Fotograful ăsta transformă pictorialele de modă în carnavaluri comuniste

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Fotograful ăsta transformă pictorialele de modă în carnavaluri comuniste

Se folosește de repetiții și combinații sucite de culori, cât să te facă să-ndrăgești comunismul.
20.2.15

Am studiat în Praga în timpul facultății. După ce s-a dus entuziasmul pentru fumatul în interior și orgiile cu băutură la care puteai merge și fără să ai 18 ani, am început să fiu neliniștit. Un prieten mi-a vorbit de un fotograf pe nume Michal Pudelka care se afla în Slovacia și mi-a zis că tânărul artist avea nevoie de niște ajutor pentru revista sa, Anonym. La acel moment, totul suna mult mai bine decât să-mi distrug ficatul, așa că i-am dat o șansă și am făcut pe editorul la revista de artă și cultură. Chiar dacă interviurile și poveștile erau grozave, ce a făcut-o pe Anonym să iasă în evidență erau fotografiile lui Pudelka.

Ideile sale păreau scoase dintr-o fantezie gândită de Guy Bourdin, într-un soi de carnaval din blocul estic. Deși fotografiile lui erau pline de culoare și umor, exista și un substrat cu teme ca mutilarea, decadența și suprarealismul de coșmar.

Publicitate

Au trecut câțiva ani și Pudelka a ajuns să fotografieze coperte pentru reviste fashion precum AnOther, a semnat un contract cu agentul Katy Barker, și a fost ales să fotografieze campania pentru primăvară a faimosului Valentino. Deși se află acum în Londra și are un asistent și o echipă care lucrează cu el, stilul creativ al lui Pudelka a rămas la fel. Am reușit să dau de tânărul de 24 de ani și să vorbesc cu el despre cariera sa.

VICE: Te cunosc de câțiva ani și totuși niciodată n-am aflat prea multe despre trecutul tău. Când ai devenit pasionat de fotografie - de ce tip de cultură ai avut parte în Bratislava, Slovacia?
Michal Pudelka: Nu e tocmai ușor pentru un tip gay să crească într-o țară fostă comunistă, unde accesul la informație e deodată liber, dar mentalitățile oamenilor sunt tot închise. Am fost judecat pentru că eram diferit, din ce-mi amintesc, așa că m-am închis în propria lume plină de creativitate și inspirație. Una dintre cele mai mari surse de inspirație rămâne arhitectura comunistă – combinațiile de culori, materialele, texturile. Lucram mereu la desene și picturi, pentru că mi-am dorit întotdeauna să fiu designer vestimentar. Apoi, când în sfârșit am ajuns la Parsons în Paris, m-am îndrăgostit de fotografiat. Am început cu autoportrete și mi s-a părut că mergeau de minune îmbinate cu moda, cât timp am avut mereu pasiunea asta pentru arta vestimentară.

Cum de ai reușit să treci de la Anonym la toate campanile astea de modă extreme de bine cotate?
Cea mai mare șansă am primit-o când am întâlnit-o pe agenta mea, Katy Barker. Ea i-a ajutat pe fotografi ca Terry Richardson și Craig McDean. Așa că din clipa în care am semnat contractul, știam că voi lucra în industria modei. E un gladiator, când vrea ceva merge până-n pânzele albe. De fapt, prima frază pe care mi-a zis-o a fost că aș fi perfect pentru Valentino și iată-mă acum.

Citește și Cea mai nouă modă la bărbați e împletirea părului și este odioasă

Cum ai descrie fotografiile tale cuiva care n-a avut ocazia să le mai vadă anterior? Care sunt temele pe care se bazează munca ta?
Le-aș putea descrie ca o combinație între sentimentele mele personale și coincidențele de zi cu zi, care mă interesează. Îmi place să mă joc cu culorile și combinațiile de culori.

Fotografiile tale sunt amuzante, ambigue, dar uneori am impresia că există mult întuneric dincolo de suprafață. Încerci intenționat să găsești umor în scenarii întunecate?
Îmi place să caut umorul în situațiile neobișnuite. Cred că așa funcționează viața – să te aștepți la neașteptat. Mulți oameni sunt contrariați de faptul că munca mea e foarte veselă datorită culorilor, dar ăsta e doar un camuflaj. Folosesc munca mea în principiu ca să filtrez stările negative din mine, cât să pot merge mai departe. Faptul că uneori sunt prezentate într-o rochie roz e vorba doar de ironie, desigur. Am fost mereu interesat de mutilări și stările diferite pe care le are un om. Mă fascinează. Plus că mama mea e doctor. Când eram mic, petreceam mult timp prin spitale. Multora nu le plac spitalele, însă eu mă simt ca acasă acolo.

Citește și Am vorbit cu creatorul de modă care a făcut colecția controversată Colectiv

Poți să-mi vorbești despre dubluri și repetiție, atât la nivelul culorilor, cât și la oameni? Unul dintre lucrurile mele preferate din munca ta e că-mi amintește de oglinzile din parcurile de distracții, unde te uiți la un milion de versiuni ale propriului corp, care par totuși ușor diferite.
Interesul meu pentru dubluri și repetiții a apărut odată cu fascinația pentru comportamentul grupurilor sociale. Am sesizat că în grupuri diferite, oameni tind să arate cam la fel, să poate aceleași haine, să folosească aceleași cuvinte. Pentru mine, e ca și cum ți-ai pierde identitatea doar ca să faci parte dintr-un grup.

Dar despre fixația ta pentru femei – există vreun motiv pentru care fotografiezi mai mult femei decât bărbați?
Cred că, în general, femeile sunt mult mai frumoase decât bărbații. În plus, să fotografiezi modele îți oferă mai mult spațiu ca să-ți pui în aplicare viziunile fără să scoți la suprafață că ești gay – care se întâmplă de regulă când devii creativ cu bărbații modele.

Publicitate

Când găsești cele mai bune idei pentru pictoriale – în timpul plimbărilor lungi, în duș, în timp ce visezi?
Depinde, uneori am o stare tocmai bună pentru creat, așa că mă așez la birou și încep să schițez ideile. Alteori, îmi apar în minte când mă uit la Neveste Disperate sau la The Simpsons. De multe ori, visez că fac o ședință foto pe care n-am făcut-o în viața reală. Așa că atunci când mă trezesc, trec totul pe foaie.

Urmărește VICE pe Facebook

Vezi și alte fotografii superbe:
Fotografiile Larei Gasparotto te lasă mut Fotografiile perfecte ale lui Annelie Vandendael Imagini incredibile cu cei mai bătrâni copaci din lume