Într-o vizită recentă la Stockholm, am cunoscut-o pe Miranda – activistă LGBT și mama unui copil de doi ani și jumătate. Am folosit intenționat cuvântul „copil", pentru că Miranda a ales să-și crească bebelușul la genul neutru, adică într-un mediu eliberat de stereotipurile de gen.Pare un lucru normal pentru Suedia, țara în care guvernul le furnizează tuturor adolescenților manualul lui Chimamanda Ngozi Adichie, Toți ar trebui să fim feminiști, și îi încurajează pe tăticii suedezi să-și ia nouăzeci de zile de concediu de paternitate plătit pentru fiecare copil. Așa că nu e de mirare că în 2010, în Stockholm s-a deschis, cu fonduri municipale, Egalia, o școală pentru copiii de genul neutru.Dar nu numai suedezii sunt interesați să-și crească copii astfel: Beck Laxton și Keiran Cooper sunt cel mai faimos cuplu din Anglia care și-au crescut copilul la genul neutru și au și un blog pe această temă. I-am sunat, dar am înțeles că nu vor deloc să intre în atenția presei, după ce au ajuns un subiect viral pe internet în 2012, când i-au dat un interviu unui prieten al unui prieten care lucra pentru Cambridge News.Dar există câteva grupuri pe Facebook pentru părinții care vor să-și crească copilul la genul neutru și așa am găsit-o pe Dani, din Dartford, mama unui copil de cinci ani, care nu se încadrează în niciun gen. Am vorbit cu Dani și Miranda, cât și cu Lotta Rajalin – fondatoarea școlii Egalia – despre cum e să crești un copil de genul neutru.Miranda și Dani nu consideră că filosofia lor de viață ar fi vreo schimbare radicală: „La fel gândeam despre gen și înainte să nasc, așa că nașterea acestui copil nu a schimbat cu nimic filosofia de viață în care credeam deja", a explicat Dani. Miranda mi-a zis că i se pare o noțiune feministă de bază să credem că suntem limitați de rolurile de gen și de așteptările asociate cu aceste roluri.Dani consideră că neutralitatea de gen nu înseamnă găsirea unui echilibru de mijloc între genuri, ci a-i oferi copilului opțiunea de a fi cine își dorește să fie – fără să se simtă obligat să aleagă albastru în loc de roz. „Noi iubim toate culorile, iubim curcubeul. Lumea e plină de culori", a zis Dani. Pentru copiii lor, ele încearcă să amestece jucării și haine concepute pentru ambele sexe. „Nu mă interesează dacă vrea să poarte o rochiță roz sau un tricou cu Superman", a zis Miranda. Nu sună deloc radical, dar Dani spune că unii oameni o consideră pe Mathilda băiat uneori, când poartă tricou albastru. Ceea ce nu le deranjează nici pe Dani, nici pe Mathilda.Când au aflat că vor avea un copil, amândouă au hotărât că nu vor să știe sexul copilului înainte de naștere. „Am observat că atunci când oamenii aud că ești însărcinată, prima întrebare e dacă e fetiță sau băiat. Mie nu-mi păsa – de ce sunt oamenii atât de curioși în privința organelor genitale ale copilului meu?", a zis Miranda.Miranda nu folosește pentru copilul ei pronumele el (han) sau ea (hon), ci pronumele neutru (pronumele neutru (hen)), care a fost introdus oficial în Suedia anul trecut. Când îi citește copilului povești, nu folosește pronume tradiționale. „Poveștile din cărțile pentru copii conțin multe clișee de gen și vreau ca Mathilda să-și amintească personajele și acțiunile lor fără să le asocieze cu un anumit sex." I-a dat copilului un nume unisex, care să nu-l influențeze în vreun fel. „Sunt sinceră cu ce știu și ce nu știu. Copilul are doar doi ani și jumătate. Cât de multe putem ști despre genul lui la vârsta asta?" exclamă ea.Deși locuiește în Stockholm, copilul Mirandei nu merge la Egalia. Cred că oamenii care își trimit copiii la Egalia au nevoie de ajutor ca să-și poată crește copilul neutru, dar ea nu are nevoie de asta. „Eu și copilul meu suntem deja înconjurați de persoane care se identifică drept queer. În plus, școala e într-un cartier de albi bogați. Nu vreau să crească într-un mediu dominat de albi." Dar nici nu a rugat grădinița la care își trimite copilul să se poarte diferit cu copilul ei față de alți copii.
Toate lucrurile dubioase la care te poți aștepta când devii tată pentru prima dată, în România
Toate lucrurile nasoale pe care le îndură mamele din România
Am luat MDMA împreună cu familia mea, ca să putem vorbi despre sentimentele noastre
Publicitate
Publicitate
Miranda și Dani spun că modul în care au fost crescute le-a influențat când au devenit părinți la rândul lor. Mama Mirandei era băiețoasă. „Mama era îngrijorată că nu avea înclinația pentru lucruri de fete, așa că m-a dus la călărie și la balet. Dar nu mi-au plăcut." Mama lui Dani a fost altfel: „Mamei îi plăcea roșul, așa că mă îmbrăca numai în roșu. Nu-i plăcea că mă tundeam scurt, dar am crescut în Germania de Est în anii 1980, așa că nu era o problemă așa de mare cum ar putea fi în Marea Britanie în zilele noastre."Citește și: Interviu cu prima persoană de sex neutru recunoscută în Australia
Publicitate
Criticii spun că eforturile pe care le fac părinții care își cresc copiii la genul neutru e o formă de îndoctrinare nenaturală – că există o diferență biologică între bărbați și femei și că această diferență începe înainte de naștere. Dar Miranda simte că își eliberează copilul de îndoctrinarea de gen pe care le-o impune societatea oamenilor. „E ridicol să spui că tiparele de gen sunt naturale – sunt, în mare parte, culturale. Reprezentările bărbaților și ale femeilor de-a lungul istoriei au fost foarte diferite, iar eu doar încerc să-mi eliberez copilul de acest tipar. Oamenii spun că îmi îndoctrinez copilul, dar nu eu sunt cea care practică îndoctrinarea, ci invers."Lotta Rajalin, directoarea și fondatoarea școlii Egalia, mi-a zis că a primit multe declarații de ură și amenințări când s-a deschis școala. Dar acum ura s-a stins, iar lista de așteptare pentru înscrieri e foarte lungă.Am întrebat-o dacă e de părere că Egalia pregătește copiii pentru confruntarea cu lumea reală și mi-a zis că da. „Lumea se schimbă atât de repede: există multe familii non-tradiționale – mulți copii cresc în familii cu două mame sau doi tați – și chiar în cazul familiilor tradiționale, rolurile de gen sunt în schimbare. Îi pregătim pe copii pentru asta." A adăugat că multă lume crede că nu există mașinuțe de jucărie în școala lor. „De ce să n-avem mașinuțe de jucărie? Nu limităm pe nimeni, găsim un mod de a ne juca cu mașinuțele care să le placă tuturor."Citește și: Un copil din Olanda o să aibă cinci părinți
Publicitate
Reacțiile la filosofia lor de viață sunt amestecate, spune Dani. „Unele persoane sunt de acord cu mine, dar am și prieteni sau rude care insistă să-i cumpere Mathildei doar lucruri pentru fete."Miranda simte că i-a inspirat și pe alți părinți: „Încep să se întrebe de ce i-a interesat care va fi sexul copilului lor." Ea spune că majoritatea persoanelor critice fac parte din generația în vârstă, care are dificultăți în a-i accepta stilul de viață. „Când bătrânii vor să-i facă un compliment unui copil, îl exprimă printr-un stereotip de gen: Ce băiat puternic ești tu! sau Vaaaai, ce prințesă frumoasăăă!" Dar familia ei îi respectă deciziile și evită să i se adreseze copilului astfel. „Lumea se schimbă și se adaptează la noi concepte de gen – e doar o chestiune de timp", a concluzionat ea.Urmărește VICE pe Facebook.Traducere: Oana Maria ZahariaMai multe despre părinți și copii pe VICE:Citește și: Cât de nasol te dezvolți când ești singur la părinți?
Toate lucrurile dubioase la care te poți aștepta când devii tată pentru prima dată, în România
Toate lucrurile nasoale pe care le îndură mamele din România
Am luat MDMA împreună cu familia mea, ca să putem vorbi despre sentimentele noastre