Publicitate
Chestii

Cum îi transformă gelozia pe bărbați în criminali

Adevărata problemă e sentimentul de dominație care predomină în cultura masculină, ideea că bărbații trebuie să dețină controlul.

de Sophia Rahman
17 August 2015, 11:50am

Când auzi la știri povești de groază despre bărbați care își omoară soțiile sau iubitele, ai impresia că sunt niște tragedii care nu au explicație. Dar te-ai întrebat vreodată dacă nu cumva crimele comise de bărbați împotriva femeilor urmează un anumit tipar?

O echipă de profesori soț și soție au vrut să afle răspunsul la această întrebare și și-au investit, ani de zile, timpul și energia în acest scop. Profesorii Rebecca și Russell Dobash, criminologi la Universitatea din Manchester, au intervievat, timp de zece ani, criminali condamnați pe viață din închisorile britanice și au dirijat cel mai mare studiu din istorie despre bărbații care ucid femei.

Cercetările lor au dezvăluit mai multe probleme sociale tulburătoare. Cea mai importantă descoperire a lor a fost că multe femei sunt ucise de bărbați geloși, posesivi și dominatori. Ideile de dominație asociate cu masculinitatea sunt, în unele cazuri, fatale.

Am vorbit cu profesorul Russell Dobash despre cartea pe care a scris-o împreună cu soția lui despre aceste crime. Cartea se intitulează Când bărbații ucid femeile.

VICE: De ce ați considerat important un astfel de studiu?
Profesor Russell Dobash:
Majoritatea studiilor despre omucidere includ de obicei doar statistici despre vârsta și sexul criminalului și a victimei. Nu credem că asta ne oferă destule informații despre motivele pentru care se comit crime, așa că am vrut să mergem mai departe de atât.

Există informații despre bărbați care ucid bărbați, femei și copii. Majoritatea studiilor se concentrează pe bărbații care ucid bărbați, dar am vrut să ne asigurăm că știm mai multe despre ucigașii de femei, pentru că, în Marea Britanie, 30 de procente dintre victime sunt femei. În Statele Unite, e vorba de 20 de procente.

În ce constă studiul?
Am vizitat șapte închisori britanice și am cercetat dosarele criminalilor și am identificat trei tipuri de ucigași de femei. Am analizat 105 cazuri de crime conjugale, în care victimele au fost soții, partenere, iubite. Apoi am analizat 98 de cazuri de crime sexuale, în care femeia nu era partenera ucigașului, și 40 de cazuri în care victimele erau femei peste 65 de ani. Am comparat și 424 de cazuri în care atât ucigașul, cât și victima, erau de sex masculin.

În total, am analizat 866 de cazuri și am colectat informații statistice despre natura crimelor, numărul de răni, tipul de armă folosit etc. Am colectat informații despre viața ucigașilor, problemele lor din adolescență și de la maturitate, și am intervievat personal două sute de criminali de ambe sexe.

Care au fost principalele descoperiri pe care le-ați făcut?
Am descoperit că, în marea majoritate a cazurilor, bărbații își ucid partenerele din cauza geloziei sexuale. Fie în punctul în care femeile le spun că s-au săturat de comportamentul lor violent și că vor să-i părăsească – pentru că 65 de procente dintre bărbați au fost deja violenți cu partenerele lor înainte de crimă – fie după ce i-au părăsit deja. Ce se întâmplă e că bărbatul vrea femeia și crede că îi aparține, așa că încearcă s-o obțină înapoi. De multe ori o bate din această cauză. Când realizează că ea nu se va mai întoarce niciodată la el, își schimbă scopul: nu vrea s-o mai obțină înapoi, ci s-o anihileze.

Criminalii care și-au ucis partenerele comit crima intenționat și premeditat. Mulți dintre cei pe care i-am analizat au avut probleme în copilărie și la maturitate, foarte mulți aveau probleme cu alcoolul sau erau șomeri. Dar o parte dintre cei cercetați nu aveau nici probleme cu alcoolul, nici copilării triste, și nici nu erau șomeri. Aveau, în schimb, aceleași orientări posesive față de partenera lor. Partenerele îi părăsiseră pentru că se săturaseră de comportamentul lor. Am găsit și 62 de crime colaterale. Ucigașii le omorâseră și copiii, protectorii, rudele sau noii iubiți și soți, ceea ce arată cât de important e acest simț al posesivității.

Deci așa se întâmplă în cazul uciderii partenerei. Și în cazurile în care victima nu e partenera criminalului?
Crimele sexuale sunt comise, de obicei, dar nu întotdeauna, de violatori. În majoritatea cazurilor, violatorul face ce face de obicei, adică atacă femeia într-o zonă izolată, iar ea îi rezistă. Atunci el o agresează puternic, de multe ori o strangulează sau o lovește cu pumnii și picioarele.

Violatorii ucigași au, de obicei, un trecut foarte dificil, de obicei mult mai tulburat decât cei care își ucid partenerele. De cele mai multe ori sunt dependenți de alcool. Aproximativ 37 de procente dintre victime sunt femei necunoscute, iar restul sunt rude, prietene sau cunoștințe ale violatorului. Doar 20 de procente dintre criminali au fost condamnați pentru viol, ceea ce e foarte îngrijorător. Unii au fost aduși în tribunal, dar nu au fost condamnați, alții au scăpat pentru că femeia nu a avut putere să lupte pentru dreptate până la capăt.

Se crede că și drogurile ar fi un factor important în omucideri, dar în Europa, cel mai des întâlnit factor e alcoolul. De cele mai multe ori, criminalii merg la bar, se îmbată, își dau seama că vor o femeie și ies pe stradă în căutare de femei care vin de la muncă.

Iar a treia categorie pe care ați analizat-o au fost femeile în vârstă ucise de bărbați.
În cazul lor, 40 de procente dintre ucigași erau necunoscuți care apucaseră să vadă femeia și știau că locuiește singură. Alții erau prieteni, cunoștințe sau vecini. De obicei, tipii ăștia iau în vizor femei în vârstă pentru că acestea sunt mai vulnerabile. Jumătate dintre ei au comis o crimă sexuală asupra unei femei cu vârsta peste 65 de ani. Doar câteva au fost crime sexuale comise în azile de bătrâni. De multe ori, femeile au peste 80 de ani. Bărbatul intră de obicei în casa lor cu scopul de a le jefui sau viola, ele încearcă să-i reziste și el devine violent. Puțini dintre ei au intenția de a ucide femeia, dar apoi se enervează și o ucid în bătaie pentru că opune rezistență.

Poți să-mi dai niște exemple de cazuri?
Într-un caz de crimă în cuplu, femeia îl părăsise pe bărbat cu șapte ani în urmă și era căsătorită cu un partener nou. Fostul a fost posesiv în privința ei și a considerat că femeia îi aparținea în continuare, așa că a ucis-o.

În alt caz, cuplul se separase, iar femeia primise custodia copiilor. Fostul soț ținea copiii în weekenduri și, la un moment dat, i-a ucis ca să se răzbune pe ea.

Un tip a început să fie violent cu femeile de la vârsta de 12 ani. Lucra ca voluntar într-un azil de bătrâni, unde a bătut și a jefuit o bătrână. Mai târziu, la maturitate, a ucis o altă femeie.

Ce sentimente ați avut în timp ce ați lucrat la proiect?
Interviurile au fost uneori incredibile. A fost tulburător să-i auzim pe criminali vorbind despre crimă cu genul de expresii: „cineva a fost ucis" sau „a apărut un cuțit ". B ărbații încercau să se detașeze de actul comis și vorbeau despre el de parcă fusese comis de altcineva. Majoritatea nu aveau remușcări. E uman să te tulbure puternic astfel de atitudini.

Ați simțit că s-a schimbat ceva în cei zece ani de când lucrați la acest proiect?
În anii '80, le țineam discursuri polițiștilor despre cazurile de crimă conjugală sau crimă sexuală, iar atitudinea predominantă era că femeia a meritat-o din cauza felului în care arată sau se îmbracă, sau că agresorul a fost provocat.

În ultimii zece ani, dezvăluirile din presă despre abuzul copiilor în instituții și discursurile publice ale supraviețuitoarelor i-au făcut pe oameni să înțeleagă că lucrurile astea sunt reale și nu se petrec doar în imaginația femeii sau a copilului. Rapoartele arată că numărul condamnărilor în caz de violență fizică și sexuală asupra femeilor a crescut cu 17 procente. Polițiștii au un rol mult mai important în acest lucru. Mișcările feministe ar trebui să fie mândre de impactul lor asupra poliției și a tribunalelor.

Ce putem face, ca societate, pentru a preveni aceste tipuri de crime?
Trebuie să identificăm bărbații care sunt violenți cu partenerele lor și să-i punem sub supraveghere. Sau trebuie înscriși într-un program educațional care să le dea de gândit înainte să ucidă pe cineva. Trebuie să înțeleagă negarea, remușcarea și empatia și să lucreze cu ei înșiși. Siguranța femeilor e cel mai important lucru în astfel de cazuri de violență.

E important să-i învățăm pe tineri cum să gestioneze relațiile și despărțirile, pentru că, de obicei, bărbații trec peste despărțiri mai greu decât femeile și o parte din ei devin violenți. Anul trecut, un băiat de 15 ani și-a ucis fosta iubită și alți câțiva colegi, dupăce aceasta l-a părăsit.

Adevărata problemă e sentimentul de dominație care predomină în cultura masculină, ideea că bărbații trebuie să dețină controlul. E prezent în cultura pop și în muzica rap. Sunt o grămadă de exemple înfricoșătoare în acest sens, care indică o problemă mai mare. Unul dintre exemple e piesa trupei Police, Every Breath You Take . Bărbatul posesiv și gelos e o prezență puternică în cultura pop. Dar n-ar trebui să încurajăm acest mod de gândire, pentru că mulți bărbați îl folosesc drept justificare pentru crimă.

Mulțumesc mult, domnule profesor.

@sophiahrahman

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre criminali pe VICE:
Am corespondat cu aproape cincizeci de ucigași și criminali în serie
Ce spun copiii că ar trebui să facem cu criminalii
Bunicul meu nazist a fost unul dintre cei mai mari ucigași în masă din istorie

Tagged:
feminism
activism
Studium
criminalità
Viol
Vice Blog
criman
barbati
ucigasi
misoginism
statistici
violenta sexuala
violenta impotriva femeilor
dominatie masculina
crima conjugala
posesivitate