Publicitate
Chestii

Ce-am învățat despre turistul român pe care l-am întâlnit prin vacanțe

Pentru vacanțe, românul e mai organizat decât neamțul, dar în idei fixe și obiceiuri din astea semi bătrânești, care-i strică din bucuria.

de Florentina Iana
27 Mai 2017, 12:40pm

Fotografie de Răzvan Băltărețu

Câteodată, turistul român reușește să vină din vacanță mai stresat decât a plecat, pentru că el singur își face viața grea. Nu vorbesc de pe vreo poziție superioară, dimpotrivă, mă regăsesc în multe dintre rândurile de mai jos.

Și eu sunt preocupată mai ales de unde și ce o să mănânc pe la spanioli, greci sau suedezi, ce este absolut necesar, ba chiar vital, să vizitez, din ce locuri trebuie să cumpăr suveniruri și, mai ales, cui. Și astea sunt doar grijile tipic românești pe care ni le facem în vacanță, eu o să vorbesc și despre obiceiuri. Pentru că sigur ți s-a întâmplat și ție să te întâlnești cu vreun conațional prin țările în care ai umblat și să recunoști în el românul din tine. Sau nu, că nu e bine să generalizezi niciodată.

Aplauze la aterizare, să fie bine

Fotografie de Răzvan Băltărețu

Nu e ceva nou pentru tine faza cu aplauzele din avion, după aterizare. Iar asta chiar e o chestie românească (și cel mult est-europeană), de care te lovești mai ales dacă zbori cu un low cost. Bine, asta-i cea mai mică problemă dintr-un avion low cost, unde te lovești de un festival al neamului prost pe tot timpul zborului, cu gherțoii și pițipoancele veniți de la muncă din Spania sau Italia, în rol principal.

Altfel, știi că ești cu-ai tăi în avion, dacă auzi acele aplauze la finalul cursei. Deși e nedrept să nu i se acorde același credit și decolării, despre care-am auzit c-ar fi și mai dificilă. Unii zic că asta e modul prin care îți arăți respectul pentru munca pilotului, una deloc ușoară. Dacă-i așa, atunci românii sunt cei mai politicoși călători, căci chestia asta nu se practică și-n avioane pline cu oameni de alte nații. Nu zic că să aplauzi la aterizare e un obicei aiurea și-am auzit că nici pe piloți nu-i deranjează, deși ar trebui. E ca și cum te-așteptai să facă avionul țăndări la revenirea pe pistă și te-au surprins plăcut.

Citește și: Cum e să-ți faci vacanța la Cernobîl

Sau poate că românii se aplaudă pe ei. „Bravo, ai supraviețuit, deși n-a trebuit să faci nimic!" E cam ca la piesele proaste de teatru, când tot te ridici să aplauzi că ai dat bani pe bilet și e teatru, trebuie să fie ceva bun acolo, dar încă n-ai înțeles ce.

Probabil chelnerii străini iau cel mai mare bacșiș de la turiștii români

Fotografie de Răzvan Băltărețu

Dacă vii din țara lui șpagă și bacșiș se-nțelege c-o să crezi că și străinii sunt ca tine. Că se așteaptă să dai sau să primești. Bine, sunt și unii așa, nu generalizez, însă românii știu una și bună: omul care lucrează în servicii te-njură, dacă nu lași. Iau cel mai evident exemplu, chelnerii.

Pe-afară, ăștia cred că iau cel mai mare bacșiș de la turiștii români, și nu vorbesc aici de acel tips obligatoriu, înscris pe nota de plată. Ba chiar și-atunci, românul îi lasă ceva peste. Nu, nouă nu ni se așază mâncarea bine în stomac, dacă nu-i lăsăm omului cel puțin 10% din nota de plată, chiar dacă nimeni n-o cere. Sunt nemți sau englezi cu consumații mai sănătoase decât ale noastre, care de-abia aruncă un euro amărât peste totalul de plată și câteodată nici p-ăla, însă nu și turistul român. Chiar dacă-l doare sufletul, lasă și lasă mult, c-așa a lăsat Dumnezeu: să fie pentru chelneri și taximetriști.

Mai rar câte-un backpacker român

Fotografie de Antoine K via Flickr

Nu știu dacă mi se pare doar mie, dar pe-afară, românii noștri o cam fac pe snobii. Fără niciun motiv să fie așa. În afară de rușii ăia obsedați de tot ce înseamnă neam prost ostentativ, puțini turiști mai sunt atât de cu coada pe sus ca noi. Și vorbesc de românul mediu, ca mine și ca tine, nu de vreun bogătan care are luxu-n sânge.

Suntem comozi, vrem cazare bună, în centru, vrem să mâncăm de trei ori pe zi, la un restaurant bun, all inclusive, ne îmbrăcăm frumos și ne cărăm fierul de călcat și placa de păr în bagaj, ca să fim țiplă mereu. Foarte rar am văzut vreun backpacker român, tipul ăla care să doarmă pe unde-o găsi, pat să fie, să mănânce prost, direct pe plajă, și să stea cinci zile în aceiași pantaloni. Deși mulți dintre semi nespălații ăștia hipioți au mai mulți bani în cont decât tine, care-ți faci concediile la cinci stele, în Antalya.

Citește și: Fotografii cu destinații turistice pe moarte din Europa

Numai c-așa le place lor să fie în vacanțe, pe nesimțire. Sincer, mai bine așa decât ca românii care-ajung prin din Halkidiki sau Thassos și ies seara la plimbare în țoalele alea bune, colecția nouă din Berceni.

Trebuie să ai listă cu chestii de vizitat, altfel nu-i vacanță

Fotografie de Răzvan Băltărețu

Îmi aduc aminte de prima mea călătorie prin țări din astea mișto, mai departe de Bulgaria sau Ungaria, și asta a fost în Roma. O excursie de câteva zile cu un grup de obiectiviști (adică turiști din ăia cu listă, obsedați să vadă tot ce-i de vizitat în locul respectiv). M-au alergat de la Vatican la Pantheon, Colosseum și la celelalte nșpe mii de locuri de pe lista sacră de vizitat, înainte să mă dumiresc bine c-am aterizat în Cizmă.

Acum, am crescut și nu mai sunt atât de speriată de bombe să nu mă pierd de gașcă, așa că sar peste multe must see-uri din astea și-mi văd de treaba mea, s-o ard aiurea pe străzi. Dar asta e o meteahnă veche a românului plecat în vacanță prin străinătate: să nu cumva să rateze vreun monument, palat, castel, muzeu etc despre care a auzit el vag. Sau s-a pus presiune pe el, pe modelul „Mergi neapărat acolo!". Și dacă tot ajungi, trebuie să apari în poze acolo, nu-i suficient să fotografiezi doar obiectivul.

Citește și: Poveștile agenților de turism români cu clienții: amorezi infideli, hoți de saltele și săraci cu duhul

E o chestie verificată. În locurile astea extrem de turistice, ai noștri o să fie singurii tineri de la cozile alea de sute de oameni, majoritar pensionari occidentali, care se formează la intrarea într-un obiectiv. Ei și asiaticii, pardon. Îmi aduc aminte cât de pătrat s-au uitat unii la mine când le-am spus că n-am intrat, atunci când am fost la Londra, nici în National Gallery sau Madame Tussauds, nici în Catedrala St. Paul sau British Museum. Am văzut tot ce se putea vedea de-afară, la pas, fără să pierd atâtea ore din vacanță stând aiurea la cozi sau admirând fals un tablou sau orice formă de artă, la care mă pricep la fel de bine ca la chimie.

Românul fuge de litoralul românesc, dar vrea tot un fel de Mamaia

Fotografie de Răzvan Băltărețu

Și mai e românul tipic plecat în vacanța de vară, prin stațiuni. Am observat că, deși fuge de litoralul românesc și tot ce are el aiurea, rămâne tot cu Mamaia în gând. Și se oftică dacă nu găsește prin Sicilia sau pe Costa del Sol nisip și plajă largă, cu șezlonguri, ca-n față la Rex. Sau vreun alt hotel cu plajă fițoasă de pe-acolo, că eu nu prea calc prin Mamaia ca să fac comparații.

Citește și: Cele mai supraestimate obiective turistice pe care toată lumea (inclusiv românii) le vizitează

Știu că asta vor, pentru că i-am văzut pe mulți strâmbând din nas la fâșiile de nisip vulcanic, plajele stâncoase și sălbatice și alte „neajunsuri" din astea din zonele mediteraneene. „Dar plaje amenajate, cu șezlong și umbreluțe, ca la noi, nu-s pe-aici?". Este și reacția părinților și bunicilor tăi, când văd și altceva decât știau ei de pe litoralul românesc și comunist, cu care au trăit o viață.

Nu judec și nici nu vreau să fiu judecată, vorbesc doar despre chestii pe care noi, românii, le avem în sânge atunci când călătorim. Tocmai pentru că nu ne facem prea des concediile prin străinătate, plecăm cu stres în loc de entuziasm, de parc-ar fi în joc viața noastră dacă vacanța nu iese ca la carte. Și n-o să fie! Dar poți măcar să păcălești lumea, cu pozele tale de pe Facebook.

Vezi și alte chestii despre turism prin lume:
Ce ți se poate întâmpla când pleci în vacanță cu o agenție de turism românească fără licență

Dacă vrei să faci turism în Islanda, ține minte că localnicii te urăsc din cel puțin 10 motive

Dacă vrei să faci turism în Maroc, o să te tocmești cu negustorii mai ceva ca-n Obor