Nu mai avem cânepă industrială în România din cauza marijuanei

În '89, România era pe primul loc în Europa la producția de cânepa industrială și pe locul trei mondial. În ultimele decenii, producția a scăzut de la 56 000 de hectare la doar 75. Am ajuns aici, pentru că geniile care conduc ţara n-au fost în stare să facă diferenţa între tipuri de cânepă. Cea românească, folosită masiv în industria textilă pentru fibrele vegetale lungi, se numeşte canabis sativa şi, din păcate, la fel se numeşte şi planta din care se prăjesc oamenii. Ca orice plantă, canabis sativa se împarte în mai multe soiuri, iar unele conţin mai mult THC (elementul psihoactiv din marijuana) ca altele. La noi, statul le-a băgat pe toate în aceeaşi oală în legea combaterii traficului şi consumului de droguri. Asta e ca şi cum ai interzice oamenilor să aibă animale de casă, pentru că şi câinii, şi lupii au denumirea ştiinţifică de canis lupus.

După ani de zile de stârpire a celei mai versatile culturi din ţară, firele de cânepă o să renască în curtea Muzeului Poarta de su' Feleac, la cinci kilometri de Cluj-Napoca. Proiectul este realizat de Iosif Ciunterei, un student la etnologie care are şi o emisiune despre viaţa la sat, cu ajutorul proprietarului muzeului, Gheorghe Căpuşan. M-am dus la muzeu să văd minunea şi să aflu mai multe despre canabisul mioritic de la Iosif.

VICE: Când și unde ai avut primul contact cu cânepa?
Iosif Ciunterei: Umblam pe la bătrânii satului cu emisiunea şi, vrând, nevrând, discuţiile ajungeau la cânepă. Eu n-am văzut-o niciodată pe viu, chiar nu știu cum arată exact. De asta mă zbat mai tare, ca să văd efectiv cum arată, să pun mâna pe ea. Așa toată lumea zice când aude de cânepă: hopa, că-i drog. Am întrebat câțiva elevi de ea şi mi-au spus: „Păi am făcut ceva prin clasa a şaptea, la biologie, dar știm că-i drog și atâta". Dar, dacă vorbim de tradiția poporului român, plecăm de la cânepă. Costumul popular îi din cânepă.

Când statul a interzis planta, o rupt tradiția poporului român. Nu mai există gospodării, nu mai există ţărani. Eu am vrut s-o semăn prin sistem gospodăresc, dar nu ai voie decât ca industrie. Iar industria îi vai de ea în ţară la noi.

De ce ai vrut să faci proiectul ăsta?
Proiectul o început când stăteam cu domnu' Căpușan la o poveste și-am zis: hai să facem totuși ceva. Şi, pentru că Muzeul Poarta de su' Feleac e un muzeu viu, mi-am zis, cât de frumos ar fi să cultivăm cânepă și să lucrăm după procesele țăranilor noștri tradiționali . Multă lume m-o întrebat di cam ales cânepa. Nu știu, efectiv, am pus ochii uite-așa pe cânepă.

În afară de costume populare, care a fost legătura pe care a avut-o țăranul român cu cânepa în trecut?
Dacă mergi în satul țărănesc tradițional ți se spune: „Eu dădeam cânepa și la găini să se ouă." Cânepa are multe întrebuințări. Se poate face pâine, se poate extrage ulei, câte și mai câte.

Pe lângă factorul economic, de ce crezi că ar trebui să cultivăm cânepă?
Nu m-am gândit să câștig un ban din tătă chestia asta, deşi am primit câteva oferte din Polonia, în caz că mă gândesc să fac export. În primul rând, vreau să reînviu tradiția. Până la urmă, un popor fără tradiții e un popor mort.

Cât a durat să faci rost de aprobări?
De pe şase martie am sămânța, de atunci am prima factură. Apoi au urmat actele. Suntem o țară îngropată în hârtii și, când tragi linie, nu producem absolut nimic. De la direcția agricolă mi-o zis că trebuie o adeverință de la primărie. La primărie mi-o zis că trebuie să merg la cadastru şi ăia m-o plimbat dintr-o parte în alta. Am umblat zi de zi, timp de o lună.

Ştiu că e problemă, că e privită ca drog.
Îi făcută legea prost în țara asta. Noi vrem să facem un lucru nobil, până la urmă, da' sunt unii care vor să facă și alte lucruri necurate. Dar la noi scria pe hârtii, că procentu' de drog îi de 0,019. Ca să obţii un gram de drog din cânepa pe care am semănat-o noi, trebuie să semeni zece hectare. Deci cânepa românească nu îi drog. Cânepa indiană da, la aia procentul de THC se înregistrează între 2,6 și 3 la sută.

Cum te-ai descurcat cu DIICOT-ul?
O trebuit făcut un contract cu o firmă de procesare din Baia Mare, unde să trimit cânepa, după lege. Și o zis că trebuie să fie și camere de supravegheat. Apăi, domnu' Căpușan nu are camere, ci are niște căței pe post de camere de filmat.

Când o venit în control, o zis că trebuie să facem un raport, un inventar al culturii, adică să numărăm fir cu fir și să le dovedim când o să crească. Amu' nu știu care e rostul raportului, c-am predat deja contractul cu firma de procesare din Baia Mare, unde scrie câte plante ies pe hectar şi câte kile ies pe sămânţă. Mare lucru să faci acolo o regulă de trei simplă.

Noi românii avem un sistem bolnav, grav bolnav. Țara, când vrea să rezolve o problemă, mai tare agravează situația să știi.

Cum te raportezi la consumul recreaţional de canabis?
Crede-mă că habar n-am. N-am avut de-a face cu chestii din astea și cred că nici n-o să am de-a face. Nici nu-mi trece prin cap. Nu sunt curios.

Am înțeles că vei realiza un documentar intitulat Drumul Cânepii.
Da, deja am început prima parte, etapa semănatului, pe care am reușit să o facem într-un final, după multe umblături pe la diverse instituții. Cred că o să fie drumul cânepii și al inului până la urmă, pentru că am semănat și niște in. Filmarea va dura cel puțin un an, până finalizăm tot procesul de cultivare și prelucrare. Problema-i că nu știu unde o să ajungem cu procesul ăsta în România.

Ce speri să realizezi prin proiectul ăsta?
Să știi că de multe ori chiar m-am gandit să renunț. Ziceam O arunc în Someș, nici să nu mai aud de sămânță , mai ales când mi-o spus de camere de supraveghere, de inventar şi atâtea acte că m-o durut capul. Nu știu ce-o să realizez din toata treaba asta. Și, dacă nu reușesc și o să vină să-mi ia cânepa, măcar știu c-am încercat.

Urmărește VICE pe Facebook

Citeşte mai multe despre cânepă:
Drogurile bunicilor: juflă şi lapte de buhai România în anii 70 prin ochii turiştilor nemţi Activiştii plantează canabis pe spaţiile verzi din Marea Britanie