Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Știri

Dependenții de heroină sunt forțați să spele pe jos prin secțiile de poliție

Numărul de oameni infectați cu HIV în urma consumului de droguri injectabile e în creștere cu 25%, asta în 2012.

de Mihai Popescu
24 Iunie 2014, 10:26am

Foto: Amy Goud

Un consumator de injectabile primește de la centrul Caracuda zece siringi pe zi. Pe lună se împart peste o sută. 

Când citesc un material legat de consumatorii de heroină, mă confrunt cu două tonuri, care-mi vin probabil în minte de la faptul că mă uit la prea multe jurnale TV: unul de tânguială patetică cu un sunet de fundal de viori și unul de înfierare arogantă și suficientă. Pentru că nu-mi place niciunul dintre ele, o să încerc să prezint un pic altfel problema.

În București sunt, conform Agenției Naționale Antidrog, circa zece mii de heroinomani. Deși numărul este în scădere, mulți sunt pur și simplu consumatori vechi care trec pe etnobotanice injectabile și mai periculoase. Ca atare, numărul de oameni infectați cu HIV în urma consumului de droguri injectabile e în creștere cu 25%, asta în 2012. Teoretic, politica statului merge și la noi pe direcția normală în care consumatorilor li se dau seringi și li se oferă alternative de tratament prin metadonă. Dar practic, autoritățile din stradă care au contact cu dependenții, nu au o atitudine diferită față de acum zece ani, dovadă și tânărul care a fost omorât în bătaie într-o secție de poliție, în luna martie. Chiar și cele opt sute de mii de seringi cumpărate de ANA anul trecut s-au dovedit atât de proaste, încât mulți dintre consumatori au refuzat să le folosească. În general mentalitatea față de oamenii ăștia a rămas una rudimentară, de tipul „drogații naibii, și-au făcut-o cu mâna lor”, ceea ce e ca și cum ai spune că ăia 350 de mii de români diagnosticați cu boli de inimă, care au ajuns așa pentru că au urmat dieta tradițională de friptane cu slană și practică doar aruncatul cu privirea ca sport, n-ar merita tratament medical, că doar nu i-a îndopat nimeni forțat.

Că să aflu mai multe despre despre situație, dar şi pentru că pe 26 iunie este Ziua Mondială Antidrog, m-am dus la centrul Caracuda din Ferentari, unde cei de la organizația Carusel oferă seringi și ajutor medical și social consumatorilor, de trei ori pe săptămână. Unul dintre cele mai bune exemple de absurditate ale statului român de care am auzit acolo, este că singurul mod în care i se poate face buletin unui om al străzii, ca să-l bagi la tratamentul pe metadonă, este dacă îi dă un sectorist o amendă sau un avertisment că doarme pe spațiul public.

Numele centrului Caracuda, aflat într-un container, vine de la primul consumator care a urmat tratament cu metadonă. În stânga, medicul Costin Militaru.

Costin Militaru, medicul de la Caracuda care le pansează rănile dependenților, mi-a explicat: „În centre sunt tratați ok și pot intra la tratamentul de metadonă, dacă chiar vor, dar mai greu, pentru că au nevoie de buletine și pentru că multe din servicii sunt cu plată.“ Cât despre relația lor cu autoritățile, Costin are o mare problemă cu faptul că polițiștii le iau seringile primite de la centru. „Îi mai duc la secţie, îi mai ţin ca să intre în sevraj, tot aşa de distracţie. Am auzit de situaţii în care sunt duşi pe câmp şi lăsaţi acolo. Poveşti de genul «vă bateţi între voi sau vă batem noi și e de preferat s-o faceţi între voi», dar astea sunt poveşti de la ei. Cât or fi de adevărate și cât or fi ei de paranoici, nu știu. Am avut om cu mână fracturată care mi-a spus că l-au bătat jandarmii până a pierdut toate seringile.“

Ca să înțeleg mai bine cum relaționează oamenii în situația asta cu autoritățile și cu societatea, am discutat cu mai mulți consumatori de heroină care au venit să-și ia seringile de la centru și cu un lucrător social, fost consumator.

Bogdan Suciu (stânga) este un lucrător social de la Caracuda, care a reușit să se lase de droguri după șase ani de consum, adică în 2005.

VICE: Cum ai scăpat de consum?
Cu metadonă. Am luat tratamentul în stradă, după ce m-au dat afară de la stat, că făcusem două absențe, lucram. Sunt doar o mie de locuri și 18 mii de consumatori. E greu să te ții de tratament, multe sunt cu plată, 550 lei pe lună sau 15 lei pe zi. Mulți iau pastile după ureche, cu doza care nu trebuie, văd că nu le trece răul și a doua oară nu mai iau, că nu merge. Eu am avut două recăderi. De fiecare dată a durat în jur de un an. Am scăpat, că mă săturasem. E greu, dacă nu te hotărăști tu, poate să-ți spună oricine ce vrei.

Cum s-au purtat autoritățile cu tine cât urmai tratamentul?
M-au terorizat. Cum mă prindeau pe stradă, mă luau la circă, ba să-l torn pe unul, ba pe altul. Le ziceam să mă lase, că sunt în tratament, dar răspundeau: „Ce tratament, mă drogatule, că voi nu vă lăsați niciodată.“Am avut noroc cu familia, tata lucrează în televiziune și s-a certat cu ei. Apoi cei de la ANA le-au scris că sunt în tratament și m-au lăsat în pace.

Cum e cu cei care n-au noroc?
Pe prietenul meu îl țineau o săptămână la secție, îl punea să facă curat, să le spele geamurile și perdelele. Iar prietenul meu cel mai bun a fost atât de terorizat din cauza lor, încât a fugit un an din București, că îl hărțuiau pe el, ca să mă prindă pe mine cu ceva.

De ce se poartă așa? Au cotă de oameni care trebuie arestați?
Și dacă ar avea cotă, ce logică are să terorizezi aceiași zece consumatori? Du-te și prinde-i p-ăia marii care vând. De multe ori te obligă să-l pui pe unul să-ți cumpere, ca să-l bage p-ăla la trafic.

Consumatoare de patru ani, are doi copii care stau la orfelinat și pe care îi mai vizitează din când în când.

VICE: Cum te-ai apucat?
Am trăit cu un băiat care trăgea etnobotanice. Am văzut că se simte bine și i-am cerut două linii, să văd cum e. Așa am ajuns la heroină.

Cum te văd cei din spitale și polițiștii?
Prost, mai ales de când au aflat c-am HIV şi mă prostituez. Dar mă tratează bine, de obicei. Iar de la poliție am primit amenzi pentru prostituție.

Pentru consum nu te-au luat?
Nu, eu recunoșteam că am bile la mine, că-s amărâtă, și dacă vedeau că-s sinceră, mă lăsau în pace și nici nu-mi confiscau marfa. Alții îi luau peste picior și d-aia le confiscau tot, chiar și seringile.

Te-ai lăsat vreodată?
Am stat şase luni internată fără să bag nimic, într-o cameră d-aia unde nici la ţigară n-aveam voie să ies. Cum am ieşit şi m-am întâlnit cu prietenii şi-au zis „nu vrei să băgăm şi noi o bilă“, s-a dus totul.

Consumatoare de 16 ani.

VICE: Ai încercat vreodată să te lași?
Da, dar n-am putut. Sunt conştientă că-mi fac rău, dar am îmbătrânit deja în ele, nu ştiu cum să mai renunţ. M-aș băga la tratament, dar mi-a expirat buletinul. Am fost pe el, dar am renunțat ca idioata, că mi-era prea departe din drum

Familia a fost înțelegătoare?
Una e să înţelegi, alta e s-o simţi pe pielea ta. Ei îţi zic că e de voinţă şi de ambiţie, dar nu ştiu că e luptă, că treci prin dureri groaznice. S-au scârbit când au văzut că tot continui. Și eu aş fi reacţionat la fel.

Medicii cum se poartă?
Când am fost operată de apucătură de maţ, doctorul mi-a spus că mai aveam două ore şi muream. Ziceau speriaţi „vai ce grav eşti, vai cum ai ajuns aşa“, că eram umflată de zici că eram gravidă, dar în schimb tot nu mă primeau.

Dar polițiștii?
Depinde ce tură nimerești, sunt unii care vorbesc foarte urât, te înjură continuu, îţi vorbeşte cu „aia a mă-tii“, „curva dracului“, te bat. Te şi întreabă cum faci, când faci ce faci, cum te prostituezi, cât o are ăla. Nu e normal.

Consumator de nouă ani, cu o pauză de doi ani și patru luni, cât a fost arestat pentru posesie.

VICE: Cum te-ai apucat?
Un văr de-al meu, căruia îi era frică de unchiul nostru care ne bătea, mi-a zis: „Bă, ca să fiu sigur că nu mă spui, îţi fac și ție o țigară.” Apoi a mai luat o doză şi mi-a zis: „Nu-mi convine să-ţi fac o ţigară, hai că-ţi fac două unităţi.“

Cum se poartă statul cu tine?
De parcă sunt pleava societății și n-am nicio valoare, dar asta e altceva.

Dar oamenii de pe stradă?
Oamenii care au familie care consumă au altă părere, dar cei care nu știu, sunt precauți. Nu au de ce să înțeleagă ce-i aia dependența mea și îi înțeleg perfect pentru faza asta.

Consumator de zece ani, mama i-a murit în 2005 iar tatăl este la pușcărie.

VICE: Care e cel mai grav lucru care ți s-a întâmplat de când consumi?
Am HIV și hepatită.Oamenii ne tratează ca pe niște câini vagabonzi turbați care mușcă. Am fost tăiat de cuțit fără să fac nimic. Mi l-a băgat în picior, mi l-a băgat în umăr. Am piciorul inflamat tot, nu mai se vede glezna. M-au tăiat să-mi ia seringile.

Oamenii de pe stradă cum reacționează față de tine?
Dacă le cer o pâine, mă refuză. Eu nu le am cu furatul, le am cu cerutul.

Poliția ți-a făcut ceva vreodată?
M-au bătut, mi-au luat seringile, m-au dus la secție. Acolo mă înjură, mă bat cu piciorul de la masa din inox și cu batonul de plastic.Mă ridică pentru consum și apoi îmi bagă pe gât furturi nerezolvate, îmi zic: „Bă, tu ești ăla care a furat scara.“ Le zic s-aducă martori, să mă pună față în față cu omul care a făcut reclamația, da ei o țin așa: „Lasă că știm că tu ai furat-o.“ Văd că-s amărât și zic că nu mi-ar strica pușcăria.

Consumator de 20 de ani, destul de în vârstă ca Poliția să nu-l mai hăituiască.

VICE: În toți anii ăștia care a fost cel mai dificil lucru de suportat?
Mi-am părăsit familia de la droguri. Dar, de atunci ne-am împăcat. M-am umilit singur cu dependența. Aș vrea să intru la metadonă, dar nu vor să mă bage. Nu știu de ce.

Societatea cum te-a tratat?
Urât, am avut probleme, am furat din cauza drogurilor și m-au arestat de multe ori, dar n-au fost violenți gaborii. Și acum mă urmăresc, dar nu mă hăituiesc. Am o vârstă și n-au cum să mă pună pe jos. Nu e loc să mă sperie, nici nu mai încearcă.

Cum te descurci cu banii?
Lucrez zilier. Știu mai mulți colegi că mă droghez, dar mă acceptă așa cum sunt.

Consumator de 15 ani, supărat că piața heroinei crește, în loc să scadă.

VICE: Care a fost cea mai dificilă experiență prin care ai trecut de când consumi?
Treptat și încet, distrugerea în sine. E prea multă libertate pentru consumul ăsta. De prea mult timp se chinuie să închidă piața de desfacere, dar ea se mărește. Acum zece, 15 ani, n-avea cine să te ajute, dar acum ar trebui să existe. Să le dea Dumnezeu ălora de la Putere să dea copiii lor în așa ceva, să simtă și ei pe pielea lor.

Cum vă tratează societatea?
E greu, dar na, nu neg că și consumatorii sunt aprigi. Sunt și cei dintr-o lume mai bună, care au mai puține probleme și nu-s priviți așa rău, și sunt și situațiile inverse. N-am avut probleme cu poliția. Dar mai aud de la prieteni și de la tinichigeria unde muncesc, că dacă vor să te facă, o să-ți găsească mereu un nod în papură.

Din partea familiei ai primit înțelegere?
Da, deși e o reacție mai rece. Niciodată n-are cum să fie respingere într-o familie. Statul nu mă ajută, aș vrea să se implice mai mult, ca să nu mai fie dezbinarea asta dintre familie și copii, dintre consumatori și neconsumatori. Ar fi normal ca și un consumator să poată purta o discuție cu orișicine și să fie băgat în seamă. Dar ei îți cer bani pentru metadonă.

În ce direcție merge consumul în comunitate zilele astea?
De ceva timp încoace văd foarte mulți copii, multă puștime de 15-16 ani.

Consumator de 12 ani.

VICE: Ce probleme ai?
Cu banii, că n-ai tot timpul să consumi. Muncesc pe șantier, mă descurc, dar alții au probleme și nu pot. De la niște probleme d-astea am ajuns și la pușcărie.

Te-ai simțit persecutat vreodată?
La muncă nu știe nimeni că eu consum. Dar nu-i problemă, că sunt angajat fără acte, n-am nici buletin.În rest, toți se uită altfel la mine. Nu mă mai înțeleg cu prietenii sau cu soția și maică-sa mă privește de parcă-s nimeni pe Pământ.

N-a stat nimeni să te înțeleagă?
Ba da, maică-mea. Unui părinte îi greu să nu facă ceva când vede că îi e rău copilui. Îmi dă bani și zice: „Du-te maică”, că nu suportă să mă vadă cum tremur în sevraj.

Poliția îți face ceva?
Mă bat mereu, că de ce mă droghez. Mă duc la secție și mă pun să dau cu mopul la sectoriști în birouri. Ne înjură, ne scuip, ne fac boschetari. Ne confiscă banii, că nu putem să dovedim de unde i-am luat. Mie mi-a expirat buletinul și pentru că nu am domiciliu, nu pot să-mi fac altul, deci chit că-s un simplu om al străzii, n-am și eu dreptul la un buletin în caz că mă ia salvarea.

Dintre toate poveștile de mai sus, eu am rămas șocat că aproape toți mi-au spus c-au fost puși să facă curat în circa de poliție. Să spunem prin absurd că bătăile, insultele și amenințările ar fi necesare pentru potolirea infractorilor, chit că și astea sunt metode păstrate din miliția ceaușistă, dar faptul că autoritățile își trag o anumită plăcere să vadă cum niște heroinomani speriați le dau cu mopul prin secție, mi se pare că bate deja în patologic. Și n-am cum să nu mă gândesc, că mă simt mai în siguranță alături de consumatorii de droguri grele, decât m-aș simți alături de sociopații de la stat care-i chinuie.

Citește mai multe despre heroină:

În România este epidemie de HIV

Cel mai mare (fost) dealer de heroină din lume

Nouă luni cu un dependent de heroină