Am vrut să văd ce mai face fostul meu șef de scară care a ajuns parlamentar român

Când locatarii blocului 8C, de pe strada Costache Stamate, din București, nu au apă caldă, îl sună pe deputatul USR de Dâmbovița Dumitru Lupescu. Asta pentru că șeful lor de scară este, din decembrie 2016, parlamentar.

Pe Dumitru Lupescu îl ştiu din 2005, când m-am mutat de la Braşov la Bucureşti, într-unul dintre cele patru blocuri turn de pe Văcăreşti, aşezate faţă în faţă la doi paşi de Parcul Lumea Copiilor.

Era administrator şi locuia pe acelaşi palier cu mine. Uscăţiv, la vreo 50 şi ceva de ani pe atunci, îl vedeam de multe ori dimineaţa îmbrăcat în uniforma unei firme de pază. Își găsise un loc de muncă și-și rotunjea pensia de ofiţer. Nu putea sta locului, după 33 de ani, 9 luni şi 9 zile de carieră militară.

Felul lui de-a fi nu l-a lăsat să stea deoparte când, prin 2005, a aflat că fix în rondul dintre cele patru blocuri turn urma să se construiască o benzinărie şi erau deja obţinute aprobările necesare. Adică pericol, zgomot, miros urât, chiar sub geamurile oamenilor.

Domnul Lupescu s-a asociat imediat cu ceilalţi administratori şi a început lupta în instanţă, iar, după patru ani, la finalul cărora rămăsese singur în războiul ăsta, a câştigat procesul. Benzinăria nu a mai fost construită. În locul ei este acum, tot prin demersurile sale, o fântână arteziană de care se bucură copiii din cele patru blocuri.

„Nu am lipsit, în aceşti patru ani, de la niciuna dintre înfăţişările din proces, pentru că sunt adeptul răbdării. Am rămas singur în faţa colosului de interese, dar nu m-am lăsat şi uite că până la urmă am avut câştig de cauză”, îşi aminteşte, acum, Dumitru Lupescu, în biroul său de deputat de la etajul 5 al Casei Poporului, de la al cărui geam vede tot Bucureştiul.

„Când e senin, se văd chiar munţii din depărtare!”, îmi spune entuziasmat.

Ne amintim împreună că după faza cu benzinăria s-a implicat într-un alt proces, menit să stopeze transformarea în beton a unei suprafețe imense din Parcul Lumea Copiilor, aflat la doi paşi de blocul nostru.

„Printr-un schimb de terenuri făcut în totală ilegalitate, 20 de mii de metri pătraţi din parc au ajuns la o firmă care, în 2014, a început să construiască pe acest teren mai multe blocuri, după ce a defrişat masiv copacii. Am reuşit să stopăm construcţia, dar plângerea penală depusă de noi zace şi acum prin nişte sertare.”

Luptele cu administraţia l-au apropiat pe Dumitru Lupescu de „Salvaţi Bucureştiul”, organizația neguvernamentală a lui Nicușor Dan. L-a căutat în 2009 și i-a cerut ajutorul în lupta lui pentru protejarea zonelor verzi din cartierul Văcărești. Drept urmare, „Salvați Bucureștiul” a devenit parte în procesele intentate de șeful de scară administraţiei locale.

„După alegerile locale din 2012, când am văzut cât de puţin a luat Nicuşor Dan în cursa pentru Primăria Capitalei, i-am spus că ar fi nevoie să ne constituim într-un partid. Aşa se face că sunt printre cei doisprezece membri fondatori ai USR. S-a dovedit că am avut dreptate cu înfiinţarea USR, pentru că în 2016 am reuşit să obţinem şase locuri de consilier general, în condiţiile în care PSD avea nouă”.

Apoi, la alegerile parlamentare din 2016, USR trebuia să completeze listele de candidaţi, iar cei cu vechime mai mare în Uniune au ales circumscripţii din ţară.

Dumitru Lupescu a ales să candideze la Dâmboviţa, judeţul în care s-a născut.

A câştigat prin redistribuire un loc de deputat, aşa că din decembrie 2016, domnul Lupescu merge la serviciu la Parlament. Fostul ofițer MApN este acum membru în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Camera Deputaților.

M-am mutat, între timp, din blocul administrat de el şi nu am mai ţinut legătura. Dar am vrut să văd ce face din postura de ales al poporului fostul meu şef de scară. „Bănuiesc că numai administraţi asociaţia de proprietari?”, îl întreb, aproape sigură că va spune nu.

„Ba da”, îmi răspunde zâmbind. „Mă ocup în continuare de tot, la fel ca acum 13 ani, când ne-am cunoscut! Mă sună oamenii, că n-au apă, că n-au aia, încerc să le rezolv cum pot problemele!”.

Îmi spune că merge cu drag la Parlament şi că urmăreşte atent toate iniţiativele ca să poată vota în cunoştinţă de cauză şi nu din ordin politic.

„Nu am nicio absenţă în acest an şi jumătate de când sunt deputat. Mă implic foarte mult în activitatea comisiei din care fac parte şi lupt cât pot pentru pensiile militarilor şi pentru alte drepturi care li se cuvin. Şi dacă mă trezeşti din somn noaptea ştiu articole pe de rost. Mai ţin minte şi cum am dat voturile în comisie şi în ce date au fost.”

Mă miră puţin că un om ca el se simte bine în Parlament şi insist să îmi spună dacă e mulţumit de atmosferă. Mai ales că, în ultima vreme, parlamentarii USR au recurs la tot felul de forme de boicot al puterii, de la huiduieli în plen până la proteste pe holurile instituţiei şi în faţa birourilor mai marilor de la PSD şi ALDE.

„Trebuie să înţelegem că fiecare face politică aşa cum consideră. Noi provenim în mare parte din activişti civici şi vrem să vadă lumea că ne opunem cum putem maşinii politice care încearcă să impună un sens unidirecţional politicii româneşti. Pentru mine importante sunt respectarea legii şi a valorilor europene şi bineînţeles, Stop corupţiei!”

Îmi spune amuzat că a pus pariu cu un coleg şi l-a provocat să găsească un parlamentar mai sărac decât el. Omul stă cu soţia în acelaşi apartament luat prin repartiţie în 1986 şi cumpărat ulterior, are un Logan la mâna a doua. A, şi un căţel metis bătrân adoptat din jurul blocului. Ce vreau să spun e că, dacă citeşti declaraţia lui de avere, e chiar pe bune.

Îi analizez ţinuta şi caut să observ dacă a căpătat ceva din scoarţa aia pe care o au unii aleși ai poporului, cu insignă înfiptă pe reverul costumului scump şi mimica afectată. Dar îi regăsesc acelaşi zâmbet, ţinuta e decentă, fără ceas de jde mii de euro la mână, iar replicile i-au rămas la fel de mucalite. Și nu a renunţat nici la acel „dragă” familiar când mi se adresează.

„Viaţa nu mi s-a schimbat decât în sensul că acum sunt şi mai ocupat!“, îmi spune.

Vreau să aflu dacă s-a obişnuit cu statutul de ales cu şofer la scară şi îmi spune că nu are aşa ceva şi că merge la Parlament cu Loganul second-hand pe care şi l-a luat în urmă cu câţiva ani sau cu RATB-ul.

Dumitru Lupescu nu e conştiincios, cum l-a învăţat armata, doar la Bucureşti. Îşi respectă cu sfinţenie programul de audienţe de la Dâmboviţa, unde a fost ales, şi s-a implicat în mai multe acţiuni în sprijinul cetăţenilor.

Pentru că scandalul privind redefinirea familiei în Constituţie a generat dispute aprige în interiorul USR, ce l-au făcut până la urmă pe Nicuşor Dan să renunţe la şefia Uniunii şi să o sprijine din afară, îl întreb pe Dumitru Lupescu şi cum a votat la referendumul respectiv.

„Eu sunt un ortodox practicant şi un familist convins, dar fiecare îşi trăieşte viaţa aşa cum doreşte. Respect drepturile cetăţeneşti şi cred că modificarea articolului 48 din Constituţie nu aduce nimic nou în legislaţia naţională, pentru că toate celelalte drepturi sunt cuprinse în Codul Civil şi în celelalte precepte. Dar, probabil că este o prioritate a unora de a ieşi în faţă. Consider că este libertatea fiecăruia să –şi aleagă modul în care trăieşte.”

În loc de concluzie, îl las pe unul dintre fondatorii USR, Nicușor Dan, să-l descrie, în câteva cuvinte, pe colegul său de Parlament: „E un fost militar, deci e un om organizat și un om tenace.”

Tu în ce termeni ți-ai descrie parlamentarul?