Unii oameni își retrăiesc tripurile psihedelice după ani de zile

Melissa Vitale, publicistă în vârstă de 25 de ani din Brooklyn, era la sală și făcea un antrenament intensiv, când încăperea a început să arate dubios. „Eram aproape în pragul epuizării, dar voiam să mă forțez să termin setul”, își aduce aminte aceasta. „Brusc, pereții au început să se topească, iar podeaua aluneca.” Vitale avea un flashback cu un trip pe acid, și nu era prima oară când i se întâmpla. „Știam exact ce se întâmplă, așa că m-am întins pe jos încet și am făcut stretching, până a trecut”, spune aceasta.

Phillia Downs, șamană, 40 de ani, din L.A., își retrăiește primul și singurul ei trip pe acid de acum 18 ani cam o dată pe an. „Văd că se mișcă pereții sau tapetul sau văd cum se prelinge apa pe un zid sau că se mișcă posterele.”

Un studiu din 2011, cu 2 679 de persoane care utilizează în mod regulat drogurile, publicat în Drug and Alcohol Dependence, a constatat că 60,6% experimentaseră halucinații care le aminteau de tripuri. LSD-ul se știe că provoacă cel mai des flashback-uri, deși pot avea loc și pe ciuperci magice, DMT și, ocazional, MDMA, spune James Giordano, profesor de neurologie și biochimie la Centrul Medical Universitar Georgetown. Pe lângă distorsiunile vizuale, obiectele par mai mici sau mai mari decât sunt, apar linii lăsate în urmă de lucruri și elemente amenințătoare care pot fi observate de vederea periferică.

Deși flashback-urile sunt adeseori discutate când vine vorba de pericolele drogurilor, nici Vitale, nici Downs nu le-au găsit deranjante. „[Tripul original] a fost una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea, care mi-au deschis inima și mintea”, spune Downs. „Așa că m-am bucurat de flashback-uri, am fost amuzată și fascinată să văd cum se mișcă fotografiile sau pereții.”

Însă Vitale a avut un flashback în timp ce era la volan, care i-a provocat anxietate. „Dungulițele albe de pe drum se transformau în iepurași și pentru că conduceam noaptea, într-o zonă împădurită, unde trebuie să fiu atentă la animale, a fost terifiant”, îmi spune femeia.

Flashback-urile „pot fi deranjante și pot să provoace atacuri de anxietate și de panică, mai ales dacă individul are un fundament de tulburare psihică preexistentă”, spune Sal Raichbach, psihiatru pe probleme de adicție de la Centrul de Tratament Ambrosia Treatment. „Halucinațiile te pot distrage sau pot să fie incomode, în funcție de contextul în care se petrec. Ar putea avea loc și într-o situație periculoasă, de exemplu când se află la volan.”

Flashback-urile neplăcute de genul acesta tind să treacă destul de repede, spune Giordano. „Deși flashback-urile intermitente, acute, pot fi surprinzătoare și chiar șocante inițial pentru unii, mai ales la început, totuși au tendința să fie foarte scurte și nu tocmai intense.”

Cu toate astea, flashback-urile psihedelice pot fi serioase. Studiul menționat mai sus a constatat și că 4,2% dintre utilizatorii de psihedelice au raportat flashback-uri neplăcute sau debilitante. Dar Giordano consideră că fenomenul ăsta e, de fapt, mult mai rar de-atât. Matthew Johnson, profesor de psihiatrie și științe comportamentale la Universitatea Johns Hopkins, e de acord și estimează că „unul la multe mii de utilizatori” are flashback-uri care îi afectează calitatea vieții.

Când flashback-urile cronice compromit abilitatea persoanei de a funcționa e vorba de o boală care se numește tulburare afectiv halucinogenă (HPPD). „Mulți utilizatori raportează scurte anomalii vizuale, care au loc după efecte halucinogene acute, dar doar pentru o mică minoritate dintre utilizatori sunt îndeajuns de tulburătoare și disruptive efectele astea, încât să fie considerate semnificative clinic sau să le atragă diagnosticul de HPPD”, explică Johnson. „Mulți utilizatori consideră astfel de efecte sub-clinice benigne și plăcute.”

Nu se știe exact ce anume provoacă flashback-urile sau de ce se pot petrece la o distanță de timp atât de mare de cel inițial, dar Raichbach spune că s-ar putea să provină de la întreruperile neuronilor care filtrează percepțiile senzoriale. Mai ales flashback-urile pe acid pot rezulta din modul în care se atașează LSD-ul de neurotransmițătorul serotonină, spune Giordano. Receptorul de serotonină ține molecula de LSD în loc, învăluind-o, iar uneori, perechea asta de celule se ascunde în celulele nervoase. Dacă revin la suprafață, LSD-ul poate să primească o a doua șansă de a afecta creierul, provocând aceleași mutații experimentate în timpul tripului original.

E posibil ca schimbările de circulație sanguină (cum ar fi cele care se petrec în timpul exercițiilor fizice) și de metabolism cerebral să provoace revenirea la suprafață a complexului LSD-receptor de serotonină, adaugă Giordano - ceea ce ar putea să explice experiența avută de Vitale la sală. Flashback-urile mai pot fi provocate și de „stres, anxietate, dormit prost sau de gânditul la experiență în sine”, spune Santosh Kesari, neurolog și șeful departamentului de neuroștiințe translaționale și neuroterapeutică de la Centrul Medical Providence Saint John’s. Persoanele care iau inhibitori selectivi ai reabsorbției serotoninei (printre care se numără și anumite antidepresive) și cei cu tulburări de pe spectrul psihotic pot fi mai predispuse la flashback-uri. În plus, cei care consumă în mod regulat au șanse mai mari să aibă flashback-uri decât cei care iau doar o dată sau ocazional, spune Raichbach.

Tricia Eastman, fondatoarea comunității Psychedelic Journeys, care facilitează ceremonii psihedelice, a lucrat cu persoane care au experimentat atât flashback-uri plăcute, cât și neplăcute, de la 5-MEO-DMT, un halucinogen făcut din venin de broscoi. Oamenii ăștia au raportat flashback-uri provocate de chestii gen canabis, acupunctură și meditație. Cei care au flashback-uri negative tind să aibă un istoric de traumă pe care încearcă să îl depășească cu ajutorul substanței, spune aceasta.

HPPD-ul nu a fost niciodată raportat de către subiecții studiilor clinice în care sunt implicate psihedelicele, așa că Johnson consideră că provine din tulburări specifice consumului de droguri ilicite, care includ contaminarea substanțelor, alte droguri utilizate simultan și dozaje mari.

Medicamentele eliberate pe rețetă, cum ar fi cele împotriva crizelor de epilepsie și Klonopina sunt folosite uneori pentru a trata HPDD-ul. Însă flashback-urile obișnuite nu necesită, de obicei, astfel de tratamente. Dacă ai un flashback neplăcut, Giordano îți recomandă să-ți reamintești că va trece repede, cel mai probabil. „Respirația controlată și alte tehnici de relaxare pot contribui la recăpătarea concentrării și la reducerea tuturor senzațiilor de anxietate din timpul flashback-ului”, spune acesta.

Mulți dintre clienții lui Eastman au reușit să scape de flashback-urile neplăcute lucrând cu terapeuți pe somatizare și psihoterapeuți axați pe integrarea psihedelicelor. Tot ea mai sugerează abordarea flashback-urilor ca pe oportunități în plus de dezvoltare personală. „Permite reactivarea într-o stare de conștientizare deschisă, plină de compasiune”, zic fișele ei de integrare. „Trupul, mintea și spiritul tău vor procesa firesc experiența într-un mod benefic, dacă pur și simplu stai cu ceea ce ai.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.