FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Românii își asortează câinii cu vilele, mașinile, mușchii și tatuajele

Doar ca să știi, dacă alegi un cățel doar pentru că e drăguț, ești un idiot (idioată).

În mediul urban din România, animalul de companie reprezintă un accesoriu cu tendinţe care se schimbă de la an la an. În cazul câinilor, am văzut rase devenind populare şi, în timp, neinteresante. Am asistat cu toţii la valuri de Dalmaţieni, Cockeri, Poodlei, Pechinezi etc. Acum e plin de căţei Beagle, Husky, Labrador sau Golden Retriever. Rămâne de văzut ce rasă va creşte în popularitate în viitor. Nu este nimic greşit în a avea anumite preferinţe atunci când vine vorba de alegerea unui câine, însă problema ţine, de fapt, de motivele pentru care acesta este achiziţionat.

Publicitate

Da, vorbim aici de achiziţii, adică de cumpărarea unui câine, pentru că, recunoaște, sunt puţini cei care adoptă unul de pe stradă sau de la adăposturi. Majoritatea își aleg câinele după cum arată, dar asta n-ar trebui să fie niciodată un criteriu definitoriu. Câinii nu sunt toţi la fel, fiecare rasă are anumite particularităţi, de care viitorul stăpân trebuie să fie perfect conştient. Sunt detalii care ţin de dietă, caracter, posibile complicaţii, preferinţe, pretenţii, exerciţii și ambient.

Am vorbit despre motivele greşite pentru care românii îşi cumpără un câine cu doctorul Cristian Valentin Iosif, medic veterinar specialist „Clinică şi Farmacie Animale de Companie". Este membru în Colegiul Medicilor Veterinari din 1988, din 2013 îndeplineşte funcţia de consilier în cadrul Colegiului Medicilor Veterinari Sibiu şi reprezintă cabinetele de animale de companie din regiunea Sibiu. De asemenea, este membru în Comisia Naţională Legislativă a Colegiului Medicilor Veterinari din România.

Voiam să aflu de ce trebuie să țin cont dacă vreau să-mi iau un cățel.

Ți-ai tras vilă? Păi, ia-ți și un Rottweiler, normal!

Superb tatuajul! fotografie de Ottokees, via deviantart.com

VICE: Legea privind protecţia animalelor prevede ca deţinătorii de animale să ţină cont de particularităţile de rasă ale acestora. Cât de des fac asta viitorii stăpâni?
Cristian Valentin Iosif: Rar. Pentru că proprietarul crede că el ştie deja totul. Ar fi frumos să vedem că îl interesează. L-am susţine şi l-am ajuta să meargă pe drumul cel bun. Sunt însă proprietari care vin la cabinet şi îi învaţă pe specialiştii veterinari chestii luate de pe net. Iar dacă, în final, proprietarul câinelui se înşală, dacă dă greş, ce să-i faci? A luat ţeapă de la ăla de la care l-a cumpărat, normal!

Publicitate

De ce încă mai vedem câini de rasă părăsiţi pe stradă? Sunt copleşiţi stăpânii de situaţie sau pur şi simplu s-au plictisit?
Ambele varinate expuse de tine sunt reale. Unii proprietari nu fac faţă, iar alţii pur şi simplu se plictisesc. În ambele variante este nevoie de cineva care să intervină, să salveze și să plaseze undeva respectivul căţel. Și de altcineva, o entitate care să prevadă o amendă sau o pedeapsă pentru cel în cauză.

N-ar fi ideal ca românul să știe de la început la ce să se aștepte, atunci când își cumpără un câine, în loc să afle pe parcurs?
Românul nu este neapărat lipsit de inspiraţie şi nici de inteligenţă. Este doar total lipsit de învăţătură. Nu este şcolit cum trebuie şi nici nu doreşte acest lucru. De exemplu, dacă are vilă îi mai trebuie şi un Rottweiler în curte, dacă are un Mini Cooper îi trebuie musai un Yorkshire Terrier, iar dacă are muşchi şi merge la sală îşi cumpără neapărat un Pitbull. Pe care, dacă are ocazia, îl şi tatuează.

Câinii de peste 10 kilograme chiar nu ce căuta într-un apartament de bloc

Fotografie de jenny downing, via Flickr

Există vreo legătură între rasele câinilor cumpărați și tendința lor de a dispărea de lângă stăpân?
Rasa contează desigur, dar mereu există factori care favorizează fuga câinelui de lângă anumiţi stăpâni. Situaţia în care un câine se pierde este cu mult mai rară decât situaţia în care acesta fuge de lângă stăpân. Fie că a fugit sau că s-a pierdut, majoritatea anunţurilor menţionează „pierdut câine", când, de fapt, câinele a plecat în voia sa. În situația asta nu putem da vina, neapărat, pe stăpân. Dacă am lăsa câinii liberi, majoritatea ar prefera haita în locul nostru, indiferent de rasă sau confortul oferit de proprietari. Aşa sunt structurate aceste animale.

Care este soluția pentru cineva să-și cumpere un câine din rasa potrivită, nu doar un animal cu care să spameze Facebook-ul?
Sfatul meu este simplu. Înainte de achiziționarea unui câine, este bine să faci o vizită la medicul veterinar, care poate să explice fiecărui om, care este rasa cea mai potrivită condițiilor specifice fiecărei familii, care sunt avantajele, care sunt dezavantajele. În mod evident unele rase nu trebuie întreţinute într-un apartament de bloc. Vorbim de rasele care depăşesc în greutate zece kilograme. Criterii sunt mai multe desigur, dar acesta poate să fie un principiu de bază.

S-a tot discutat despre asta, dar există vreo metodă de impunere a responsabilității pentru viața și bunăstarea animalului a celui care-și cumpără un câine?
Uite, sunt numeroase cazurile în care părinții cedează și cumpără copilului un câine, de obicei din rasa pe care acesta îl dorește. Anii trec repede, copilul ajunge licean, apoi pleacă la facultate, câinele rămânând în grija lor, definitiv. Acești oameni își asumă responsabilitatea și sunt de admirat. Pentru ceilalți, fie departamentul de bunăstare a animalelor din cadrul ANSVSA, fie o entitate din CMVR special creată, poate să joace acest rol al impunerii responsabilităţii. Cel care cumpără un câine ar trebui obligat să prezinte medicului veterinar un certificat eliberat de instituţiile amintite, care să confirme faptul că a ales rasa potrivită şi deţine condiţii corespunzătoare întreţinerii câinelui nou achiziţionat.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre animale domestice:
Tiger e un ciobănesc german în vârstă de trei ani, care suferă de nanism
Iepuri născuți din incest și pisici heroinomane
Câinii sunt cei mai buni prieteni ai fetelor