Toate obiceiurile mizerabile pe care le au șoferii când parchează mașina în București

De un an și ceva am carnet de conducere și fac tranzitul între o localitate din Ilfov și locul meu de muncă din Capitală. În ciuda statisticilor, care indică faptul că traficul din București este al treilea cel mai aglomerat oraș din lume și pe primul loc în Europa, poate cel mai mare coșmar are loc în momentul în care sunt nevoit să opresc mașina. Parcatul în București reprezintă un fel de vânătoare de comori pentru adulți, iar momentul în care găsești un loc unde să îți lași mașina este o adevărată mană cerească.

Din pricina fluxului mare de automobile din București, a infrastructurii precare, a unui transport în comun deficitar și, să nu ne ascundem, a unor tare ale poporului român care fac din automobil un must have, orice om cu carnet merge cu mașina în oraș.

Asta m-a ajutat să observ - nu c-ar fi greu - tot felul de obiceiuri ale șoferilor din București, mai ales la capitolul parcări. Acesta nu este un ghid pe care să-l urmezi, dacă ești un om cu ceva bun simț și care nu vrea să-și arunce banii pe amenzi la Poliția Rutieră.

În București trotuarele (și-așa distruse) nu mai sunt pentru oameni, ci pentru autovehicule. Astfel, pe celebrele piste de biciclete (în realitate două dungi de bandă izolieră galbene trase ilegal pe asfalt) tronează mașinile. În unele locuri s-a ajuns în situația inedită ca pietonii să circule pe carosabil, întrucât spațiul destinat lor a fost transformat în parcări improvizate.

Nu de puține ori am fost nevoit să intru pe stradă fiindcă nu aveam pe unde să mă furișez în spațiul rămas dintre o mașină parcată și un gard. Nu mai aduc vorba de părinții cu copii în cărucioare sau de oamenii în scaun cu rotile. N-au nicio șansă.

Sunt două lucruri pe care șoferii bucureșteni le vor de la locul lor de parcare: să fie gratis și să fie cât mai aproape de destinație. Dacă ar putea, șoferul din Capitală și-ar lua un job care i-ar permite să intre cu mașina în birou. Cred că ăsta este de fapt următorul truc pe care îl vor face firmele pentru a atrage noi angajați: „oferim salariu motivant, bonuri de masă și puteți să vă luați mașina cu dumneavoastră în lift”.

După ce doamna primar general Gabi Firea a mărit prețurile la parcările din centrul orașului, prima bandă de pe Calea Victoriei a devenit și mai aglomerată. „Vom descuraja traficul mărind prețurile la parcările din centrul orașului”. Aiurea! Nu a făcut decât să lase parcările goale. Oamenii tot cu mașina vin la Unirii, doar că acum o lasă în curte la Palatul Regal. Bine, încă nu s-a ajuns acolo, dar am văzut mașini lăsate chiar și printre fântânile de la Unirii.

Chiar dacă la școala de șoferi înveți despre importanța semnelor de circulație și că există unele dedicate opririi și staționării interzise, află că ele au o valoare simbolică în București.

Dacă în cartierul în care stai nu se ridică mașini, românii nu se vor sfii să parcheze chiar și sub semnul de oprire interzisă. De altfel, adrenalina pe care ți-o dă un asemenea gest probabil îi împinge pe șoferi să o facă. Misterul că s-ar putea să te trezești fără mașină te face să îți parchezi autovehiculul chiar acolo unde scrie „NU PARCAȚI”.

Un alt obicei în calvarul bucureștean este cel al mașinii parcate fix în locul unde nu trebuie. Intri pe un bulevard mai nasol și ai nevoie de vizibilitate? Nu ar fi păcat dacă nu e un ghiolban parcat fix unde trebuie să te asiguri tu că vine traficul? Trebuie să intri repede pe șosea și ai nevoie de prima bandă ca să accelerezi? Nicio problemă! E o dubă acolo care te obligă să frânezi și să aștepți să treacă toată lumea pentru ca apoi să treci pe banda a doua și să îți vezi de drum.

Nu mai zic de mașinile parcate în dreptul refugiilor de tramvai, unde se îngustează drumul și trebuie să păstrezi banda ta de mers, dar nu ai pe unde. Sau poate n-are pe unde să treacă nici tramvaiul pentru că un alt șmecher s-a gândit mult să-și lase nițel mașina pe șine și să blocheze tot traficul. La o simplă căutare pe Youtube, găsești zeci de clipuri cu șoferi - deopotrivă bărbați și femei - care pur și simplu și-au parcat mașina în așa fel încât au întrerupt bunul mers al bătrânelor noastre tramvaie.

La orele de vârf lipsa acută de parcări se vede prin prezența masivă pe banda întâi de mers a mașinilor pe avarii. Ca o paranteză, cei care apelează la avarii sunt adesea cei care în timpul mersului uită că au semnalizatoare la mașină. De parcă Loganul ăla care a fost pe taxi sau BMW-ul X6 nu are în dotarea standard așa ceva. Așadar, nu ai cum să mergi pe Ștefan cel Mare la nouă dimineața sau la ora patru după-masa și să nu vezi măcar trei mașini parcate pe avarii, între Floreasca și Obor. Fie că trebuie să dea o fugă până la țigări, la covrigărie sau la amantă, românul când se grăbește lasă mașina în mijlocul străzii și își vede de treaba lui.

Efectiv nu îi pasă că mai există și alți șoferi în trafic. Ai chef să-ți iei o cafea la doi lei? Trage aici, să stea sărakii ăștia după tine.

Dacă ești onest și respecți Codul Rutier și nici nu vrei să susții mafia parcangiilor, atunci țin să îți spun că pentru a găsi un loc de parcare regulamentar trebuie să te înarmezi cu foarte multă răbdare. De exemplu, eu a pierdut într-o zi peste 40 de minute ca să găsesc un loc în apropiere de stația de metrou Ștefan cel Mare. M-am plimbat pe lângă stadion, prin spate la șaormerii, pe Calea Floreasca, pentru ca în cele din urmă să parchez tocmai în față la circ, la aproape cinci sute de metri de stație. 40 DE MINUTE! În timpul ăsta puneam mașina pe avarii pe banda întâi și mă duceam să îmi fac de cap.

Dar dincolo de obiceiurile astea bucureștene, există și metode mai creștinești prin care îți poți găsi locuri de parcare în capitală, fără să dai bani la Primăria București, dacă simți că nu merită.

Folosește Waze. Aplicația are un tool care îți arată și cea mai apropiată parcare de destinația pe care o alegi, astfel încât să îți poți face un plan cu privire la locul unde îți poți lăsa mașina.

Parchează la mall-uri. Primele două sau trei ore (în funcție de mall) sunt gratis. Dacă ai ceva repede de făcut, aceasta este o soluție extrem de practică. Plus că poate prinzi și o reducere, ceva. De asemenea, o oră de parcare în plus este doar doi lei. Bine, să nu îți uiți mașina peste noapte, că atunci costurile sunt mai ridicate. Departe însă de prețurile din centrul orașului.

Bidonul de zece litri: Dacă ești mai old school, poți să îți ții în portbagaj un bidon de zece litri umplut cu apă sau o lădiță de roșii din piață. Când găsești un loc de parcare prin centrul Bucureștiului care să-ți convină, ocupă-l fără să stai pe gânduri. Dacă vrei să îl mai ai și a doua zi, când pleci, pune bidonul cu apă în acel loc eliberat. De obicei nu se atinge nimeni de ele, de teama unei opere de artă cu cheia.

Dă bani la paznici. Unele instituții sau companii au propriile lor locuri de parcare. Dacă îi lași lui nea Caisă cinci lei, îți dă voie să îți parchezi mașina în curtea pe care o păzește.

Dă bani la o persoană care stă în apropiere de locul tău de muncă. Îi poți lăsa o sumă de bani să îți primească mașina la el în garaj sau în curte, în timpul orelor de muncă. Astfel, vei scăpa de o grijă, iar proprietarul face un ban cinstit, nefiscalizat, în timp ce Dragnea pierde TVA-ul pe 5 lei. Win-win-win.

Dă bani la parcangii. Dacă te-a ajutat un astfel de antreprenor să îți găsești locul de parcare, lasă-i măcar un leu. A ajuns treabă serioasă asta cu parcarea în București.

Oricum, orice zi în traficul din București fără un atac cerebral e o zi câștigată.