Am vorbit cu oameni care se droghează cu azot, ca să aflu de ce

Pulverizatoarele cu protoxid de azot sau gaz ilariant, cum i se mai spune, au devenit foarte populare. Porivit unui studiu global din 2016, oxidul de azot e al şaptelea cel mai popular drog din lume, iar în Australia, consumul a crescut constant. În 2015, 25% dintre respondenţi au recunoscut că s-au drogat cu oxid de azot. În 2016, procentajul crescuse la 36%.

Am vrut să-i cunosc pe unii dintre cei mai înrăiţi consumatori de oxid de azot din Australia, oamenii care au „pus umărul" la creşterea popularităţii drogului. Am stat de vorbă cu două persoane care se droghează cu azot aproape zilnic şi cu o persoană care tocmai s-a lăsat. Mi-au zis de ce s-au apucat de inhalat azot, cum i-a afectat şi dacă au de gând să se lase.

Notă: numele au fost schimbate la cererea lor, pentru a le proteja identitatea şi reputaţia.

Inhalează azot de patru până la şapte ori pe săptămână, de opt ani.

VICE: Salut, Ricky! Zi-mi cum te droghezi de obicei.
Ricky: De obicei, trag vreo zece doze la o tură. În general, fac asta în weekend, dar uneori mă droghez în fiecare seară. Mi se întâmplă să ajung acasă şi, dacă am chef, bag nişte azot. Mă droghez noaptea, când sunt stresat. Am observat că trag mai mult în ultima vreme.

Ce anume-ţi place la azot?
Îmi place că nu mă gândesc la nimic. Dacă vreau să uit de problemele de la muncă, cu vreo gagică sau orice altceva mă stresează, trag nişte azot. Îmi place că mă face să mă simt tâmpit. Dacă fumez iarbă, mă simt extentuat mental câteva ore după aceea. Dar când trag azot, aproape uit c-am tras după cinci minute. Şi e şi destul de ieftin.

Nu te temi c-ai putea avea probleme de sănătate după opt ani de tras azot?
Ba, sigur că da. Am observat că mă cam lasă memoria. Mă mai trezesc uneori că stau lângă cineva, dar nu sunt în stare să port o conversaţie cu acea persoană. N-ai cum să bei zilnic şi să tragi azot şi să nu existe repercusiuni. Dar eu nu ştiu cum e să fii treaz, aşa că mi-e greu să izolez problema.

Le spui oamenilor că te droghezi? Gen, dacă ieşi la o întâlnire?
Nu mă dau peste cap să le zic oamenilor că trag azot în mod regulat. Nu e ceva cu care să te lauzi, nu?

Mda, probabil. Dar familia şi prietenii ştiu?
Familia mea nu ştie, dar majoritatea prietenilor, da. Li se pare amuzant şi îmi cer să tragă şi ei o doză. Niciun prieten, de fapt, nimeni nu mi-a zis c-ar trebui să mă las de azot.

Dacă eşti conştient că azotul nu-ţi face bine, de ce tragi în continuare?
Aş zice că sunt un hedonist. Partea mişto e că efectul azotului durează doar cinci secunde. E ca şi cu fumatul de DMT: nu e un angajament serios, iar eu detest angajamentele.

Te-ai droga cu altceva, sau eşti fidel azotului?
Nu sunt super devotat. Dac-aş avea un drog mai bun, l-aş lua pe ăla.

Vrei să fii ajutat să te laşi?
Nu caut ajutor. Cred că e genul de chestie pe care o s-o fac cât oi trăi. Care-i scopul vieţii, până la urmă? Trebuie să te simţi bine.

50-70 de doze de azot pe săptămână, timp de patru luni.

VICE: Zoe, ce te-a atras la azot?
Zoe: Azotul e mişto pentru câteva secunde. E un drog pe care poţi să-l iei cu uşurinţă singur, iar dacă le zici oamenilor, li se pare amuzant şi te consideră o fire petrecăreaţă. Nu e deprimant să tragi azot singură, la tine în cameră. M-am îmbătat de câteva ori, singură, la mine în cameră, şi e deprimant.

Cum ţi-a scăpat obiceiul de sub control?
Mai luasem o dată sau de două ori la petreceri, dar când am aflat că se vindea la mine în cartier şi ce ieftin era, am ajuns să trag 50-70 de doze pe săptămână. Simt că mi-a afectat memoria. Când am mai luat singură, am leşinat şi m-am trezit salivând. Simt că mi-am paradit creierul.

Cât de deschisă ai fost cu alţii despre asta?
Destul de deschisă, mai ales pe reţele sociale. Îmi ziceam „regina azotului". N-am încercat să mă ascund de nimeni şi oamenilor li se părea amuzant şi atât. Doar câţiva s-au arătat îngrijoraţi. O prietenă mi-a zis că poţi să mori de la azot şi că a visat la un moment dat că murisem. Am luat-o în serios, fiindcă cineva chiar îşi făcea griji pentru mine.

De aia te-ai lăsat?
Nu. Am fost la un festival de muzică electronică şi am luat vreo sută de doze. După aia, mă durea creierul. Nu exagerez, chiar durea ca dracu'. Şi prietenii mei se drogaseră, dar nimeni nu se plângea de dureri de cap ca ale mele. Şi părinţii mei erau îngrijoraţi. Maică-mea, cu care locuiam la vremea aia, îmi tot zicea că azotul îmi omoară neuronii. Nu e un părinte sever, îmi vrea doar binele. Dar taică-meu era total împotrivă, ceea ce mi s-a părut ciudat, fiindcă nu mi-a interzis niciodată să mă droghez. Taică-meu s-a drogat mai mult decât orice alt cunoscut de-al meu şi iau foarte în serios vorbele lui. M-a întrebat odată ce-i ăla şi, când i-am zis, a izbucnit: „Oxid de azot? Ce dracu' faci?".

Erai dependentă?
Îmi place să zic că nu, fiindcă e de căcat. Mai degrabă, dacă aveam azot, trebuia să-l trag. Mi se întâmplă şi acum. Acum două săptămâni, am luat 50 de doze cu un amic, să le împărţim, şi când le-am terminat pe ale mele am trecut la ale lui. Când mă droghez, nu mă pot opri. Dacă am azot în faţă, îl trag. Chiar dacă nu-i al meu.

Ai zice că azotul e un drog periculos?
Nu. Nimeni nu-l ia în serios. Nu faci niciun efort să faci rost de el. Nu trebuie să vorbeşti cu un dealer. E foarte accesibil. Se găseşte la livrare nonstop. E super ieftin. Îl găseşti la orice magazin cu produse pentru bucătărie. E foarte simplu. Dacă era luat în serios, nu l-ai fi găsit la orice oră.

Vreo 50 de doze de azot pe săptămână, timp de un an.

VICE: Guy, povesteşte-mi despre experienţa ta cu azotul.
Guy: Iau mai mult în weekend, când chefuiesc două zile la rând. Îmi place aspectul social al drogului şi disocierea aia scurtă pe care o provoacă. În timpul săptămânii, mai trag azot ca să mă rup de realitate timp de zece secunde. Gen, dacă s-a întâmplat ceva şi am nevoie să mă deconectez puţin.

Ce te face să vrei să te deconectezi?
Dacă am probleme la muncă sau mă cert cu vreun prieten. De exemplu, marţea trecută mă refăceam după un weekend agitat. Lucrez într-un domeniu foarte alert, unde o mulţime de lucruri pot merge prost. Când am ajuns acasă, am băut ceva şi am tras 15 doze de azot să mă deconectez. Uneori, doar alcoolul nu e de ajuns.

Ce te atrage la azot?
E foarte uşor accesibil şi nu ţi-e rău după aia. Din cauza jobului alert şi stresant, încerc să mă droghez cât mai puţin în timpul săptămânii. La câteva ore după ce-ai băgat mult, nu te doare capul ca de la alte droguri. Pot să adorm, să mă trezesc absolut OK şi pot să mă urc liniştit la volan să plec la muncă.

Ai avut vreo problemă sau efecte secundare grave?
N-aş zice că e o problemă şi nu sunt dependent, dar m-am speriat de câteva ori. Au fost câteva săptămâni în care m-am simţit ca prin vis şi simţeam că urma să mor. Un amic al unei cunoştinţe are probleme neurologice grave în urma consumului excesiv de azot. E naşpa, dar nu poţi decât să speri că tu n-o să ajungi acolo.

Cu cine vorbeşti despre tras azot?
Cu oamenii cu care ies în weekend. Eu am vreo 15-20 de amici care ştiu că iau azot. Mai sunt unii care se tem de drogul ăsta fiindcă nu-l înţeleg sau nu ne vedem aşa des, dar lor nu le zic. E mai simplu să nu-i alarmezi pe cei care nu înţeleg.

Cei care ştiu îţi zic ceva?
E un sentiment de sprijin. Odată luasem multe doze, timp îndelungat şi nu dădeam semne că m-aş opri şi atunci mi-au zis nişte amici să mă opresc. Văzuseră că obosisem şi nu mai reacţionam ca înainte. Simţiseră că săream calul. Dar nu-i ascult mereu. Iar asta s-a întâmplat când am ieşit împreună să chefuim. Niciodată în timpul săptămânii.

E clar că ştii că azotul are mai multe efectele negative decât pozitive. De ce iei în continuare, cu riscul de a avea probleme?
Îmi place aspectul social şi aşa mă rup de realitate. Deşi n-am luat nicio măsură, cred că o să mă las înainte să încep să am probleme. Viaţa e grea şi, uneori, weekendul acela cu prietenii te ajută să te deconectezi. Pentru mine, deconectarea asta e necesară ca să-mi limpezesc gândurile.