FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Am fost la un workshop care-i învață pe bărbați cum e să nască

În era asta nouă de transcendență spirituală, orice e posibil.
Ilustrație de Ben Thomson

Stau picior peste picior într-o cameră despotic de caldă și aștept să văd cum opt bărbați o să nască.
Ca să fiu clar: ăsta nu e un experiment științific incredibil, care a reușit să impregneze cu succes bărbații. E o sesiune meditativă concepută pentru bărbați pentru a simula experiența unui travaliu, ghidându-i prin procesul ăsta până când reușesc să scoată un bebeluș din imaginația lor.

Suntem la cursul de „Travaliu Masculin" de la festivalul Really Good Sex din Sydney. Participanții stau pe jos în cerc. Unii par că meditează și ocazional se ating între ei. Toată lumea din cameră zâmbește foarte senin.

Publicitate

„Eu am avut o fantezie scurtă despre cum ceream o cezariană."

Christine, instructoarea daneză a cursului, ia loc pe o pernă în cerc și începe să introducă conceptul participanților. Ea meditează asupra diviziunii sociale dintre sexe, felul în care ne luptăm constant pentru a obține stabilitate în viețile noastre, o aventură pe care ea o definește ca fiind neproductivă, atunci când „avem atât de puțină stabilitate în propriile corpuri."

Ea îmi spune mai târziu că debutul acestui curs l-a avut la un festival din Berlin pentru bărbați gay, trans și bi, deși inițial a fost gândit ca un dans coreografic. Din păcate, finanțarea de la arte nu a fost aprobată, așa că „m-am trezit la festival ca singura femeie care ghida o cameră plină de bărbați goi sau semi-goi prin procesul nașterii."

Citește și: Cum e să naști un bebeluș înfricoșător de mare

„Eu îi încurajez să se lepede", explică ea. „Să-și permită să se simtă mișcați. În esență e un proces de a te deschide față de forța Naturii, să o lași înăuntru să te curețe. Să conștientizezi ce întâlnești în calea ta, ca să poți trăi ca o ființă completă… cu calități masculine și feminine."

Christine își apleca des capul, închidea ochii și zâmbea în contemplație în mijlocul propoziției. Dacă bărbații vor să experimenteze schimbările psihice și procesul nașterii la fel ca femeile, ea este muza pe care aceștia o ascultă, cine știe poate societatea se va schimba într-un mod fundamental. Cursul ăsta e un semn al empatiei într-o lume dominată de separări și haos, ea dăruiește, iar în ciuda lipsei mele profunde de spiritualitate, încep să înțeleg și să respect ideologia.

Publicitate

Desigur, asta durează cam vreo oră, înainte să fiu martoră cum niște bărbați în toată firea se chinuie să fete copii invizibili.

La începutul sesiunii, suntem instruiți să ne întindem pe spate. O melodie de incantație începe să cânte pe fundal și Christine se plimbă printre noi, ne felicită pentru cele nouă luni de gestație și ne liniștește spunându-ne că fiecare travaliu e diferit.

Ea ne informează că trecem în următoarea etapă a travaliului, că cervixul se dilată și încep contracțiile scurte. Ea pocnește din degete și aparent acum au ajuns la trei centimetri de dilatație. Fac tot posibilul să îmi aduc aminte de senzațiile durerilor menstruale, ca să incit sentimentul de contracție, dar dracu știe ce fac bărbații ăștia, încearcă să-și aducă aminte de bufeurile unei sesiuni mai dureroase de câcare.

„El jură că ținea în timpul nașterii gâlma strămoșilor lui pentru alinare."

Christine pocnește din nou din degete și suntem îndemnați să ne imaginăm cum mucozitatea din cervix se slăbește și din vagin se scurg fluide, odată ce dilatația ajunge la 7 cm. Suntem încurajați să respirăm, precum și să vocalizăm ce simțim și gemetele rup treptat calmul din cameră. Eu ridic genunchii într-o tentativă de a imita poziția nașterii, cum am văzut-o în filme și observ că și alții fac asta.

Muzica de incantație devine din ce în ce mai tare și Christine explică cum contracțilile sunt mai dese și mai puternice iar durerile se intensifică. Câțiva bărbați din cameră încep să geamă mai tare și în curând zarva agoniei presupuse devine copleșitoare. Un bărbat stă cu picioarele crăcănate și spatele rezemat de un perete, în timp ce se scurge în genunchi și transpiră intens.

Publicitate

Când dilatația ajunge la 10 cm, cacofonia devine un pic cam intimidantă. Între timp, Christine se plimbă printre participanți și îi masează pe spate ca o moașă spirituală. Ni se spune să împingem și unele gemete devin de-a dreptul asurzitoare. Bărbatul din stânga mea se ține cu mâinile de burtă și se clatină pe spate, iar bărbatul din dreapta mea sunt destul de sigură că a reușit să adoarmă.

Citește și: Cum s-a ajuns la indemnizația de 35 de mii de euro lunar pentru creșterea copilului

Bebelușul sau bebelușii, Christine spune că avem dreptul și la gemeni dacă asta simțim, încep să coboare prin canalul vaginal în timp ce ne apropiem de ultima etapă a nașterii. Eu am avut o fantezie scurtă despre cum aș cere o cezariană. Christine ne spune să nu ne grăbim și să dăm naștere doar când simțim că e momentul. Ar putea să se întâmpla foarte rapid sau deloc.

„E o fată și un băiat!" strigă un bărbat.

După ce în sfârșit cu toții naștem, ni se spune să ne ținem bebelușii la piept și să ne calmăm în perioada asta. Christine vine la mine și începe să-mi maseze gentil burta, care sincer se simte fantastic, iar eu țin palmele la piept și mă prefac că am un copil între sâni.

În ultimele cinci minute ale cursului, ne rearanjăm în cerc după ce ne-am descotorosit tacit de copii noștri și discutăm despre cum ne-am simțit în timpul travaliului. Unii dintre bărbați plâng, iar alții par tulburați. O femeie spune că deși are deja doi copii, ea a fost forțată să facă cezariană în ambele cazuri, din cauza complicațiilor, iar în sensul ăsta, asta a fost o experiență valoroasă pentru ea. Este incredibil de înduioșător.

Publicitate

Un bărbat începe să vorbească despre cum s-a simțit fizic nașterea și nu mă pot abține să nu mă gândesc cum ar veni o femeie care chiar a trecut prin durerile facerii timp de două zile și i-ar da un croșeu în față.

Altul discută despre cum se simte mai conectat de partenera lui, cu care el încearcă să facă copii și începe să plângă în timp ce dezvăluie asta. Ținându-se de bărbie, el declară că pe toată durata sesiunii simțea că are o gâlmă în bărbie și jură că ținea în timpul nașterii gâlma strămoșilor lui pentru alinare.

Mai târziu, am întrebat-o pe Christine despre asta. „Strămoșii lui aveau o gâlmă în bărbie și el simțea asta ca un confort", spunea ea nonșalant.

Citește și: Siria - Maternitatea din Alep

Christine, o luptătoare a luminii auto-declarată, îmi explică că experiența este despre conectarea oamenilor la „o forță de viață fundamentală, care transcende sexele și orientarea sexuală."

Iar din punct de vedere al clienților ei, ea îmi spune că bărbaților li se pare extrem de semnificativ procesul ăsta și emoțional. Cum spunea un participant, Andreas, care i-a trimis un email ca să-și exprime recunoștința: „Ai depășit un prag ca să aduci ceva nou înăuntru și ai făcut posibil imposibilul."

Christine îmi spune într-un email după curs:
Nu sunt aici să te învăț ceva nou.
Deja știi asta.
Sunt aici doar să-ți reamintesc.
Iar mai presus de orice, să-ți arăt, prin corpul meu feminin, prin procesul nașterii, că tu ești un bărbat, nu vei fi niciodată fizic însărcinat și nu vei da niciodată naștere unui copil în carne și oase.
Și e OK asta. Îți găsești calea ta. Mai presus de orice.

Traducere: Diana Pintilie

Citește mai mai multe despre nașteri:
Cum e să trăiești cu teama de a da naștere unui copil

Cezariana ar putea schimba felul în care arată femeile și copiii nou-născuți

Niște femei mi-au povestit cum e când nașterea îți provoacă psihoză și halucinații