Cele mai exotice titluri de cărți găsite-n anticariatele din România

Fiind pasionat de lectură, m-am împiedicat de-a lungul vremii de multe titluri stranii. Era o vreme când titlurile cărților erau mai lungi, mai metaforice, mai poetice sau mai patetice. Apoi a venit moda titlurilor minimaliste, la obiect.

Totuși, domeniul literar este vast, așa că titlurile stranii sau imposibile vor exista cât vom exista și noi. Ceea ce sincer mă bucură, fiindcă uneori prea ne luăm în serios, iar seriozitatea excesivă dăunează creativității. La urma urmelor, titlurile pot funcționa ca un magnet, stârnind curiozitatea, sau dimpotrivă, pot fi respingătoare, adresându-se unui cerc mai restrâns. Pe mine personal mă atrage a doua variantă.

Chiar dacă la noi încă nu există un concurs pentru cel mai bizar titlu de carte, putem începe cu variantele de mai jos. Regula ar fi simplă: titlul trebuie să răspundă măcar la un criteriu din cele cinci:

1.„Wtf"
2.„Poftim?"
3.„Nu se poate!"
4.„Așa ceva!" și
5.„Superb!"

Dacă le îndeplinește pe toate, a câștigat! Să începem:

Deci, să fie clar. Nu la noapte! Poate noaptea viitoare. Poate… Dar noaptea asta este exclus. Categoric, te rog, Sabina! Nu insista! Mda… putea fi Sabin, ar fi fost o situație clasică, dar așa, cu Sabina e și mai straniu și mai ales trist, ca să nu spun îngrijorător.

Care Daniel? Asta-i întrebarea! O adevărată dilemă. Fiindcă amândoi sunt beton! Un Daniel mai fain ca celălalt! Complicată situație… flancată de Danieli. Sau flancat. Să zicem că te numești Daniel și ești îndrăgostit de doi Danieli. Și nu te poți hotărî, nici nu mai poți dormi noaptea. Iar ei te sună, uneori amândoi odată. Pe unul l-ai trecut Daniel1 pe celălalt Daniel 2. Poftim un triunghi fatal! Apropo, în Tenerife există o stradă cu numele Autorului.

Nimicul este la modă de mult timp. În nihilism joacă un rol fruntaș, iar în fizica subatomică este cunoscut drept „Nimic instabil". Nu știu despre ce nimic este vorba în această carte, dar cred că o voi comanda. De ceva vreme mă tot gândesc la ea. Nimicul este foarte seducător. Nu degeaba și Cărtărescu a ales acest titlu pentru o carte de poeme. Dar nu e același nimic. Nimicul de aici, dacă nu ai remarcat, are trei puncte la capăt. E un nimic nesigur, care lasă loc de gândit.

Nu e departe de „Nimic", totuși e altceva. Putea fi: „Nu va avea niciodată un titlu" sau „A avut cândva un titlu", dar așa chestiunea rămâne deschisă: momentan nu are. Deci va avea. Important e să ai răbdare!

Și când te gândești, câinele e prietenul nostru cel mai bun, iar porcul ne asigură potol, săracu. Mda… Oare există înjurături vegane? În afară de varză. Usturoi de castravete ce ești! Linte de mărar! Ceapă de brocoli! Nu… parcă tot cu vietăți e mai shuki: Colibri de bufniță ce ești! Râmă de bursuc! Oaie de balenă! aăăăă… Ploșniță de cobră!

Care dihanie? Păi citește și află, dar paradoxal, dihania asta, sau mă rog, aia din carte se pare că nu există. Și atunci cum să empatizezi? Cu cine? Poate pe lângă dihania care nu există, o fi și în carte o altă dihanie, care există? Sau poate e o capcană? Poate e vorba doar despre personajul de pe copertă?

Precis că e vorba de vreo duduie! Așadar, cuconul… parcă îl văd, mai înstărit așa și… pe la băi sau cine știe… cum se întâmplă de obicei, apare duduia, pârdanică sau dimpotrivă, sfioasă și gata cu inima cuconului.

Avea Daniil Harms o proză cu „Babe căzătoare de la geam", dar aici e altceva, mult mai subtil. Poate e vorba tocmai despre duduia de mai devreme, care l-a sedus pe cucon, adică… dacă duduia pune botul la avansurile cuconului, clar va cădea. Mai ales dacă cuconul e un libidinos.

Erotică situație și asta cu dubla curbură a infinitului. O fi ceva de dragoste pentru astro-fizicieni? Sau mai rău, pentru filosofi? Slabe șanse de izbândă. Era și un banc vechi: Studentul are cu cine, are cu ce, dar nu are unde. Pensionarul are cu cine, are unde, dar n-are cu ce. Iar filosoful are cu cine, are unde, are cu ce, dar de ce?

Ai crezut că ai scăpat?

Uneori vrei să pleci cât mai departe, ca să ai de unde te întoarce. Sau te îndepărtezi, ca să simți atracția mai puternic. Apropo, ai auzit despre turismul inteligent? Este atunci când mergi intenționat într-o țară unde situația este de așa natură, încât atunci când te întorci în România ai impresia că ești în străinătate! Gluma glumă, dar eu dacă ar fi să aleg unde să plec pentru vreo o lună, aș pleca urgent la Varanasi. No joke!

Într-adevăr, cu tatuajele tre' să te gândești de două ori. Măcar cu piercingul e mai simplu, poți lăsa „belciugul" la garderobă. Eu m-am gândit că cel mai tare tatuaj românesc, pentru mine ar fi Bacovia pe umărul drept sau Cioran după ureche. Sau, în cel mai rău caz, un Țepeș pe tot spatele.

Mai dă-o-ncolo de treabă! E aproape pleonastic. Nu-i de-ajuns iadul, mai tre' și furtună?

Și, ce urmează? Maturitatea unui criminal de război? Sau dimpotrivă… au existat și „copii exemplari" care au ajuns călăi. Ar fi bun un studiu. Oricum, pe mine cumințenia cuiva mă pune pe gânduri mai intens.

Femeia plopilor fără soț?

Într-adevăr, până ajungi la fericire, te înghite sictirul. Și facturile. Personal cred că a fi tânăr înseamnă (by default) a fi fericit. Doar că nu-ți dai seama. N-ai cum. Trebuie să îmbătrânești, ca să înțelegi cât de fericit ai fost de fapt, cu toate nemulțumirile, neajunsurile, depresiile, sictirul sau greșelile caracteristice perioadei.

Mai motivațional nu se poate. Clar în antiteză cu „Nimicul". Un fel de promisiune absolută! Dar atenția se mută de pe „Totul" pe acel " „Încă ceva". Ce dracu o mai fi?

Asta ziceam și eu. Parcă-și dau replici coperțile.

Absurd ghiduș, lejer așa. Fără pretenții, sau cine știe, n-am răsfoit-o!

N-am terminat cu cangurii, adică am terminat… că au murit. Sunt cangurii din primul titlu, nu pot fi alți canguri.

Aici am câteva întrebări? Cine-i ciobanul? Cine-s boii clonați? Mai există și boi neclonați, adică originali? Boii clonați nu aud bine? E cumva vorba despre complicațiile survenite după clonare?

Cred că se referă la politica noastră, până aproape de mai ieri. Sau, și mai rău, e un titlu actual, forever… Sper să nu.

„…dar să vezi dragă cititorule, cum au sărit creierii căprioarei! Super tare, cam ca la mistrețul ăla de anul trecut, doar că ăla a mai alergat trei metri ciuruit. Apropo, să-ți povestesc despre piciorul de vulpe găsit în capcană. Fii atent…" Wtf? Bine că nu-s amintirile unui torționar.

Atât, pe moment. Dacă ți s-a deschis pofta pentru titluri sau chiar ești în căutarea unui nume pentru formația ta de post-punk abstract sau noise math, intră aici. Și distracție plăcută, normal!

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și altceva despre cărți:
Întrebarea zilei: Ce cărți mai citește lumea prin București?
Șase cărți interzise în Orientul Mijlociu pe care trebuie să le citești
Un student a fost acuzat de terorism pentru că citea o carte despre teroristi