Sirienii rămași în țară sunt obligați să mănânce frunze din copaci, ca să nu moară de foame

Duminică, la orele mici ale dimineții, o femeie însărcinată și fiica ei încercau să iasă pe furiș din Madaya, un sat de munte din sud-vestul Siriei.

Când au ajuns la limita sudică a orașului, cineva din grup a călcat pe o mină de teren și explozia a anunțat un punct de control al Hezbollahului despre fuga lor. Soldații au deschis focul și mama și fiica au fost ucise.

Astfel de încercări disperate de evadare – ca aceasta, care a fost raportată de Observatorul Sirian al Drepturilor Omului și de localnici – au devenit tot mai răspândite în Madaya, un oraș de 40 000 de locuitori care e asediat din luna iulie de forțele lui Bashar al-Assad și de aliatul lor, miliția libaneză Hezbollah.

În ultima lună, 31 de locuitori au murit de inaniție sau în urma încercărilor de evadare întrerupte de Hezbollah. Un raport întocmit de Societatea Medicală Siriană-Americană pentru VICE News a dezvăluit că un kilogram de făină se vinde acolo cu o sută de dolari, iar un cetățean sirian câștigă în medie două sute de dolari pe lună.

„Am mâncat frunze de căpșuni la cină în seara asta", ne-a declarat prin telefon Rajai, un profesor de matematică și engleză din Madaya, în vârstă de 26 de ani. „N-am mâncat o masă adevărată de vreo trei luni." A slăbit 22 de kilograme din iunie, de când a început asediul. „Copiii mănâncă frunze din copaci și populația foarte în vârstă și cea foarte tânără moare pe capete."

După ce cifrele morților au crescut și mai mult în decembrie, locuitorii din Madaya au început să posteze rugăminți disperate pe rețelele sociale, alături de imagini tulburătoare, care amintesc de lagărele de concentrare.

— Thomas van Linge (@arabthomness)January 4, 2016

كيف تنام أيها المسلم في دفء وآمان وهذه هي حال إخوتك جوع وبرد وحصار — @Bivi ★★★ (@Bivi_17)January 3, 2016

Într-o fotografie din 3 ianuarie, un grup de tineri țin un banner în limba engleză prin care roagă ONU și pe Papă să facă ceva pentru încheierea asediului.

Anybody can here that? Can you answer our cries only once? — Raed Bourhan (@raedbrh)January 3, 2016

Rajai ne-a zis că regimul Assad pedepsește satul pentru participarea la revolta siriană din 2011. Când protestatarii pașnici au ieșit în stradă în orașul vecin Zabadani, în aprilie 2011, Rajai li s-a alăturat. „Am vrut să scăpăm țara de Assad", a zis el. A fost arestat și torturat. Acum, după cinci ani de război civil, are o perspectivă sinistră asupra situației.

„La începutul revoluției, spuneam că nimeni nu se va teme de foame sau de moarte", a zis el. „Se pare că ne-am înșelat."

Madaya se situează pe o linie strategică importantă în cadrul războiului civil sirian. Orașul e cuibărit între munții Qalamun, lângă granița cu Libanul, la cincizeci de kilometri de capitala Damasc. „Pentru regim e esențial să înăbușe revoltele din Qalamun ", a zis Joshua Landis, șef de catedră al secției Studii Orientale la Universitatea din Oklahoma și editor al blogului Syria Comment. „Dacă rebelii pun la cale ceva, ar avea un coridor direct către Damasc", a zis el.

În primii ani ai revoluției, multe sate muntoase situate de-a lungul graniței cu Libanul s-au aliat împotriva regimului Assad.

Pe parcurs ce revoluția a devenit mai violentă, granița sirian-libaneză a devenit o rută importantă pentru traficanții de arme, care transportau arme periculos de aproape de capitala siriană. Assad și aliații săi iranieni, ruși și libanezi au stabilit că zona de graniță e o prioritate mai importantă pentru ei decât recucerirea teritoriilor nordice de la Statul Islamic.

Așadar, cu ajutorul miliției Hezbollah, Assad a înăbușit violent zonele muntoase prin asedii care amintesc de vremurile medievale. Pe lângă puncte de control și mine de teren, regimul și aliații săi au impus blocade brutale care împiedică apa și alimentele să ajungă în orașele izolate. „Îi obligă pe oameni să li se supună prin înfometare. E o tactică veche", a zis Landis.

În septembrie, Hezbollah a intrat în orașul Zabadani, la trei kilometri de Madaya, singura legătură a satului cu lumea exterioară. Câțiva luptători rebeli au fost lăsați să treacă mulțumită unei înțelegeri între Turcia și Iran.

Când Hezbollah a asediat orașul, a obligat persoanele pe care le-a considerat ostile să se mute în Madaya, o tactică despre care locuitorii spun că a avut scopul să separe civilii pro-regim de cei anti-regim. Loay, un student din Zabadani în vârstă de 28 de ani, a fost obligat să se mute în Madaya cu mama lui, după ce Hezbollah a invadat orașul. „Ne-au zis să mergem în Madaya să murim de foame", ne-a zis el prin telefon.

„E altă lume în Madaya, unde toată lumea moare de foame", a zis el.

Nici mama lui Loay, Umm Mohamad, 52 de ani, n-a mâncat normal de luni de zile. „Singurul meu vis e să primesc o bucată de pâine."

Grupurile siriene pentru drepturile omului sunt îngrozite de situația din Madaya. „Au transformat orașul într-o mare închisoare și au sufocat toată zona", ne-a zis dr. Ammar Ghanem, un doctor sirian care a crescut în zonă. Ghanem e membru al Societății Medicale Sirian-Americane și familia lui a rămas blocată în oraș. El studiază situația din afară. „Regimul vrea să omoare toată populația de acolo."

În oraș nu există nici servicii medicale. „Nu au personal pregătit, nici provizii – unul dintre doctorii de acolo e veterinar care a ajuns să opereze oameni de nevoie", a zis Ghanem. „Am vrea să trimitem niște provizii și medicamente, dar nu putem trece de blocadă."

Națiunile Unite s-au străduit să introducă ajutoare în orașul asediat. În luna octombrie, a reușit să trimită un transport de biscuiți în Madaya și Zabadani. Dar alimentele s-au dovedit a fi expirate.

În ultimele trei luni, regimul Assad a împiedicat trimiterea altor pachete, condamnând la moarte zeci de bătrâni și copii în cele mai reci luni de iarnă.

Dar există și motive practice pentru asediu. Hezbollah încearcă să dea la schimb civilii din Madaya pentru civilii șiiți asediați de forțele rebele din orașele nordice Kafrayya și Fua. „E o tactică de negociere", a zis Landis. Practic, Hezbollah ia ostatici. Într-adevăr, în luna septembrie, membrii grupării sunite Ahrar al-Sham care blochează satele șiite, au început să negocieze cu regimul sirian să încheie ambele asedii. Deși negociatorii au reușit să aranjeze trecerea în siguranță pentru câțiva luptători din Zabadani, înțelegerea n-a funcționat încă și pentru civili.

Asediul e considerat o cauză umanitară, dar mai mulți locuitori din Madaya au declarat pentru VICE News că în oraș sunt prezenți și luptători ai grupării Ahrar al-Sham, considerată o organizație teroristă. Landis, expertul în Siria de la Universitatea din Oklahoma, a accentuat că bărbații care s-au alăturat grupării Ahrar din Madaya au făcut-o doar ca să-și salveze viața. „Ar face alianțe cu oricine ca să-și scape pielea. Nu sunt ideologi", a zis el.

Între timp, asediul continuă, iar civilii și-au pierdut speranța și se tem că durerea lor va fi mereu umbrită de războiul împotriva Statului Islamic. „Normal că oamenii o să citească despre noi dacă scrieți ceva", ne-a zis profesorul Rajai. „Dar după ce o să termine de citit articolul, o să ne uite."

Urmărește VICE pe Facebook

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre războiul din Siria pe VICE:
Documentarul complet despre războiul civil din Siria
Ghidul VICE despre Siria
Europa sau mori: Evadarea din Siria