Job de sărbători: muzicienii din România care te salvează după întâlnirea cu rudele

Nu toată lumea se bucură de timp liber în vacanța asta. Poate nu conștientizezi, dar cineva tot lucrează ca să-ți fie ție bine, după cina cu rudele, de unde pleci cu stima de sine făcută praf și sentimentul că nu faci destule în viață. Atunci e momentul să-ți dai haos. Sau de revelion, când vrei să-ți cânte artiștii în timp ce te pupi pe obraz cu oameni pe care nu-i pupi de obicei pe obraz.

Artiștii fac un mare sacrificiu la finalul lui decembrie. Sunt pe drum, în frig pe scenă, nu se bucură de o sarma sau zece, stau departe de familiile lor și cu toate că de multe ori primesc mai mulți bani pentru concertele astea, chiar merită efortul? Am zis să-i întreb.

Robin: „Să ne fie clar – Crăciunul aparține primăriilor. L-am făcut pe cel de sector, cel general și cel provincial, am trecut prin vinurile fierte și exploziile de cocă și de zahăr a destule primării și prefecturi încât să pot afirma că da, domnul meu, Crăciunul e și ei oameni.

Anul trecut, concertul din Constituției a coincis cu adunarea din Victoriei. N-am fost înghițit de cercul cel mai adânc al Infernului și nu mi-a bătut obrazul niciun influencer, ba chiar am primit niște castane coapte în timpul concertului, de la o familie binevoitoare adunată în buza scenei, în încercarea de a pricepe cine suntem – Carla’s sau Motans.

E foarte frumos de Crăciun, îngheți de te ia dracu pe scena aia, oamenii îngheață și ei, faci un ban cinstit și mergi acasă de sărbători și când te întreabă unchi-tu cum merge cu formația, poți spune bine, uite, tocmai am cântat în Constituției la Târg, frumos, frumos.

A mai fost o fază foarte awkward într-un backstage de la un concert de Revelion în care Oigăn se sfia să intre în conversație cu Andra (pentru a-i spune ceva legat de vărul ei din Câmpia Turzii) și în care eu zâmbeam stânjenit în timp ce Măruță (pe care nu îl știam și pe care nu l-am revăzut de atunci) îmi spunea că eu arăt ca nu știu ce personaj din nu știu ce serial și toată lumea căuta alcool dosit pe cine știe unde.

Știu că am cântat înainte de Grasu XXL, ca niște descreierați, am înghețat de dracu ne-a luat și totul a fost transmis în direct la TV. Iar la sfârșit, Măruță, destul de stânjenit, a zis către stimații telespectatori că noi am fost Robin and The Backstabbers. Mie mi-a plăcut mult. Ce bine că e decembrie și că totul stă iar să înceapă, ah!”

Cosmin Lupu: „În iarna lui 2013 m-am gândit serios că universul a fost extrem de darnic cu mine și că e cazul să dau ceva la schimb. Anul următor, cu ajutorul prietenului meu Andrei Irode, am organizat Acoustic All Stars, un eveniment caritabil la Silver Church. Concertul s-a soldat cu o donație frumoasă către Hospice Casa Speranței și clubul a fost plin cu aproape șase sute de oameni. Totul a fost acustic. Formațiile Vița De Vie, Coma, Goodbye To Gravity și Days Of Confusion, după ce au cântat fiecare piesele proprii, s-au amestecat între ele. Am cântat «Black Hole Sun» de la Soundgarden, «The Best of You», de la Foo Fighters și «Youth Of The Nation», de la POD. A fost unul dintre cele mai importante momente din viața mea ca artist și ca om.”

Mihai Ristea: „Știu că, de sărbători ar trebui să stai acasă relax, să nu-ți bați capul cu nimic, să nu lucrezi. Dar am observat că, dacă ai concerte în perioada asta, o să găsești și publicul într-o stare foarte diferită, în care nu e în restul anului. Toată lumea e mai relaxată. E foarte interesant că nici nu știu cum să cataloghez mood-ul ăsta. Și asta face toată experiența mai plăcută. Cu toate că ești pe treabă, te simți mai lejer și pe scenă.

Aș vrea să lucrăm mai puțin în timpul sărbătorilor, dar îmi și dau seama că eu sunt pe alt program de muncă. Și am acceptat asta. Eu dorm luni, alții lucrează. Eu sunt pe scenă sâmbătă, alții stau acasă. După ce practici chestia asta tot anul, te obișnuiești. Niciodată nu am avut reproșuri din partea celor dragi din cauza asta. Toți mă înțeleg și nimeni nu se așteaptă să fie altfel. Și nu e doar o chestie ce ține de artiști. Și organizatorii și ăia care montează scena lucrează.

Alex, colegul din trupă, are obiceiul de a urca pe scenă în echipamentul de schi, dacă avem concert la munte. Cu ochelarii și tot. El de obicei îmbină utilul cu plăcutul. Se dă cu schiurile și ajunge după direct la concert.”

Dan Costea: „Noi nu am avut parte de prea multe concerte din astea de care se fac de sărbători. Nu depinde doar de mine într-o trupă, dar în ceea ce mă privește, de mic am considerat că cea mai proastă chestie care putea să ți se întâmple era să petreci revelionul acasă, la București. Eu toată viața am făcut sărbătorile la munte, la mare, în Viena, pe afară, oriunde numai să nu mă prindă acasă. Deci nu s-a potrivit să fim available pentru concerte. Am ales să facem vacanțe, în loc să cântăm și să curgă banii pe noi.

Asta până acum vreo trei ani, când am primit o propunere să cântăm pe 31 decembrie în Fabrica. Și să petrecem după acolo. Ăla a fost singurul de genul ăsta. A fost foarte, foarte cool, neașteptat, nu regret că am acceptat. Am fost și cu prietenii de la EMIL, parcă, au fost mai multe găști. Chestia cea mai faină e că ne-a prins revelionul chiar pe scenă. Am cântat jumătate de set, am făcut o pauză, am urat la mulți ani, am deschis o șampanie pe scenă și apoi am continuat să cântăm. Deci practic am intrat în anul nou cântând rock and roll. După a fost un an foarte bun.”

Keed: „Eu nu halesc dogma jobului de la nouă la cinci. Adunat, am lucrat ca angajat maximum trei ani, și nici măcar o zi în România. Acum, când îmi trăiesc visul și el îmi oferă șansa unui trai cel puțin decent, aș fi ipocrit să nu vreau să muncesc. Pentru mine nu a contat niciodată că a fost nu știu ce sărbătoare sau nu știu ce zi de duminică, Crăciun, Revelion sau ziua mea. Mă odihnesc când am timp sau când efectiv nu mai pot. În plus, să fim serioși, de sărbători, și mai ales de anul nou, lefele uneori sunt și duble sau mai multe, dacă nu ambele.

E adevărat și faptul că sărbătorile le petreci în familie, dar și asta tot o dogmă e. Dacă stai bine să te gândești, până la urmă, e tot o zi ca oricare alta, fie că e luni, marți, sâmbătă sau ziua în care s-a născut Iisus. Familia pe care o avem peste tot în țară compensează parțial lipsa familiei «personale». E semi tristuț când te rupi temporar de atașamentele de genul, dar știi că, deși uneori e foarte obositor, te încarci cu un soi de energie pe care tot acasă o aduci, e un ciclu foarte mișto. De sărbători, oamenii chiar devin mai buni și asta se simte în vibrația planetei. Asta e mișto. De Crăciun, fii mai bun, așa că marș și cântă-i la român.”

Bazooka: „Pentru mine, lucratul de sărbători nu se face în sensul clasic. În cazul meu înseamnă să cânt cu familia și prietenii. Ai putea spune mai degrabă că sărbătoresc cu ei, nu contează dacă o fac pe scenă sau acasă. Oricum, concertele din perioada asta sunt și mai complicate. Pe de o parte am mâinile înghețate și clarinetul dezacordat, din cauza frigului, dar în același timp pot să beau vin fiert și să văd mulți oameni fericiți.

Când eu nu sunt acasă, nu sunt nici apropiații mei. Suntem plecați de acasă împreună, asta e regula, deci nu am auzit reproșuri că lucrez de sărbători. Facem aproape totul împreună, deci sunt norocos că nu sunt niciodată despărțit prea mult de cei dragi. Ce-mi mai place în perioada asta e că pot să mănânc bucăți tradiționale. Înainte de concert, după concert. În timpul concertului nu am reușit până acum. Poate pe viitor.”

Cătălin Boltașu: „Am cântat de ziua mea, în preajma Crăciunului, Paștelui sau înainte de Revelion. De regulă, prefer să îmi dedic zilele respective familiei, dar la ocazii speciale se întâmplă să mai și lipsesc. Una dintre ele ar fi Crăciunul din 2016, când mă aflam în India pentru câteva concerte cu trupa mea de atunci, Blue Nipple Boy. Am petrecut Crăciunul la 35 de grade, pe scenă, și a fost oarecum ciudat, dar mi-a plăcut mult experiența. O alta ar fi anul trecut cu JINXY VON D’ERS, actuala mea formație, la Bucharest Christmas Market, înainte de Crăciun. Când ai un proiect și vrei să îl expui cât mai mult, trebuie să accepți și astfel de provocări. La urma-urmei, muzica înseamnă în primul rând entertainment, iar cei care vin să te vadă vor să se distreze, fără să conteze prea mult dacă tu muncești în acele momente. Pentru cei prezenți trebuie să fie show. Întotdeauna.”