Toate momentele în care Băsescu a luptat aproape romantic pentru Elena Udrea

La sfârșitul săptămânii trecute, Traian Băsescu și-a dovedit din nou iubirea pe care i-o poartă Elenei Udrea, de data asta prin două modificări la Legea grațierii: grațierea celor care au condamnări de până-n 10 ani, plus înjumătățirea pedepselor aplicate femeilor condamnate pentru infracțiuni nonviolente, categorie-n care-s incluse și faptele de corupție. Ținta amendamentelor este, în mod evident, Elena Udrea, dar acestea l-ar putea viza și pe cel mai aprig dușman al lui Traian Băsescu - Dan Voiculescu. Deci până aici e în stare să meargă pentru ea, până la a-l face scăpat pe cel care l-a porcăit ani de zile prin trompetele trustului Intact. L-a dus până-n punctul în care a fost în stare să declare așa ceva:

„A luat o dată o mită, acuma nu îi distrugem toata viaţa. Aşa a fost în tranziţie."

Această „simpatie" extremă pentru Elena Udrea i-a compromis întreaga imagine de președinte jucător și reformator. Sigur, nu doar pentru ea și-a schimbat atitudinea față de corupție, au existat și probleme familiale, dar implicarea și condamnarea ulterioară a Elenei Udrea în dosarul Gala Bute au contribuit semnificativ la antenizarea fostului președinte. Însă, dacă sapi puțin în trecut, vei observa că semnele au fost mereu acolo în ultimii 13 ani, iar aceste amendamente reprezintă doar bomboana de pe colivă.

Relația lui Băsescu cu Elena Udrea începe în 2004, când, în timpul alegerilor pentru Primăria Capitalei, Udrea se află-n fruntea listei de consilieri generali ai Alianței Dreptate și Adevăr. Băsescu devine primar, Udrea consilier general. Se înțeleg de minune, așa că, atunci când Băsescu devine președinte, tovarășa sa blondă e numită șefă a Cancelariei Prezidențiale, în condițiile-n care la vremea aceea era înconjurat de consilieri mult mai capabili și experimentați pentru a ocupa această funcție. În 2005, Jurnalul Național îl cita pe fostul președinte cu următoarea declarație privitoare la alegerea Elenei Udrea în dauna celorlalți:

„Mi s-a părut interesant ca pe lângă nişte figuri acre să fie şi o persoană care arată bine."

Declarația-i revelatoare pentru felul în care evoluează orice relație romantică modernă: mai întâi te interesează strict aspectul fizic și abia apoi, după ce ajungi s-o mai cunoști nițel, intervin respectul și loialitatea.

În fine, simpatia reciprocă pe care și-o poartă cei doi ajunge între timp să afecteze relația lui Băsescu cu ceilalți consilieri prezidențiali. Andrei Pleșu, Renate Weber și Adriana Săftoiu îl părăsesc pe fostul președinte în acea perioadă tocmai din cauza neînțelegerilor cu Udrea, care, aparent, avea o influență mult prea mare în cadrul administrației prezidențiale.

Tot în 2005, când încă ocupa funcția de șefă a Cancelariei Prezidențiale, Elena Udrea e invitată în emisiunea lui Robert Turceascu de la Realitatea TV, 100%. Spre finalul interviului, Turcescu, actual deputat PMP, o întreabă cu viclenie despre „președintele Norvegiei" și apartenența statului scandinav la Uniunea Europeană. Udrea, cum nu ajunsese-n politica de top de inteligentă și educată ce era, nu sesizează capcana: Norvegia nu e membră UE și nici n-are președinte, pentru că-i monarhie constituțională.

Gafa generează automat o întreagă campanie de miștocăreală mediatică, la care Băsescu răspunde ca un adevărat gentleman:

„Îmi asum tot, inclusiv emisiunea."

Udrea intră-n PDL (pe atunci PD) abia-n 2006, după ce demisionează din funcția de șefă a Cancelariei Prezidențiale, dar devine instant secretar executiv al partidului. Patru ani mai târziu, după ce PDL București este condus fără succes de Vasile Blaga și Liviu Negoiță, șefia interimară a filialei este preluată de Elena Udrea, la propunerea lui Emil Boc, adică omul lui Băsescu. Asta la puțin timp după ce fostul președinte îi criticase pe greii partidului într-o întâlnire la Snagov:

„N-ați fost în stare nici să găsiți un lider la București. Ați vrut să păstrați toți câte o bucățică din București. Videanu a pierdut glorios Bucureștiul pentru că n-a știut să comunice ce-a făcut. Blaga a pierdut alegerile de asemenea glorios."

Odată devenită lideră a PDL București, Udrea intră-n conflict cu Vasile Blaga. La vremea aia, s-a speculat că Blaga le-ar fi spus senatorilor PDL într-o întâlnire de grup că „nu va permite muierilor să preia conducerea partidului". Câteva luni mai târziu, în septembrie 2010, Băsescu îi înlătură din Guvern pe mai mulți miniștri din vechea gardă a partidului: ministrul Economiei, Adriean Videanu, ministrul Transporturilor, Radu Berceanu și Gabriel Sandu, de la Comunicații. Tot în septembrie 2010, Băsescu renunță la escorta Poliției Române, care se află în subordinea MAI, condus de Vasile Blaga, fapt ce generează în cele din urmă demisia acestuia. În timpul acestor demisii și remanieri guvernamentale, Udrea rămâne bine-mersi în funcția de Ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului, devenind totodată și șefa oficială a PDL București.

Relația Băsescu-Blaga-Udrea devine mai cordială la începutul lui 2012, dar se strică iarăși în 2013, după Convenția Națională a PDL, când Băsescu îl acuză pe Vasile Blaga c-a fraudat votul pentru președinția PDL în dauna preferatei lui, Elena Udrea. Băsescu se dezice de PDL și apare astfel Partidul Mișcarea Populară. Restul e istorie: Udrea devine șefă a partidului, iar Băsescu o susține atât în campania pentru europarlamentare, cât și cea pentru prezidențiale, asta deși, teoretic, funcția de șef al statului nu-i permitea să facă campanie electorală pentru X sau Y.

Pe tot parcursul scandalului cu Gala Bute, Băsescu a susținut până-n pânzele albe inocența protejatei sale. Relația dintre cei doi evoluase atât de mult în ultimii ani, încât fostul șef al statului nu s-a dat în lături de nimic pentru a o apăra: a adoptat retorica PSD-istă despre dosare făcute la comandă politică, și-a porcăit public foștii susținători din presă, a început să dea-n „Sistem" și „Binom" mai aprig decât Antena 3 și RTV la un loc, iar la aflarea deciziei de condamnare cu executare s-a lamentat că hotărărea „nu e acoperită de fapte", vinovați fiind alți oameni din ministerul condus atunci de Udrea.

Atât de marcat a fost de condamnarea Elenei Udrea, încât ieri seară a lăsat de înțeles că-n momentul actual nu exclude o colaborare parlamentară cu PSD. Până aici s-a ajuns, deci. Din președinte jucător și mare reformator al justiției, a sfârșit în ipostaza omului disperat, dispus să facă orice din dragoste. Chiar și un pact cu Diavolul. Sau cu Ciuma Roșie, cum i se mai zice pe la noi.