Dacă intri pe pagina de Facebook a liderului Partidului România Unită (PRU), Bogdan Diaconu, îți vei face o imagine mai clară despre acest partid decât dacă aprofundezi doctrina de pe site-ul oficial. Astfel, o să găsești unele postări în care ne îndeamnă „să ne păzim copiii și să ne opunem homosexualizării României impuse de la Bruxelles". Tot aici afli că partidul ăsta a propus în Parlament ca romii să nu se mai numească romi, ci țigani, pentru a se evita confuzia cu românii, în timp ce o altă postare este ironică la adresa prezenței jucătorilor de culoare din lotul naționalei franceze.

Și dacă tot nu-ți este clar cu cine ai de a face, trebuie să-ți aduc aminte că printre inițiativele acestei formațiuni politice se numără și înființarea Patrulei lui Vlad Țepeș, un fel de gardă civică pusă pe fapte mari: să-i apere pe românii sărmani.

Dacă sapi mai mult, dai și de o înregistrare în care liderul formațiunii cere să fie înlăturat din sala de conferințe steagul UE și apoi spune:

Dar, în ultimele zile, pe pagina de Facebook a partidului a mai apărut un tip de postare, care revine tot mai des: cea prin care este anunțată înscrierea în partid a câte unui parlamentar român. Da, din rândul acelorași politicieni pe care îi acuză că au trădat țara.

„Bine ai venit, Mihai Sturzu!", „Bine ai venit, Sebastian Ghiță!", „Bine ai venit, Marius Manolache!". Urările de bun venit curg zilnic și se termină așa: „De astăzi suntem mai puternici, iar mâine vom fi și mai puternici!". Iar de două zile încoace, fiecare astfel de anunț mai are ceva în coadă: „Îl așteptăm pe VP!".

Deși Victor Ponta a negat că ar avea astfel de planuri, această variantă nu pare chiar imposibilă, având în vedere că printre cei care au trecut la PRU sunt apropiați ai săi, precum prietenul Sebastian Ghiță sau finul Marius Manolache.

Dincolo de ce va face sau nu Victor Ponta, am vrut să aflu ce anume din doctrina acestui partid i-a convins pe atâția parlamentari să se înscrie în acest partid care a fost catalogat ca având iz de extremă dreapta, ultranaționalist și pe alocuri rasist și xenofob.

Când l-am întrebat pe fostul deputat PSD Ion Eparu, profesor universitar de mecanică și rezistența materialelor, ce anume din doctrina Partidului România Unită l-a convins să facă acest pas, mi-a spus că întrebarea mea nu este una „corect pusă".

Se pare că relația într-o permanentă degradare cu colegii săi din PSD Prahova l-a aruncat în brațele celor de la PRU, și nu chestii serioase precum doctrina. Ce-i drept, nici profilul de politician al deputatului nu e foarte departe de cel al noului său partid: este împotriva căsătoriilor între gay și nu vede așa o mare problemă ca romii să se numească oficial țigani.

„Nu aș cataloga-o în zona ideilor extremiste. Eu știu că a existat opinia asta chiar din rândul unor membri ai comunității", mi-a spus el.

Patrula lui Vlad Țepeș nu prea îi sună bine senatorului, dar spune că nu știa de ea când a bătut palma cu Bogdan Diaconu: „În niciun caz acțiunile mele nu se vor înscrie pe un asemenea făgaș. Dacă între diverse acțiuni propuse de Partidul România Unită și concepția mea despre ceea ce înseamnă activitate politică vor exista discrepanțe serioase, pentru mine soluția este extrem de simplă: rămân acasă."

Fostul tânăr PSD-ist Mihai Sturzu - sau poate îl știi mai bine ca fondator al formației HI-Q - a trecut cumva cu inima strânsă la partidul ăsta.

„Dacă aș fi ales cu inima, aș fi ales să candidez independent. Din păcate, însă, legea este astfel făcută încât independenții nu au nicio șansă la parlamentare, neavând dreptul să desemneze reprezentanți în secțiile de votare. Astfel, orice vot anulat „din greșeală" unui independent devine un vot pentru PSD sau PNL la redistribuire", mi-a scris el într-un răspuns pe mail.

Sturzu nu e de acord cu mai nimic din doctrina partidului în care tocmai a intrat:

Un singur lucru nu ar accepta Sturzu: ca, după alegerile parlamentare de la sfârșitul acestui an, PRU să se alieze cu PSD: „Nu cred că există această posibilitate. Iar dacă s-ar întâmpla, aș demisiona din partid. Eu nu accept să fiu coleg cu Liviu Dragnea."

Senatorul de Buzău Constantin Popa a fost membru PP-DD. Apoi, PP-DD a fost absorbit de UNPR, condus de Gabriel Oprea. Iar UNPR s-a unit apoi cu PMP, partidul lui Traian Băsescu. Astfel, Popa a devenit un fel de traseist fără voie.

Intrarea în PRU a fost un parcurs normal în activitatea sa politică, mi-a explicat senatorul:

„E un lucru foarte simplu: eu am fost la UNPR - Uniunea Națională pentru Progresul României. Deci Partidul România Unită este un partid care are o culoare ușor naționalistă, un partid pentru România, pentru români, un lucru pe care l-am propovăduit de-a lungul mandatului meu. Nu exista o altă formă politică care să meargă pe aceeași linie pe care am fost până acum. Mi se pare că România Unită merge pe aceeași linie, nu, de promovare a intereselor românești, a capitalului românesc, nu?".

Nu i-am răspuns, probabil l-aș fi dezamăgit.

Dar și-a răspuns singur:

Constantin Popa știe de pozițiile catalogate ca radicale sau extremiste ale PRU și speră într-o reformare a partidului al cărui membru tocmai a devenit.

„Suntem deja vreo 40 de parlamentari acolo. Un partid nu înseamnă o singură persoană, venim toți cu câte o idee, n-o să mergem pe lucruri din astea extremiste. O să mergem pe naționalismul pur românesc, de care avem atâta nevoie", mi-a spus senatorul, ca să-ți faci o idee despre ce urmează pe scena politică românească în următoarele luni.

Când l-am sunat pe liderul PRU să-l întreb cum îi convinge pe parlamentari să i se alăture, am simțit o îndulcire a tonului față de luările de poziție anterioare.

El cataloghează ca „răutăcioase și tendențioase" etichetele de ultranaționalist, radical, extremist, rasist primite de partidul său: „Nu am avut niciodată nimic cu nimeni. Poate că tonul folosit a fost mai apăsat sau mai radical."

Deși e deseori poziționat spre extrema dreaptă, Bogdan Diaconu are o altă viziune despre partidul său:

„Nu suntem nici de stânga, nici de dreapta, suntem cu România înainte. În acest context de globalizare accentuată, din 2007 încoace, de la aderarea României la UE, nu mai putem vorbi de stânga și de dreapta, lucrurile se împart în politică națională sau anti-națională. Guvernul Ponta a demonstrat că a urmărit o politică națională, în contrapondere cu Guvernul Cioloș, care a aplicat o grămadă de măsuri care pot fi catalogate ca anti-naționale."

Liderul PRU nu a confirmat numărul de 40 de parlamentari înaintat de senatorul Popa, spunând că cifra actuală e mai aproape de 15-20, dar negocierile vor mai dura și săptămâna viitoare.

Bun, dar cum ne va afecta pe noi, direct, această migrație de parlamentari spre un partid cu iz extremist, ultranaționalist și pe alocuri xenofob? L-am rugat pe sociologul Barbu Mateescu să-ți explice dacă ar trebui să-ți pese de ultimele mișcări din politică. Mi-a spus că, având în având în vedere că parlamentul actual mai are trei luni de existență, nu vor fi mari efecte concrete.

Bine, dar atunci de ce trec atâția parlamentari în tabăra Partidului România Unită?

„Mulți nu mai au carieră politică după parlamentare, nu încap pe liste. Alții sunt trimiși de Ponta - aici lucrurile sunt mai neclare, nu știu exact ce și cum va face Ponta", mi-a spus Mateescu.

În final, ar trebui să ne pese sau nu?

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe Partidul România Unită:
Am fost la protestul antimoschee de la Palatul Cotroceni și m-am ales cu un atac de panică
Clipurile candidaților la primăria București o să-ți provoace anevrism cerebral
Imnurile partidelor politice din România sunt mai praf decât piesele de la festivalul Mamaia