Zece întrebări pe care ai vrut mereu să i le pui unui ospătar din Centrul Vechi

„Vorbește frumos cu cel care te servește, că e și el om. E de căcat să îi vorbești de sus. Nu e sclavul tău.”

|
16 Iulie 2018, 10:53am

Fotografie din arhiva personală a lui Ionuț. 

Indiferent de unde ești, în ce sat izolat sau în ce metropolă locuiești, sigur ai avut măcar o dată în viață contact cu un ospătar. La sindrofiile alea blană la care a trebuit să te duci ca obligație de familie. Oamenii ăștia au, de fapt, un rol foarte important în societate, chiar dacă tu-i vezi deseori ca pe niște slugi care ar trebui să-ți respecte ție orice mizerie.

Despre ce înseamnă să fii chelner în România și toate lucrurile nasoale pe care le trăiești în fiecare zi la job ți-a mai povestit și tipul ăsta din Satu Mare. Sigur, ca-n orice meserie există părți bune și părți mai puțin bune spre absolut oribile. Să fii ospătar în Centrul Vechi, însă, poate fi o chestie mai spectaculoasă decât în altă părți, doar știi câți cocalari sparg bani la în cluburile și terasele de-aici.

Am vorbit cu Ionuț care e ospătar de aproape un an, în Centrul Vechi, și spune că-și iubește meseria. Mi-a zis, într-o seară, că face treaba asta ca să se uite în sufletele oamenilor și să învețe de la ei. Se vinde ca un ospătar bun, carismatic, respectuos și cu foarte mult fler. Mi-a explicat cât de multă muncă e în spatele jobului ăsta. Dacă vrei să fii un ospătar bun. Trebuie să înveți pe de rost meniul, să știi ce e la bar și ce nu, să știi să citești oamenii și să vorbești mereu frumos cu ei, indiferent dacă ai o zi proastă.

„E militărie, pe lângă servit, e foarte mult de lucru după. Mergi vreo 20 de kilometri în fiecare zi de muncă, cari mese, pahare, farfurii. Vorbești cu oamenii, speli pe jos. Cred că am măturat kilometri întregi.”

Am stat de vorbă cu el și mi-a explicat ce înseamnă meseria asta și peste ce fel de clienți dai, când lucrezi. Mai jos, 10 întrebări pe care ai vrea să i le pui unui ospătar și câteva sfaturi ca să nu fii nesimțit gratuit. Bine, și să nu riști să-ți scuipe cineva în mâncare - lucru, de altfel, interzis. Asta nu înseamnă că nu se și întâmplă.

Fotografie din arhiva personală a lui Ionuț.

VICE: Cum îți dai seama de cine dă tips și cine nu dă tips?
Ionuț: Nu știu să zic așa. Nu am ceva teorie de ospătar. Îți dai seama cu timpul, cu experiența. îI vezi din mimică, din cum se comportă. Pur și simplu știu cine îmi lasă cât îmi lasă. Dacă oamenii nu sunt comunicativi, dacă se pișă pe ospitalitatea ta și nu vorbesc cu tine și nu te bagă în seama, n-o să îți lase tips. Grecii, italienii, englezii, polonezii nemții nu prea îți lasă tips. Arabii nu lasă tips. Întâlnești tot felul de oameni.

Ce experiențe remarcabile ai avut cu clienți români?
Cel mai mare tip l-am primit de la niște români. Cu străinii nu prea am chestii pe care le-am reținut, în schimb, cu românii da. Trebuia să ies din tură, jumătate de restaurant se golise. Trebuia să plec acasă, dar am luat și masa aia. Erau două femei. Una de 45 de ani, care lucra la morgă, și cealaltă de 25 de ani, studenta ei. Era ziua tipei mai tinere. Nu știau cum e în pub-ul ăla. M-am așezat cu ele la masă, le-am luat comanda. Ele erau surprinse, m-au întrebat dacă așa e acolo, le-am zis că da. Mai trec pe acolo, zâmbeam, glumeam. Voiam să vorbesc cu ele, că eram curios de cum sunt. Le-am zis că am niște probleme stomacale, cam ca toți ospătarii, că mâncăm pe fugă mereu. M-am așezat la masa lor, au început să îmi arate poze de la morgă și vorbeam de viețile noastre. Am început să le zic niște poezii și pe tipa aia mai tânără a bufnit-o plânsul. La consumație de vreo 114 lei, mi-au lăsat 100 de lei bacșiș. Așa, din nimic.

Ce chestii dubioase ai pățit cu clienții?
De ziua femeii au venit unele și o doamnă și-a lăsat ghiozdanul pe consola unde debarasam noi farfurii. I-am spus că ar trebui să își ia alea de acolo, că ne trebuie. Mi-a zis că nu vrea, că nu debarasez nimic, că îmi dă cu ele în cap. Nu voia deloc să elibereze acolo. Pentru o secundă, mi s-a citit pe față un „futu-ți morții mă-tii”, dar am zâmbit în continuare și am lăsat-o așa. „Clientul nostru, stăpânul nostru”. Experiențe dubioase nu prea ai cum să ai, dacă restaurantul are renume și are un vibe mișto.

Totuși, altădată, după o petrecere privată am pățit ceva foarte dubios. Au plecat oamenii de vreo oră și noi strângeam pe acolo, dădeam cu mătura. Nu mai era nimeni. A ieșit o tipă ruptă de beată din baie de la manager. Ne întreabă așa, din senin: „Dar prietenii mei unde sunt?”. Săraca, nu mai avea nimic, nici geantă, nici geacă, nici telefon, nimic. I-am chemat noi taxi.

De ce lucruri poți să îți dai seama prima dată când te uiți la un client?
Pot să îmi dau seama dacă a avut o zi proastă sau bună, dacă se simte ok sau nu. În general, dacă cineva vine să mănânce nu prea vezi asta. Vine acolo să se delecteze, să se simtă bine. Nu prea am dat de oameni cu dispoziție proastă sau nu mi-au arătat asta.

Îți dai seama de ăștia care o să facă scandal?
Da, ca să îi evit, nu trebuie să mă întind la vorbă cu ei. Le iei comanda, o bați pe POS și te duci la alte mese. Le-o duci cât mai repede și atât. Trebuie să ai atenție distributivă când e aglomerat. Asta ți se dezvoltă în timp. Eu pot să am grijă perfect de maximum șase-șapte mese. Mai mult, deocamdată, nu pot. Nu sunt atât de experimentat.

În club am dat de unii pe care n-am putut să îi evit. Colegul meu le-a debarasat vreo trei beri din care mai era doar jumate, că nu erau supravegheate. M-am trezit că îmi țipa cineva în ureche că o să cheme OPC-ul, că ne închide. După, mă ia unul de umăr, mă strânge. A început să mă înjure și colegul meu a chemat bodyguardul. A venit omul, nu că era doi pe doi, era șase pe șase. Imens omul. S-au speriat ăia și au fost dați afară. În club e altfel decât în restaurant. I-am zis odată colegului meu că e una care fuma înauntru. N-avea treabă, era Dumnezeul clubului ăla. Ăsta s-a dus la ea, a luat-o și a dat-o afară. Nu mă așteptam. Dacă eram în locul lui, obișnuit cu cafenelele, îi spuneam că nu poate să fumeze înauntru, că ar fi ok să arunce țigara sau să iasă mai repede afară.

Cum îi dai afară pe oamenii care rămân după program?
Nu ai voie să faci așa ceva. Cel puțin unde lucrez eu. Stai până pleacă și ultimul, nu contează cât rămâne. Odată, un cuplu de ruși a stat două ore după program. Am înnebunit. N-aveau oamenii nicio treabă. Dacă faci asta, o să pleci cu frigiderul plin acasă. Îți iei înjurături cât pentru toată viața.

Ce chestii dubioase și-au uitat oamenii unde lucrezi?
Băi, n-o să-ți vină să crezi, dar două familii și-au uitat copiii. Era duminică seară, relaxare, erau animatori pentru copii îmbrăcați în personaje din desene cunoscute. Ne-am trezit că ne-a sunat cineva și ne-a spus: „știu că sună ciudat, dar am uitat copiii la dumneavoastră”. Până la urmă nu s-au pierdut. Erau acolo, le-am dat ceva de băut și au venit ai lor și i-au luat.

Ce experiențe ai avut cu oameni care s-au strâns la teambuildinguri?
Odată au venit unii de la Porsche. Mă uitam la ei ca la avioane. Oamenii vorbeau despre cum și-au băgat 50 000 euro în sufragerii, despre cum au ceasuri de opt mii de euro. Îi admiram că erau așa extravaganți, dar m-au făcut să mă simt prost. Eu mă bucuram că am găsit un pachet de țigări uitat pe acolo și ei vorbeau de zeci de mii de euro. Mi-au adus aminte că sunt foarte mic.

Cum faci clienții să se comporte ok și să lase bacșiș?
Diferă de la om la om, În general, cu bărbații vorbești puțin, debarasezi repede mesele, îi întrebi dacă mai vor să le mai aduci chestii. Îi lași în pace. Cu femeile e altfel, e mai ușor. Vorbești mult cu ele, zâmbești, glumești. Îți lasă foarte des bacșișuri. Cele mai mari tips le primești de la grupuri mari.

Se răzbună ospătarii pe clienții nesimțiți?
Chestia asta e un mit. Poate se întâmplă în bodegile alea nașpa și jegoase, dar eu n-am dat de așa ceva. Nu ai voie să îi faci ceva clientului. Trebuie să te comporți frumos mereu, că riști să îți facă reclamație și rămâi fără loc de muncă. Sau, mai rău, reclamă pubul și se închide. Dai des de oameni care te enervează, dar te abții. La muncă nu mai ești tu. Trebuie să fii cel mai politicos, cel mai respectuos, cel mai carismatic. Îmbraci altă haină.

În final, ce sfaturi i-ai da unui client, ca să nu fie mârlan și să îți dea un mood nașpa?
Lași bacșiș. Cam atât. E cel mai important să îi lași ceva ospătarului. Nu contează cât. Îi arăți că îl respecți. Nu trebuie să fii arogant, nu ți-o arde superior. Vorbește frumos cu cel care te servește, că e și el om. E de căcat să îi vorbești de sus. Nu e sclavul tău.