Publicitate
Știință și tehnologie

Cineva te poate urmări chiar acum, pe camera laptopului

Taburile incognito nu-ți protejează intimitatea, iar parolele complicate nu mai au niciun sens.

de Drew Millard
21 Octombrie 2015, 10:23am

Fotografie via Zodman

Dacă citești asta, deja e prea târziu – înseamnă că ești pe internet și, deci, ai belit-o. Fie că realizezi sau nu, informațiile tale sunt colectate de diverse companii care, prin înțelegeri dubioase, te-au făcut să accepți chestia asta și chiar mai mult de atât. Așa că e foarte posibil ca cineva să aibă un veritabil portret al tău bazat pe informațiile tale personale. Și nu pentru că un site îți fură informațiile private, ci pentru că mici fragmente de informații despre tine sunt agregate de companii cunoscute drept brokeri de date, care le vând apoi companiilor de publicitate.

Așa cum a zis expertul în infracțiuni cibernetice Ron Moritz, „acești brokeri de date au mai multe informații decât CIA sau ANS la un loc". Dacă un hacker ar reuși să obțină acces la aceste informații, acesta ar fi un risc major pentru civilizația occidentală.

În ciuda gândurilor sale sumbre despre siguranța online, Moritz e un tip destul de optimist. Un veteran al industriei care cunoaște bine regulile jocului încă de la începutul anilor '90. În prezent, e directorul firmei de securitate cibernetică biometrică BioCatch.

Într-un interviu telefonic de săptămâna aceasta, a explicat că utilizatorii de internet își împărtășesc informațiile personale fără să-și dea seama. În prezent, mi-a zis el, ar trebui să fii mai puțin preocupat de cât de dificilă e parola ta și mai paranoic despre felurile în care ai acceptat să-ți fie exploatată intimitatea. Mi-a confirmat și că ar trebui să fim îngrijorați că cineva ne privește fiecare mișcare prin camera MacBook-ului.

VICE: Despre ce fel de informații ar trebui să fim îngrijorați?
Ron Moritz:
Despre orice fel de informații.

...Ok.
[Râde] Problema nu e că „mamă, mi-am stocat toate informațiile aici" – ci că ne-am stocat mai multe chestiuțe cam peste tot. E vorba de acțiunile noastre, de comportamentul nostru și de intimitatea la care renunțăm prin ele. În prezent, orice acțiune a noastră lasă în urmă informații. Și există cineva care le caută și le colectează și le transformă în ceva ce îi poate permite să se dea drept tu.

Cât de des își dau oamenii informațiile personale online?
Cred că se întâmplă mai des decât își dau seama. Ar trebui să se gândească despre ce sunt de acord să împărtășească, mai ales când descarcă tot felul de prostioare distractive. De multe ori, oamenii acceptă să-și dea informațiile când descarcă o aplicație și speră ca aplicația să aibă grijă de informațiile lor. Dar de multe ori informațiile lor sunt vândute unor companii numite brokeri de date – ei sunt cei care colectează toate informațiile și apoi le vând agențiilor de publicitate, ca acestea să poată apela direct la publicul țintă.

Brokerii ăștia de date au mai multe informații decât CIA-ul și ANS-ul la un loc. Au mai multe informații decât guvernul american. E o idee înfricoșătoare că toate informațiile astea sunt deținute de companii despre care nu știm mai nimic.

Când te aud vorbind, îmi vine să îmi ascund toate informațiile într-o peșteră și să nu mai intru în veci pe internet.
Ideea e să fim conștienți de ce facem, unde intrăm, ce urme informaționale lăsăm, ce fel de înțelegeri semnăm și cui dăm aceste informații.

Care sunt alte modalități prin care oamenii își dau informațiile?
Dacă cineva se înregistrează undeva și completează un formular online cu informații de pe pagina lor de Facebook sau se conectează la un alt site prin Facebook, creează aceste conexiuni naturale. Îi permite acestei companii noi să aibă acces la relațiile pe care le are pe Facebook, lucrurile pe care le-a făcut, fotografiile sale. Cu cât creezi mai multe legături, cu atât permiți răspândirea informațiile tale mai departe pe internet. Chiar dacă renunți la un serviciu, legăturile pe care le-ai creat cu el vor continua. Încă îi trimiți informații acelei companii. Acestea sunt riscuri pe care e foarte greu să le comunici oamenilor.

Deci atunci când conectezi ceva la profilul tău de pe rețelele sociale, creezi o hartă a activităților tale.
O chestie care se întâmplă des când îți faci cont pe un site e că ți se propune să alegi o întrebare de siguranță pentru recuperarea parolei. Oamenii se gândesc că nimeni nu știe numele de fată al bunicii lor sau numele primului lor cățel. Dar acum există Facebook, unde vorbești despre bunica, pui poze cu animalele de companie. E mult mai ușor ca cineva să obțină aceste informații dacă dorește.

Dar taburile incognito funcționează?
Mi-ar plăcea să cred asta [râde]. Nu le folosesc prea des, dar le deschid în anumite medii în care nu vreau să fiu cunoscut. Dar nu fac mare lucru. E pur și simplu o modalitate prin care nu mai ești nevoit să ștergi istoricul activităților tale online. Dar tot împărtășești informații cu ele, ai doar niște intimitate în plus pe plan local. Te poți ascunde față de prieteni, față de soție, dar nu de site-uri și companii.

E posibil să hackuiești calculatorul cuiva și să-l vezi prin webcam?
O să te duc înapoi în anii '90. În anii '90, am lucrat la o companie, Finjan. Unul intre lucrurile care ne preocupau era faptul că un cod malițios putea fi introdus în orice aparat printr-un utilizator care intra pe anumite site-uri. Astăzi, chestia asta e de bun simț, dar în anii '90 abia se aflase de asta. Codul poate convinge calculatorul să aibă încredere în el și primește acces la servicii.

Am creat un demo ca sa arătăm ce ușor e: cineva poate face un singur click pe un website și își poate porni microfonul laptopului. Practic, am zis așa: „Uite, am creat un bug. Nu mai e nevoie să le punem oamenilor microfoane ascunse prin casă, putem folosi microfonul calculatorului lor și înregistrăm tot."

Asta era acum 18 ani – dacă noi am putut să pornim microfonul laptopului cuiva atunci, sigur se poate, astăzi, să pornești camera cuiva sau orice alt senzor.

Are rost să ne mai facem parole greu de ghicit?
General vorbind, nu. Nici azi și nici în viitor. Orice parolă poate fi compromisă azi. Nu mai e o formă de securitate relevantă. Iar utilizatorii n-au chef să-și pună parolă dublă sau să-și scaneze amprenta sau să folosească verificarea în doi pași, prin telefonul mobil.

Ultima întrebare – dacă cineva ar fura toate informațiile deținute de Facebook sau Google, umanitatea ar fi praf?
Poate că nu praf total, dar ar fi o inconveniență urâtă. Nu pentru că serviciile acelea n-ar fi importante pentru viața noastră – sunt valoroase și ne oferă servicii care ne plac – dar nu sunt esențiale. Mai degrabă ar fi nasol să cadă rețeaua de bancomate. În plus, Facebook și Google nu sunt singurii brokeri de date. Cei despre care ar trebui să ne facem griji sunt cei care nu au nume mari – sunt ascunși în underground. Asta e înfricoșător.

Urmărește-l pe Drew pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre securitatea online:
Teroriştii islamici ştiu să folosească internetul mai bine ca tine
Cum să îți aperi calculatorul de SRI
Jacob Appelbaum nu prea are speranțe pentru viitorul intimității online

Tagged:
Facebook
Internet
Google
parole
webcam
Vice Blog
intimitate
securitatea pe internet
siguranta online