Povestea gemenelor care s-au aruncat în fața mașinilor înainte ca una să omoare un om

Povestea bizară, dar adevărată, a surorilor Eriksson.
18.9.18
Ursula Eriksson se aruncă în fața mașinii pe M6.

„O să vă fure organele!”, urlă Sabina Eriksson înainte să alerge înspre mașinile care vin spre ea, pe autostrada M6 și după ce a fost deja lovită în plin de un Volkswagen în mare viteză. Sora ei, Ursula, cu picioarele zdrobite de camionul care tocmai a călcat-o, scuipă și urlă la paramedicii de pe marginea drumului.

Au trecut zece ani de când a aflat lumea de gemenele Eriksson, în principal prin intermediul clipurilor cu acest incident bizar petrecut în trafic, care au fost transmise către milioane de spectatori, în emisiunea BBC Traffic Cops, iar apoi în documentarul BBC din 2010, Madness In The Fast Lane. Sunt și un subiect popular în subreddit-urile despre conspirații și mistere – dar la zece ani după, puțini sunt cei care-ar putea să afirme că s-au apropiat cât de cât de o înțelegere a haosului care s-a petrecut în timpul acelor două zile, în West Midlands, în mai 2008.

Cronologia acceptată la scară largă începe vineri, pe 16 mai, când Sabina și Ursula Eriksson, două suedeze spre 40 de ani, au mers în Liverpool – se presupune că au luat feribotul, deși nimeni de pe respectivul feribot n-a confirmat niciodată că au fost văzute – de la casa Sabinei din Mallow, comitatul Cork, Irlanda. Ursula venise de la ea de-acasă, din SUA, ca să-și viziteze sora geamănă. Odată ajunse la Liverpool – se crede că s-a întâmplat la 8:30 dimineața, duminică, pe 17 mai – s-au dus amândouă la secția de poliție St. Anne, unde Sabina a raportat că e îngrijorată pentru siguranța copiilor ei, rămași acasă în Irlanda. Poliția a contactat ofițeri din Dublin și i s-a promis că se va da curs plângerii. La 11:30 dimineața, Sabina și Ursula s-au suit într-un autocar National Express Coach spre Londra. Din nou, niciun alt pasager n-a declarat vreodată că erau și ele în autocarul ăla.

Surorile s-au dat jos la spațiul de servicii Keele – care nu e o oprire programată de repaus – fie pentru că nu se simțeau bine, cum va afirma raportul ulterior al poliției, fie pentru că, așa cum a afirmat șoferul de autocar, se purtau ciudat. Povestea care-a urmat zice că amândouă și-au ținut bagajele în brațe, pentru că au refuzat să le bage la cală, motiv pentru care șoferul a cerut să le percheziționeze. Când au refuzat, au fost date jos din vehicul. Odată ce-au ajuns la spațiul de servicii, s-au îndreptat spre partea din spate a complexului. Managerița spațiului, alarmată la rândul ei de comportamentul celor două, a sunat la poliție. Grija ei era că gemenele aveau la ele explozibili. Poliția a venit să vorbească cu cele două femei. Convinși că nu prezintă niciun risc sau amenințare, fie pentru spațiul de servicii fie pentru ele însele, polițiștii le-au lăsat să plece.

Ce s-a întâmplat mai departe e extraordinar. Cele două surori, care se pare că ar fi plecat pe jos de la spațiul de servicii, au fost observate pe camerele de supraveghere cum mergeau pe banda din mijlocul autostrăzii M6. Ulterior, fratele lor mai mare Björn avea să afirme că fugeau de „maniaci”, deși n-au apărut niciodată imagini filmate care să confirme așa ceva. Au încercat să traverseze strada, iar Sabina a fost agățată de un SEAT León roșu în timpul tentativei. Ofițerii de la Agenția Autostrăzilor s-au îndreptat către locul accidentului și la fel și Divizia Centrală de Poliție a Autostrăzilor, cu operatori de cameră ai emisiunii Traffic Cops în umbra unității la momentul respectiv. Le-au oprit pe surori. Situația părea liniștită. Surorile stăteau și fumau și vorbeau calm între ele. Sabina purta un cozoroc galben, pe care scria „Momentul să crezi”.

Apoi, în timp ce polițiștii sosiți la fața locului erau informați cu privire la situație, Ursula a fugit brusc în stradă și un ofițer îngrijorat a apucat-o de haină. Haina i-a fost smulsă în timp ce încerca să se elibereze. A alergat direct într-un camion care venea spre ea. Se estimează că mergea cu 90 de kilometri pe oră. Pantofii azvârliți în drum, în urma impactului, se văd în imagini. La câteva secunde, Sabina a sărit pe drum și s-a izbit de capota unui Volkswagen Polo. Picioarele Ursulei au fost zdrobite. Sabina a fost inconștientă aproximativ 15 minute. Cumva, amândouă au supraviețuit.

A fost chemat un elicopter-ambulanță, iar Sabina a început să-și vină în simțiri și a sărit cu ghearele la gâtul ofițerului de poliție pe care-l scuipa, deși el doar încerca s-o ajute. A urlat: „Te recunosc – nu ești real.” A susținut că i s-ar fura organele. Apoi, în mod miraculos, s-a ridicat în picioare și a început să urle după ajutorul poliției, aparent incapabilă să conștientizeze că poliția era deja acolo. Sabina a întrebat: „De ce mă omorâți?” Apoi a pocnit un ofițer de poliție în plină figură și a luat-o la fugă spre următoarea bandă. Întrucât n-avea unde să se ducă, și-a scos haina roșie și a dat piept cu ofițerii de poliție care au înconjurat-o și i-au pus, în cele din urmă, cătușe.

Când au scotocit prin rămășițele incidentului, polițiștii au găsit mai multe telefoane mobile sparte.

Surorile au fost duse la spital. Ursula a fost internată, pentru că avea picioarele zdrobite. Sabina, care se pare că nu era rănită, a fost dusă la poliție ca să fie interogată. Deja, la faza asta, era mult mai calmă, însă mima frustrarea pentru că i s-a cerut să-și scoată bijuteriile – ba chiar și flirta un pic. I-a zis unui ofițer: „În Suedia spunem că un accident rar vine singur. De obicei mai urmează măcar unul – poate două.” A doua zi, Sabina a fost eliberată din arest. A pledat vinovată pentru că a pocnit un ofițer de poliție și că a intrat ilegal pe autostradă și a fost condamnată la o zi în arest. Întrucât își petrecuse toată noaptea la secția de poliție, s-a conchis că și-a ispășit pedeapsa. În mod remarcabil, nu avusese loc nicio evaluare psihiatrică totală.

Sabina era acum pierdută în Stoke-On-Trent, purtând bluza verde a Ursulei și cărându-și lucrurile – printre care un laptop și o mie de lire cash – într-o pungă transparentă din plastic, pe care i-o dăduseră de la poliție.

Pe la 7 seara, doi localnici care ieșiseră să plimbe un câine, au fost opriți de Sabina. Câinele aparținea lui Glenn Hollinshead, de 54 de ani, fost aviator al Forței Aeriene Regale. Prietenul lui era Peter Molloy. Sabina i-a întrebat dacă există vreo pensiune prin zonă. Glenn i-a sugerat să se întoarcă la el acasă, în apropiere. Sabina era nervoasă, dar a fost de acord. Odată ajunsă acolo, nu se putea opri din a se uita pe gem. Le-a oferit celor doi bărbați o țigară, înainte să li le smulgă din guri, deși nu apucaseră să le aprindă, susținând că s-ar putea să fie „otrăvite”. Imediat înainte de miezul nopții, Peter Molloy a plecat. Sabina a rămas peste noapte. A doua zi, pe la 7:40 seara, Glenn a gătit ceva, înainte să iasă să-și întrebe vecinul, pe Frank Booth, dacă are să-i dea cu împrumut niște pliculețe de ceai. După niciun minut, s-a împleticit până afară, sângerând și spunându-i lui Frank: „M-a înjunghiat”. Se pare că ultimele sale cuvinte înainte să moară au fost: „Ai grijă de câinele meu pentru mine”.

Frank a sunat la 999. Sabina a fugit. A fost observată fugind de un șofer pe nume Joshua Grattage. S-a spus mai târziu că se lovea constant cu un ciocan. Grattage a încercat s-o imobilizeze și a fost lovit cu o țiglă pe care o avea Sabina în buzunar. În cele din urmă, a ajuns la un pod, unde s-a aruncat de la 12 metri pe A50, fracturându-și ambele glezne și craniul.

Avea să fie ultimul gest de nebunie comis de Sabina Eriksson, deși în mod cert nu și sfârșitul nebuniei.

Poza din arest a Sabinei Eriksson's.

Sabina a fost arestată pentru că era suspectă de crimă, în timp ce se afla în convalescență la Spitalul Universitar din North Staffordshire, pe 9 iunie. Aflată încă într-un scaun cu rotile, a fost externată pe 1 septembrie, pusă sub acuzație și băgată în arest în aceeași zi. Ursula a fost externată în aceeași lună. S-a întors în America, după ce a stat o vreme în Suedia. N-a fost niciodată acuzată de nicio infracțiune, iar acum este membră a bisericii Sfintei Inimi, din Belle Vue, Washington. Procesul Sabinei ar fi trebuit să înceapă în februarie 2009, în anul următor, dar, în cele din urmă, n-a început până pe 1 septembrie. Se pare că ar fi existat dificultăți în obținerea documentelor medicale ale Sabinei din Suedia.

Pe 2 septembrie, Sabina a pledat vinovată de omor din culpă cu lipsă de discernământ. N-a existat nicio explicație; toate întrebările care i s-au pus au fost întâmpinate cu răspunsul „nu comentez”. Clipul de pe M6 n-a fost difuzat niciodată la proces. Atât acuzarea, cât și apărarea, au susținut că Sabina era nebună la momentul crimei, dar nu la data procesului. Apărarea a susținut că Sabina suferea secundar de Folie à deux, franțuzescul pentru „nebunie în doi” și afirmând mai târziu că nebunia i se transmisese de la sora ei geamănă, Ursula. Procurorii de la Tribunalul Regal din Nottingham au acceptat. Sabina a fost condamnată la cinci ani de închisoare, pe care avea să-i ispășească la Penitenciarul de Femei Bronzefield.

Deși informația asta e rar inclusă în cronologia acceptată, pe 6 decembrie 2012, pe internet au apărut niște imagini filmate care ar trebui să schimbe semnificativ modul în care înțelegem evenimentele, zece ani mai târziu. Filmate în același timp ca și imaginile difuzate atât în Traffic Cops și Madness In The Fast Lane, arată doi ofițeri de poliție care stau pe banda de urgențe a M6, după incidentul de pe autostradă, fiind de acord că surorile sunt pasive de un „136”- o clauză în Legea sănătății psihice, care spune că poliția are dreptul să „rețină” o persoană pe baza sănătății sale mintale, precum și obligația de a face o evaluare de sănătate a persoanei respective. Nu s-a întâmplat niciuna dintre chestiile astea. Se crede că poliția a cerut celor de la BBC Mentorn Productions, care au filmat imaginile, să elimine bucata asta din film. Asta înseamnă că Sabina n-ar fi trebuit niciodată să fie eliberată după o singură zi, ceea ce înseamnă că Glenn Hollinshead n-ar fi cunoscut-o niciodată, ceea ce, din nou, înseamnă că Glenn Hollinshead n-ar fi fost niciodată înjunghiat.

Cu privire la motivele pentru care a fost înjunghiat, probabil n-o să știm niciodată. De când a fost eliberată din închisoare în 2011, Sabina Eriksson a dispărut și nu se știe unde se află.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.