Ilustrație de Calum Heath
În fiecare an, femeile din Marea Britanie sunt omorâte de hărțuitori și abuzatori domestici – deși au depus plângere înainte la poliție. Unfollow Me este o campanie care scoate în evidență problema subestimată a hărțuirii și violenței domestice prin susținerea demersului asociației de caritate Paladin care vrea să introducă un Registru al Hărțuitorilor în Marea Britanie. Urmărește-ne toate descoperirile aici.Conform sondajului nostru exclusiv YouGov, aproximativ unul din zece britanici a avut parte de o formă de hărțuire în viață. Dar, deși Oficiul Național de Statistică (ONS) a declarat de curând o creștere de 30 de procente a infracțiunilor de „urmărire și hărțuire” în Marea Britanie, datele noastre arată că trei din cinci victime nu fac plângere împotriva hărțuitorului lor la poliție.Chiar și când oamenii caută ajutor, s-ar putea să nu primească protecția necesară. Investigația noastră exclusivă de la Freedom of Information (FOI) a descoperit că 49 de femei din Marea Britanie au fost omorâte de hărțuitori, partener sau fostul partener în ultimii trei ani – chiar dacă le făcuseră înainte plângere la poliție pentru comportament amenințător.Femei precum Alice Ruggles, angajata Sky în vârstă de 24 de ani, și-a denunțat hărțuitorul în mod repetat autorităților, ca într-un final să fie omorâtă chiar de către el. Nu este de mirare că oamenii au preconcepții când vine vorba de a lua legătura cu poliția.Unele victime ar putea crede că poliția este ocupată cu infracțiuni mai „serioase”, mai ales că s-au făcut reduceri în resursele poliției sub programul de austeritate al guvernului Conservator. Hărțuirea este o infracțiune serioasă. Ai încredere în instinctul tău. Denunță hărțuitorul poliției și contactează organizațiile specializate pe violență domestică pentru sfaturi bune și practice.Batjocorirea victimei este o problemă de pregătire a poliției și a altor servicii. Victimele nu are trebui blamate sau batjocorite pentru comportamentul abuzatorului care le urmărește. Infractorul ar trebui să fie pus în centrul investigației, dacă este denunțat la poliție, și nu victima.Hărțuirea în sinea ei implică o amenințare. Este un tipar de comportament obsesiv, nedorit și fixat, care este intruziv și duce la teama față de violență, panică sau suferință. Nu te gândi că e mai puțin serios dacă nu există o amenințare cu violența sau abuz fizic. Asta nu înseamnă că nu există niciun risc. Există mereu un anumit punct la fiecare caz, și tot ce ține de hărțuire ar trebui luat în serios. Este o infracțiune penală.Să-ți confrunți hărțuitorul poate fi riscant și periculos. Spune-le totuși să se oprească și abține-te folosind o metodă pe care o simți ca sigură. Asigură-te că faci plângere la poliție, primești sfaturi practice și pozitive de la organizații specializate, ține un jurnal cu toate comportamentele și impactul pe care le au asupra ta și ai încredere mereu în instinct.Dacă întâmpini probleme cu hărțuirea și ești din România, poți contacta următoarele asociații: Asociația Anais, Asociația ARTEMIS și la numărul de telefon pentru urgențe: 112.Articolul a apărut inițial pe VICE US.
Publicitate
Datele de la YouGov confirmă că oamenii pot fi destul de reticenți în a-și reclama hărțuitorul la poliție – adesea de frica să nu fie batjocoriți ca victime și să nu piardă timpul poliției sau din falsa credință că cea mai bună soluție să rezolvi problema e să-l confrunți pe hărțuitor. Am rugat-o pe fondatoarea Paladin, Laura Richards, să ne ajute să demascăm cele mai comune cinci răspunsuri pe care le-am primit de la eșantionul intervievat.
Publicitate
„Nu credeam că poliția o să aibă timp de mine”
„Am crezut că vor da vina pe mine pentru asta”
„Nu a fost malefic. A fost doar hărțuire pe internet”
„Unii oameni ar putea crede că totul se reduce doar la online. Totuși, realitatea este că hărțuirea, care este despre fixație și obsesie, are o mare probabilitate să evolueze offline, și ca hărțuitorul să vrea la un moment dat să se apropie personal.”