Știri

Am fost să văd ce cred pușcăriașii români despre interzicerea fumatului, singura lor bucurie

Crezi că viața ta e de rahat, acum că s-a interzis fumatul în spațiile publice?
16.3.16

Fotografii de Mircea Topoleanu

Primul meu fum l-am tras în spatele casei bunicilor, când aveam vreo șapte ani. M-am amețit, m-a prins bunica, m-a pârât mamei și am jurat că nu mai fumez. M-am ținut de cuvânt până data viitoare, adică peste câteva zile. Cu perseverență, am ajuns să trag în piept în mai puțin de o săptămână. Mi-am atins obiectivul, dar nu prea mi-au plăcut țigările, nici măcar în joacă, așa că le-am lăsat până prin liceu. Era bine pe atunci, cu o țigară cumpărată la bucată îmi rezolvam problema pe o săptămână.

De câteva zile, toată lumea vorbește despre cum va fi după interzicerea fumatului în locurile publice, iar eu am vrut să văd care este situația pentru cei de după gratii. Așa că m-am dus la Penitenciarul Ploiești. Am vorbit cu câțiva deținuți, care au început și ei să fumeze înainte de a fi adolescenți. Mi-au împărtășit cum a fost primul lor fum și ce cred ei despre legea asta.

Normele metodologice încă n-au venit

Ieri încă se fuma în băile celulelor și în cele două curți de plimbare ale Penitenciarului Ploiești, unde sunt private de libertate peste 500 de persoane.

Cristina Comnea, purtătorul de cuvânt al penitenciarului, mi-a povestit că, de când cu legea, s-au mai montat niște scrumiere în curte și cam atât. Tot ea spune că cei de la conducerea penitenciarului nu vor să le ia deținuților dreptul de a fuma, de aceea încă așteaptă niște norme metodologice pentru aplicarea legii la ei în unitate.

Citește și: Cum am încercat să duc o viață sănătoasă și să continui să fumez țigări

Azi, la câteva ore de intrarea în vigoare a legii, în afară de mențiunea că „fac excepție celulele pentru deținuții din penitenciarele de maximă siguranță", legea nu spune nimic despre mediul penitenciar. Pe scurt, deținuții nu vor mai avea voie să fumeze în baie, ca până acum, însă personalul penitenciarului nu este calificat să îi sancționeze în cazul în care o fac.

Singurii care ar putea să verifice dacă deținuții respectă legea sunt cei de la ISU, iar ei au nevoie de aprobare pentru a intra în spațiul penitenciar.

Pentru Alexandru, țigara e sfântă

De vreo două săptămâni, subiectul care circulă din cameră-n cameră la Penitenciarul Ploiești e că se va spune STOP la fumat. Alexandru, unul dintre deținuți, fumează de la 13 ani. A început cu un văr mai mare, care i-a fost profesor, până când Alexandru nu s-a mai înecat cu fumurile și a început să tragă în piept, ca ăia mari. La început nu i-a plăcut, că l-a luat amețeala și a tușit. „Dar apoi începi, ușor, ușor să te obișnuiești", îmi zice Alexandru.

Acum vreo săptămână, a aflat de la televizorul pe care îl are în celulă că din 16 martie nu se mai fumează în spațiile închise. După primul gând, care a fost de revoltă, lui Alexandru i-a trecut prin cap că nu s-a mai lăsat de fumat cam demult. De fapt, s-a lăsat o singură dată la 15 ani, dar la 16 s-a apucat din nou. Acum are zece ani bătuți pe filtre de fumător.

Citește și: 5 motive pentru care interzicerea fumatului în baruri ar fi o tâmpenie (din perspectiva unui nefumător)

În penitenciar, țigările se cumpără de la magazinul din unitate, se fumează cu prietenii și Alexandru zice că nu are ceva împotriva legii, atâta timp cât „ne-ar lăsa și nouă un loc unde să fumăm, că așa e normal și așa trebuie." Alexandru știe că sunt și nefumători în cameră și că pentru ei e deranjant, de aceea soluția ar fi să se facă niște camere pentru fumători și altele pentru nefumători, „pentru că e greu" de ambele părți.

Are cunoscuți și nefumători sau fumători ocazionali, dar nu știe cum fac. I-a tot întrebat, dar nu poate să îi înțeleagă. Pentru el, „țigara e sfântă, dar mai sfântă e libertatea", de aceea spune că nu s-ar risca să aibă un raport pentru încălcarea acestei legi.

Nu își impune limite la cât fumează, chiar dacă bugetul, timpul și gratiile o cam fac în locul lui. Alexandru spune că, în general, fumează de la zece țigări până la un pachet pe zi, în funcție și de evenimentele din zi. De exemplu, dacă se enervează mai mult sau mai puțin.

„Țigara te liniștește. Cred că un nefumător nu simte același tip de nervi ca un fumător".

Dacă nu va avea ce face, se gândește la alternative pentru a înlocui țigara, „preocupări, o scrisoare pe acasă, mai scriem ceva, un joc, un tenis, sport și trece timpul".

Alexandru nu crede că se va lăsa de fumat. E și băutor de cafea și nici ăsta nu e semn prea bun. Nu vede alt mod de a-și începe ziua, în afară de cu o cană de cafea îndulcită cu două, trei, patru țigări.

Mădălin se teme mai mult de plictis

La regimul semi-deschis, unde sunt cei cu care am vorbit, se stă în curte, adică în spațiul în care fumatul rămâne permis de la 9-12 și 14-17. După ora 17, se închid porțile și de mâine, teoretic, se închide și fumatul.

Asta îl îngrijorează peste măsură și pe Mădălin, un alt deținut cu care am vorbit:

„De la 17, când se închid ușile, și până a doua zi la nouă, ce facem, ne uităm în sus?".

Mădălin se simte discriminat de această lege. S-ar simți discriminat și dacă ar fi în libertate, dar mai ales după gratii, cu programul care este acolo, crede că vor fi și unele tensiuni până când lumea se va obișnui sau legea le va oferi niște opțiuni fumătorilor.

Și programul lui Mădălin de fumător începe dimineața, la cafea. Așa și-a început diminețile în ultimii 28 de ani. S-a apucat de tânăr, din curiozitate și acum spune că pentru el fumatul e o plăcere, nu un viciu. Fuma și afară, dar crede că după gratii nevoia de țigară e mult mai mare ca în libertate. Fumează un pachet pe zi și așa mai uită că „e unde e".

Citește și: Viața mea de fumător român mi-a arătat că țigara e ca o iubită pentru totdeauna

Pe lângă nevoie sau plăcere, în penitenciar țigara e un lucru foarte important, pentru că mai e și o monedă de schimb. Cum nu există bani lichizi, o țigară valorează cât un plic, o revistă sau o curățenie în cameră.

Mădălin crede că există soluții, doar că de data asta nimeni nu s-a gândit la ei. I se pare că legea asta vrea să înlăture efectul nu și cauza. Spune că s-ar bucura și dacă s-ar oferi posibilități legale ca să poată fuma măcar până la ora 22, când se dă stingerea. Până una alta, va răbda, nu ar face o abatere ca să fumeze, pentru că:

„E mai importantă libertatea, iar o abatere vine la pachet cu o amânare".

Bogdan s-a reapucat de fumat din cauza unei măsele

Bogdan e cel mai optimist dintre cei cu care am vorbit la Penitenciarul Ploiești.

„Legea asta mi se pare ceva normal pentru cei care nu fumează, iar pentru cei care fumează nu știu ce să zic, poate că e bine și pentru noi, un motiv să ne lăsăm de țigări", spune el.

Și Bogdan are cazier de fumător de 13 ani. Își amintește că prima dată când și-a aprins o țigară era cu mai mulți prieteni, unii inițiați deja în a trage în piept. A luat și el o țigară, dar nu i-a ieșit din prima, s-a înecat. Câteva zile mai târziu, fuma piept la piept cu colegii lui.

Cel mai mult s-a lăsat de țigări timp de un an și două luni, dar s-a reapucat, ca să scape de niște dureri de măsea. Așa s-a ales din nou cu viciul.

Citește și: Hai să ne lăsăm de fumat împreună

Bogdan e extrădat din Marea Britanie. Acolo aveau restricție la țigări. Își puteau cumpăra doar patru pachete de tutun pe săptămână. Aici, singura restricție e la bani, că un deținut poate cheltui 520 de lei pe lună. Între timp, situația s-a schimbat și în penitenciarele din Marea Birtanie, unde nu se mai fumează deloc.

Bogdan nu are soluții, nici pronosticuri despre ce se va întâmpla după intrarea în vigoare a legii, știe doar atât:

„Aici nu e ca afară, să ai libertatea să faci ce vrei. Nu se mai poate, nu se mai poate".

El crede că va înlocui țigările cu o plimbare, un gând în altă parte și dulciuri.

Iulian e gata să facă orice pentru o țigară

Ultimul cu care am vorbit despre asta este Iulian. El spune că nu se va lăsa sub nicio formă de țigări. E fumător pentru că vrea și pentru că îi place, „e o chestie absurdă, discriminatorie, dacă eu sunt fumător, cum îmi interzici tu mie să fumez?" La fel ca și colegii săi, începe să fumeze dimineața, la cafea, dar el apreciază și câte o țigară nocturnă, atunci când la trei noaptea nu poți adormi și niște tutun îți alungă insomnia.

Citește și: Milioane de mucuri de țigară otrăvesc planeta

Și-a început viața de fumător la școală, cu colegii. Se piteau în spatele școlii și fumau. I se pare că dacă nu se reglementează legea asta, o să fie nevoit să fumeze din nou pe ascuns. Cert e că el va continua să fumeze, orice ar fi, de aceea speră să li se amenajeze totuși un spațiu sau să îi scoată noaptea la aer, să poată fuma.

Fumează mai mult de când e după gratii, pentru că nu mai are activitatea din libertate, și cu țigara în mână simte că timpul trece mai repede. În caz de forță majoră, e dispus să meargă până la extrem:

„Îmi fac două, trei rapoarte, mă duc la maximă siguranță, să pot să fumez în cameră".

Am întrebat și un psihoterapeut, despre ce efect va avea legea asta asupra celor din penitenciar.

„Cu siguranță o să fie un impact psihologic asupra lor. Se vor simți discriminați și privați de anumite privilegii. În primă fază, cred că se vor simți destul de revoltați, dar pe termen lung această lege ar putea să producă o disciplină, o educare a populației. În ceea ce îi privește exclusiv pe cei din penitenciar, fără reglementări e un pic strict. Îi obligă să încalce legea chiar în interiorul penitenciarului", mi-a spus Luiza Udrea, psihoterapeut.

Înainte de a pleca din penitenciar, am mers în curte cu băieții la o țigară. Gardienii au început să-și dea și ei cu părerea despre lege, dar, așa, mai mult în glumă.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre viața din penitenciar în România:
Am vorbit cu deținuții de la penitenciarul Aiud despre libertate
În pușcăriile din România se bea apă filtrată prin șervețele umede
Cum mi-am pierdut piciorul în penitenciarul Jilava, din cauza medicilor