Pamela Anderson joacă rolul principal într-un scurtmetraj SF

Connected e un scurtmetraj regizat de Luke Gilford și narat de Jane Fonda, care îi are ca actori principali pe Pamela Anderson și Dree Hemingway.

Proiectat într-un viitor apropiat amenințător, Connected marchează o schimbare pentru cel mai cunoscut sex-simbol din lume: cu o interpretare naturală și curajoasă, Anderson se transformă într-o regină a frumuseții, care îmbătrânește sub strălucirea aspră a trecutului. Se-ndepărtează de colegi, prieteni și familie și caută cu disperare, da, conexiunea.

Anderson joacă rolul lui Jackie, o instructoare de fitness pentru publicul online. Ea ascultă podcasturi de self-help (cu vocea lui Jane Fonda) care promit viață veșnică într-o lume nouă, care o să vină curând. Jackie se duce la un resort de wellness, care e ca un fel de cult straniu de verosimil, ca să-și îmbunătățească „conectivitatea". Iar acolo, ei bine, poți să vezi singur.

E un film scurt, plin de imaginație, sceptic-speculativ și cu texturi foarte fine. E un viitor pe care îl simți foarte real, exact tipul care le place celor de Motherboard, atât în video, în editoriale și-n platforma de ficțiune speculativă Terraform. După ce Luke mi-a arătat filmul, anul trecut, am simțit imediat că o să fie o potrivire perfectă. Deci, după ce am ajutat la premiera filmului într-o vizionare comună la Milk în Hollywood, la începutul lui februarie, am lansat Connected și online.

Gilford, care la 29 de ani e deja un fotograf de modă reputat, pune multe chestii în acest film de zece minute, produs de Cadence Films. Cele mai multe scene sunt trase în albatru, verde și alb, o estetică care invocă o viziune a unui viitor izolat și rece. Iar Anderson e pusă în evidență în tot filmul, adesea e singurul personaj, melancolică și pe cale să se prăbușească, pe alocuri.

Luke numește producția sa „portretul unei femei care se luptă cu vârsta, propria percepție și transformare, într-o lume super tehnologizată". În singura scenă în care Anderson, acum la 48 de ani, își arată pielea, o face ca să analizeze cu atenție cât a îmbătrânit și cât e de trecătoare. E o scenă puternică, despre care Anderson spune că i-a fost teamă s-o tragă. În timpul unei sesiuni de întrebări și răspunsuri moderată de Claire Evans, de la Motherboard, Anderson a spus că, mai presus de toate, pentru ea filmul a fost despre a aduce empatie pentru femeile aflate în situația lui Jackie.

Apoi e titlul. Connected e unul din cele mai generice, dar cele mai încărcate topicuri aflate în circulație. Și e un motiv pentru asta. Ideea că tehnologia informației ajută la relațiile de zi cu zi, la bine și la rău, este o rămășiță a webului 1.0, iar termenul rămâne codat, atât cu tonuri utopice, cât și distopice. Conectivitatea promite apropiere și eficiență, dar amenință să ne lase vulnerabili și superficiali. Poți vedea ambele posibilități, deodată, în filmul lui Gilford.

Ca toate SF-urile bune, filmul folosește viitorul ca oglindă a prezentului. Atât aplicațiile noi, care se actualizează permanent, cât și cele vechi, care au rămas la fel, au la bază ideea conectării. Iar ăsta e motivul pentru care vedem un nou val de ficțiuni, care explorează viitoarele traiectorii ale acestui trend; Black Mirror, serialul de succes al celor de la Channel 4, e obsedat de întrebări referitoare la conexiune și cum tehnologia grăbește și denaturează modul în care interacționăm unii cu alții. Her, filmul lui Spike Jones, se-ntreabă cât putem fi de conectați de software.

Cred că scurtmetrajul lui Gilford e din același film. E un statement construit ambivalent, cu viclenie, și puternic, cu final deschis. Ar putea, de altfel, să fie doar început; Gilford mi-a tot spus că planul inițial a fost să facă un film de lungmetraj din Connected. Eu, unul, m-aș uita până la capăt.