Publicitate
Economie

Jobul tău are mai multe în comun cu lucrătorii sexuali decât ai crede

Cum crezi că s-ar putea îmbunătăți condițiile de muncă?

de Tom Whyman; translated by Diana Pintilie
24 Noiembrie 2018, 12:00pm

Fotografie: MARKA / Alamy Stock Photo.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.

Probabil că și tu ai păreri despre munca sexuală. Dacă ești într-o oarecare măsură feminist sau feministă, probabil că ți se pare dezgustătoare, dez-umanizată și complet inacceptabilă, iar pornografia nu e decât o altă unealtă de propagandă a patriarhiei și prostituția e doar „un viol plătit”. Ai putea crede că munca sexuală ar trebui interzisă, măcar pentru binele a milioane de femei care sunt „traficate” de pești din țări sărace și forțate să-și vândă corpurile.

Pe de altă parte, poate îți place munca sexuală. Ai putea fi un consumator entuziast al pornografiei, un militant pentru legalizarea prostituției. Ai putea crede că domeniul ăsta oferă un serviciu vital pentru unii, cum ar fi cei cu handicap, iar pentru lucrătoarele sexuale e o profesie distractivă, care le emancipează. Ai putea spune că sexul trebuie să fie celebrat și normalizat, ca parte a unei societății sănătoase.

Conform militanților și lucrătoarelor sexuale, Molly Smith și Juno Mac, ambele perspective asupra muncii sexuale sunt eronate. Sexul pe bani e de rahat, ele chiar cred asta și este susceptibil la tot felul de probleme, care provin dintr-un context economic și legal în care prohibiția este aplicată. Dar, în esență, nu e nimic special la munca sexuală: dacă renunți la toate urmările lascive și predilecțiile, atunci vezi munca asta așa cum e de fapt: încă un alt job de rahat.

Acesta este nucleul argumentului din spatele cărții Revolting Prostitutes: The Fight for Sex Worker's Rights. Pe parcursul a 144 de pagini, Smith și Mac acoperă o mulțime de subiecte, oferind critici detaliate ale diferitelor regimuri juridice care au evoluat în jurul valorii de muncă sexuală la nivel mondial, precum și sugerând ceva asemănător unui model ideal.

Totuși, pe parcurs, ele oferă și unele dintre cele mai profunde teorii clinice despre cum se intersectează sexul, munca, legea și granițele. Cititorul este convins că lupta împotriva drepturilor lucrătorilor sexuali este relevantă nu numai pentru lucrătorii sexuali, nu doar pentru feministe și nu doar pentru clienți, ci pentru absolut toți cei care trebuie să lucreze pentru a supraviețui în capitalism.

Am vorbit cu Molly Smith, ca s-o întreb despre munca sexuală și cum putem rezista într-o lume care e din ce în ce mai de rahat și care ne forțează să muncim și mai mult pentru a supraviețui.

1542717156140-sex-work

VICE: Bună, Molly, pentru mine, probabil cel mai evident aspect al cărții este felul în care te folosești de dezbaterile despre munca sexuală pentru a vorbi despre muncă în general. Consideri că activismul lucrătoarelor sexuale ajută forța de muncă generală? Dacă da, atunci cum?
Molly: Da, cu siguranță cred în asta. Lucrătoarele sexuale, ca lucrătoare precare, au multe de spus angajaților din alte industrii. Dezvoltarea economiei pe proiecte înseamnă că munca devine din în ce în ce mai precară din multe puncte de vedere. Paradigma unul job pe viață, după liceu sau universitate, pe un salariu de bază și beneficii rezistă timp de 30 sau 40 de ani. Însă activismul sindicatelor s-a bazat și se bazează în continuare pe fundamente care nu mai există.

Lucrătoarele sexuale sunt mereu precaute, prin urmare, au multe sfaturi de împărtășit cu alții despre cum funcționează asta și cum să te organizezi ca să nu ajungi în postura asta.

Cum ați ajuns tu și Juno să vă implicați în activism?
Amândouă am intrat în activismul pentru munca sexuală după ce am absolvit și am învățat cea mai mare parte a politicii noastre prin inițiativele drepturilor lucrătorilor sexuali și Twitter. Mișcarea drepturilor lucrătorilor sexuali a fost o experiență uimitoare în educația politică. Intri într-un unghi destul de precis și ești nevoit să înveți despre lucruri, cum ar fi frontierele, și migrația, și legea drogurilor, și capitalismul. Juno și eu am intrat în zona drepturilor lucrătorilor de sex cu un feminism liberal, iar, prin perspectiva comunistă, am aprofundat înțelegerea noastră despre feminism.

După cum scrie în carte, activismul sexual a existat de prin secolul al XV-lea. Dar a devenit o parte mult mai proeminentă a discursului feminist în ultimii 10 ani. Atribui acest lucru amplificării nesiguranței post-criza economică?
Absolut. În 2008 se întâmplau două lucruri. Criza a stârnit un sentiment de precauție în mulți oameni, așa că multe persoane au fost forțate să intre în câmpul muncii sexuale. Un număr atât de mare a făcut diferența, deoarece lucrătoarele sexuale au fost mai încrezătoare să devină mai vizibile și auzite și au descoperit că experiențele lor sunt reflectate și în ale altora.

Aste se leagă și de al doilea eveniment major din 2008, accesul la smartphone-uri. Asta a ușurat viața lucrătoarelor sexuale. Prin intermediul platformelor, precum Backpage, puteai să-ți organizezi singură întâlnirile. Chiar și acum 15 ani, lucrătoarele sexuale lucrau în mare parte pe străzi sau pentru un manager, expuse la multe riscuri. Dar a mai însemnat și că puteam comunica între noi mult mai ușor, în pseudo-anonimitatea unor locuri precum Twitter. Asta a ajutat la organizare.

Munca sexuală poate fi în continuare o formă de izolare, dar e mai rău când lucrezi pentru un manager sau pentru o agenție de escorte, deoarece nu te întâlnești cu alte lucrătoare. Evident, în felul ăsta nu te poți organiza.

Spre deosebire de taximetriști, măturători sau lucrători comerciali, se pare că economia nouă a ajutat lucrătoarele sexuale, care lucrau în condiții mult mai groaznice, corect?
Cred că da. Dar cred că și muncitorii din alte industrii au ceva de învățat din asta. Organizarea devine un loop de efecte pozitive, iar, când începi să faci asta, observi cum viața ta se îmbunătățește din multe puncte de vedere, deci te gândești: „Da, asta voi continua să fac, voi continua să fac legături cu alte lucrătoare sexuale.” Apoi te împrietenești cu restul și creezi o comunitate.

Lucrătoarele sexuale au o rețea de sprijin excelentă, unde împărtășim informații despre clienții periculoși sau care-ți pierd timpul și cum să ne răzbunăm colectiv pe ei în feluri creative.

Una dintre multitudinea de probleme pe care le evidențiezi e și ideea că ar trebui să ne placă munca pe care o facem, că ar trebui să ne „împlinească”. Asta mă duce cu gândul la argumentele despre muncă pe care oameni precum Marx le făceau. Pe de-o parte: munca în capitalism e clar nasoală - este epuizantă, repetitivă și în detrimentul sănătății muncitorului, în unele feluri destul de profunde. Dar ce înseamnă asta, că munca în sine ar trebui desființată? Pe de altă parte, „munca” reprezintă activitatea noastră în lumea externă,adică să obții lucrurile de care ai nevoie ca să supraviețuiești, dar include și chestii cum ar fi libertatea de a te exprima creativ. Deci dacă nu ne satisface asta, ei bine... ce anume ne poate împlini?
Nu știu, e o întrebare grea, da. Eu sunt comunistă și consider că odată ce am reuși să integrăm comunismul, munca așa cum o știm va fi desființată. Desigur, lucrurile trebuie făcute în continuare, într-un mod colectiv, ca societatea să poate funcționa. Dar vom găsi o metodă de a împărți munca corect.

Există prostituție într-o utopie comunistă?
Abolirea muncii sexuale este o chestiune atât de dificilă în cadrul mișcării drepturilor lucrătorilor sexuali. Acesta este, de fapt, unul dintre lucrurile pe care le-am dezbătut cel mai mult cu alții în ultimele săptămâni. Oamenii sunt îngrijorați că dacă spunem că vrem să eliminăm munca sexuală, păi... majoritatea activiștilor din domeniul sexului sunt muncitori sexuali. Deci asta ar însemna că munca sexuală este rea acum?

Pentru mine, răspunsul este: da, bineînțeles că suntem! Pentru mine, este atât de evident că prostituția e un simptom al capitalismului și al patriarhiei. Este o muncă inutilă: nimeni nu are nevoie de cineva să le-o tragă pentru bani. Deci, în orice societate ideală pe care o proiectăm, cu siguranță ne-am dori să spunem că nu ar trebui să existe. Ar trebui să cerem toate drepturile pe care le putem avea. Dar, ca oricare alt lucru rău, munca sexuală este ceva ce oamenii trebuie să facă pentru că sunt forțați să se confrunte cu circumstanțe materiale. Ar trebui să luptăm ca nimeni să nu trebuiască să facă asta.

Aș vrea să mai rămân un pic la punctul ăsta: în carte menționezi ideea de „client merituos”. De exemplu, unii oameni cu handicap au nevoie de lucrătoare sexuale pentru sex și intimitate, de care altfel nu ar avea parte. Nu există anumiți oameni care au nevoie de lucrători sexuali, chiar și într-o lume ideală, din punct de vedere ipotetic?
Ei bine, în opinia noastră, ideea „clientului merituos" este o caricatură capabilistă, o modalitate de a de-sexualiza bărbații cu handicap. Într-o lume ideală, cred că am fi cu toții mult mai puțin dereglați sexual. Ne-am descurca mult mai bine cu toate tipurile de relații, comunicarea verbală și afecțiunea fizică non-sexuală.

În prezent, a face sex este conectat de sentimentul de auto-valoare. Cred că ideea că oricine ar putea „avea nevoie de sex", într-un mod care să legitimeze cumpărarea de sex, este întărită de felurile în care deja se poartă de rahat unii cu ceilalți. Deci nu, într-o lume ideală nu cred că vom avea nevoie de lucrători sexuali pentru a satisface astfel de nevoi.


Vezi și: The Battle for Sex-Workers' Rights


De asemenea, tu critici, prin intermediul luptei pentru drepturile lucrătorilor sexuali, o mentalitate pe care o descrii ca fiind „carcerală”, opinia că poliția și alte intervenții juridice pot rezolva diferite probleme sociale înrădăcinate. Ce este în neregulă cu astfel de mentalitate?
Există două probleme majore cu soluțiile carcerale. În primul rând, acestea perpetuează răul în multe feluri. Dacă bagi în penitenciare persoane care sunt violente sexual, asta nu va curma violența sexuală. Închisorile sunt fabrici pentru violența sexuală. Dacă delincvenții nu stau în închisoare pentru totdeauna, ei vor ieși furioși și gata de și mai multă violență.

În al doilea rând, ei nu abordează rutele materiale din care reiese răul. Zilele trecute, am văzut un exemplu în acest sens: violența împotriva persoanelor fără adăpost ar putea deveni o crimă bazată pe ură. Înțeleg de ce o persoană progresistă ar crede că e o idee bună. Dar, cu siguranță, o modalitate mai bună de a ne asigura că nu există violență împotriva persoanelor fără adăpost este pur și simplu să eliminăm lipsa de adăpost! Este ceva ce am putea face cu ușurință dacă ar exista voință politică. Îb calitate de oameni care doresc o lume mai bună, nu ar trebui să ne limităm cererile atât de devreme.

Mai discuți și despre modul în care poliția muncii sexuale este interconectată cu poliția frontierelor. În prezent, există o tendință de întărire a granițelor, în special între lumea dezvoltată și cea în curs de dezvoltare. Poate activismul muncii sexuale să ajute la atenuarea sau depășirea acestei granițe?
Chiar sper să fie așa! Nu îmi pasă dacă se poate. Am speranțe în lucrătorii sexuali că vor conștientiza aceste frontiere ca o problemă esențială pentru munca sexuală și pentru toți ceilalți și legătura aceasta cu drepturile lucrătorilor în general. Dar granițele sunt un lucru teribil de imens pentru a te demonta. Deci, sper că mișcarea drepturilor lucrătorilor sexuali să poată contribui la o anumită schimbare, deși nu știu cum ar putea.

Revolting Prostitutes: The Fight for Sex Worker's Rights a apărut pe Verso.

@HealthUntoDeath