Publicitate
relatii

De ce trebuie să schimbăm cum funcționează relațiile monogame, ca să supraviețuiască în 2017

Normele relațiilor sunt atât de generalizate. încât nu mai fac față.

de Allison Tierney
02 Aprilie 2017, 8:00am

Fotografie de My United States of Whatever via Flickr

Sunt o persoană care se identifică ca poligamă și deseori am avut parte de negativitate din partea celor care nu pot să gândească în afara relației personale. Din când în când, o așa preconcepție am primit-o din partea celor apropiați mie. „Ești cam curviștină" sau „Prietenul tău e OK cu asta?", întrebări pe care le-am auzit de nerepetate ori, nici nu-i mai menționezi pe cei care au încercat să-i spună partenerului meu principal că îl „înșel".

Din cauza reacțiilor față de felul meu de a fi, mereu am știut că societatea asta nu e construită pentru oameni ca mine. Și, conform unor cercetări recent publicate, se pare că normele monogamiei sunt atât de generalizate, încât se extind mai departe de interacțiunile noastre sociale, până în domeniul științei.

„Da, oamenii ăștia vor ca toată lumea să fie poliaomoroasă" e unul din comentariile negative primite de cercetătoarea Terri Conley de la Universitatea Michigan, atunci când a propus un studiu pentru revizuire, care prezenta rezultate pozitive despre relații non-monogame de comun acord.

Citește și: Întrebarea zilei: E monogamia cea mai bună alegere?

„Atunci când cercetătorii concluzionează că relațiile monogame sunt mai bune decât cele non-monogame, aceștia sunt percepuți ca fiind mai puțin părtinitori și cercetători mai buni, decât dacă ar avea tupeul să prezinte rezultate care denotă că relațiile non-monogame sunt mai bune", a spus Conley pentru VICE, care studiază sexe și sexualitate. „Dacă nu faci asta, ești perceput ca fiind părtinitor și în general un cercetător mai necalificat."

VICE a contactat-o pe Conley pentru a discuta despre opoziția întâlnită de-a lungul cercetărilor ei și despre rădăcinile adânci ale monogamiei din cultura vestică.

VICE: Cum te-ai hotărât să te implici în astfel de cercetare?
Terri Conley: Inițial am fost interesată despre cum o relație duce la comportamente negative de sănătate și comportamente de sănătate sexuală (mai exact nefolosirea prezervativelor). Cu cât am aprofundat asta, nu am simțit că relațiile sunt o influență rea, deși cercetările mele demonstrau că atunci când ești într-o relație e mai puțin probabil să faci sex protejat. Astfel, m-am gândit să aprofundez subiectul ăsta.

Cu cât m-am gândit mai mult la asta, am ajuns la concluzia că poate nu relațiile sunt cauza pentru care oamenii evită prezervativele sau nu practică sex protejat, ci acordul monogam. În timp, m-am hotărât să mă concentrez pe fenomenul în care monogamia poate avea implicații negative pentru sănătatea sexuală.

Am făcut un studiu în care inițial am spus că persoanele non-monogame sunt mai susceptibile să practice sex protejat în interacțiunile lor din afara relației primare (am investigat persoane cu relații primare), de asemenea, mai mult pe interacțiunea sexuală cu partenerul principal, decât pe oameni care-și înșelau partenerii. Ne-am lovit de multă opoziție din partea revizuitorilor pentru aceste descoperiri. Cineva ne-a spus că li se părea iresponsabil să promovăm asta. Altcineva ne-a vorbit despre cum relațiile homosexuale se „deteriorează" în relații non-monogame. Noi ne întrebam cum adică se deteriorează? Ăsta e un cuvânt destul de greu.

Deoarece oamenii au avut o reacție atât de negativă la asta, ne-am gândit să studiem mai mult situația. Am continuat să descoperim un nivel de animozitate în evaluări, care nu se compara cu alte cercetări pe care le-am întreprins, chiar și cele despre alte subiecte de sexualitate. Mi-am dat seama că intrăm într-o zonă mai complexă decât niște critici negative. Oamenii erau indignați într-un fel diferit.

Ce fel de termeni negativi observi în studiile ștințifice care prezintă animozitate față de non-monogamie?
Nu cred că a existat cineva care a fost intențional ostil, doar că ei au fost crescuți într-un cadru monogam. Până și structura generală a relațiilor este despre un partener singular. Dacă ești într-o relație non-monogamă de comun acord, unde ai mai mult de un partener, deja trebuie să alegi: despre ce partener ar trebui să vorbesc? Sau poate răspund la niște întrebări cu un anumit partener în minte, iar la altele cu altul.

Până și termenul de „înșelat" este folosit din punct de vedere academic, precum și „infidelitate" și toate cuvintele astea pline de semnificații. Ar trebui să folosim termenul de „non-monogamie non-consensuală", ca o alternativă mai neutră.



Mereu există partea „vătămată" care a fost „înșelată". Eu doar am simțit că nu abordăm subiectul de infidelitate într-un mod foarte științific, dacă astea sunt cuvintele pe care le folosim. Unele niveluri de relații vorbesc despre cum consideră să caute încă un partener, iar asta e perceput ca o calitate mai proastă a relației cu partenerul actual. OK, dacă ești monogam, asta are sens. Dar dacă ești de comun acord non-monogam, deseori cauți alți parteneri, lucru care nu are legătură cu relația cu partenerul primar.

Câteodată mă gândesc că oamenii cred că există o cantitate finită de dragoste pe care o poți oferi. Adică, dacă te vezi sau te culci cu altcineva, asta înseamnă că iubești mai puțin partenerul primar.
Eu sunt surprinsă că, în general, descoperim că oamenii non-monogami se descurcă mai bine în relații. Există mici secte, deci nu spun că merge pentru toată lumea. Dar e uimitor ținând cont de cât de mult stres există asupra oricărui fel de relație non-tradițională: ai parte de preconcepții, nu ai foarte multe norme la care să aderi în decursul relației. Totuși, ei tot se descurcă destul de bine în astfel de relații și sunt fericiți. Ba mai mult, mi se pare un semn de optimism în aceste comunități.

Cum crezi că putem aborda științific aceste preconcepții despre relațiile non-monogame?
Eu cred că se schimbă destul de rapid. Eu public cercetări de șase ani (și lucrez în domeniul ăsta din 1991). O parte crucială care ar putea avea un impact asupra societății ar fi dacă oamenii ar fi deschiși cu prietenii lor despre poliamor sau non-monogamie, astfel ei au o relație cu care pot asocia astfel de concepte. E ceva de genul „O, da , asta face și nu știu cine."

Noi știm că expunerea la diferite grupuri promovează sentimente pozitive față de ele și reduce prejudiciul. Asta ar fi foarte important în acest context deoarece oamenii care sunt non-monogami sunt atât de invizibili pentru societate. Când vorbesc cu persoane despre asta, ei reacționează ceva de genul: „Cine ar face asta?" sau „Probabil că există un procentaj mic de oameni care nu se pot regăsi." De fapt, noi am descoperit că 4-5% din oameni fac asta, iar oamenii sunt șocați să audă asta. Pentru o schimbare socială în general, inclusiv în contextul științific, chestiunea de vizibilitate joacă un rol crucial.



De ce crezi că există o problemă de vizibilitate? Eu, de obicei, nu explic partea asta a vieții mele altor persoane, deoarece mi se pare destul de privată și simt că nu ar înțelege.
Asta e complet justificat. Totuși, mereu va fi nevoie de oameni care să facă asta. Din păcate, ca o schimbare socială să aibă loc oriunde, trebuie să există oameni care să iasă în față și să confrunte stigma, iar asta a ajutat mult în mișcările homosexuale și bisexuale de pe la începuturi, ca oamenii să fie deschiși chiar dacă erau judecați.

Nu consider că toată lumea trebuie să facă asta. Un motiv foarte practic ar fi, cel puțin în America, că nu cred că există nicio lege care să protejeze pe cineva în funcție de configurația relației. Oriunde în Statele Unite, un angajator poate spune că te concediază pentru că ești într-o relație non-monogamă consensuală și tu nu poți face nimic în privința asta.

Eu consider că există multă lume care preferă să nu vorbească despre lucrurile personale în general. Să spunem că lucrezi cu două persoane și descoperi că sunt căsătorite, lucru care te surprinde, deși e dreptul lor.

Acest concept de monogamie bine înrădăcinat în cultura vestică vine din religie sau de la ideea de „paternitate"?
Eu consider că mai mult ca sigur e indus de religie, dar partea interesantă e că afectează oamenii care nu sunt religioși. Cultural, noi suntem crescuți într-o manieră creștină cu paternitate, iar asta a condus într-un fel la o cultură de monogamie. Dar acum oamenii au o problemă să se descotorosească de această cultură de monogamie. A devenit atât de generalizată, încât deși scoți religia din acest context, asta nu înlătură și preconcepția monogamiei.

Urmărește-o pe Allison Tierney pe Twitter.

Citește mai multe despre poligamie:
Cum evităm cu succes monogamia

Am explorat poliamorul cu nişte tocilari excitaţi

Relația în care faci sex cu alții, fără să-ți înșeli iubitul

Tagged:
monogamie
poliamor
sexualitate
parteneri
preconceptii
studiu
non-monogamie