FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Fanii filmului din Istanbul luptă pentru cinematografele lor

La noi, distrugerea clădirilor istorice dă naștere unor editoriale în presă și unor proteste anemice, dar turcii se confruntă cu violențe şi gaz lacrimogen în lupta pentru salvarea cinematografelor vechi.
17.4.13

Cinefilii din Turcia sunt o gașcă de activiști serioși. În timp ce închiderea iminentă a cinematografului Brixton din Ritzy sau Cameo din Edinburgh ar putea da naștere unui editorial revoltat în presa locală și o campanie plină de furie și inutilă pe Twitter și Facebook, oamenii din Istanbul s-au confruntat cu valuri de gaz lacrimogen, tunuri cu apă și forța excesivă a poliției în încercarea de a-și salva cinematograful preferat.

Publicitate

Dezvoltatorii orașului plănuiesc să dărâme cinematograful istoric Emek pentru a face loc unui nou mall, transformând o moștenire culturală importantă într-o bășină cu geamuri lucioase. Ceea ce e convenabil dacă locuiești în zonă și ai chef să-ți iei țoale de la H&M de la doi pași de tine, dar nu e chiar așa convenabil dacă ții la identitatea culturală a orașului tău.

Ultima demonstrație împotriva planurilor propuse pentru cinema a implicat mii de oameni – printre care mulți membri cunoscuți ai industriei internaționale de film – care au marșat pașnic spre cinematograful Emek, înainte ca poliția să folosească, pentru a-i răspândi, tactici atât de exagerate încât au atras atenția agenției pentru drepturile omului Amnesty International.

Am vorbit cu criticul de film Ali Deniz Şensöz de la Altyazi Magazine despre demonstrație și despre implicarea lui în campania pentru salvarea cinematografului.

VICE: Bună, Ali. Îmi poți povesti despre cinematograful Emek?

Ali Deniz Şensöz: E cel mai vechi cinematograf situat în inima orașului și a fost centru de cultură și divertisment. Dar acum – una câte una – aceste clădiri sunt dărâmate și transformate în malluri de cumpărături; toate moștenirile culturale sunt transformate în arii comerciale. Cinematograful Emek, la fel ca și clădirea Cercul Orientului, e demolat pentru a se construi în locul lui un mall. Avem deja Mallul Demirören chiar vizavi, care a înlocuit vechiul teatru Saray.

Publicitate

Pare deja extrem.

Da, vor un alt mall pe o stradă comercială, chiar lângă un alt mall. Ca rezultat al politicii neo-liberale a guvernului AKP, monumentele istorice precum Emek sunt gentrificate, iar spațiile de artă și cultură din Istanbul sunt șterse de pe fața pământului. Cinema Emek aparține fundației SGK (Fundația de Securitate Socială), ceea ce înseamnă că e proprietare publică. Dar a fost dată unei companii de construcții numită Kamer Inşaat timp de 25 de ani și ei susțin că renovează cinematograful și că îl vor „muta” la etajul patru al clădirii pe care plănuiesc s-o construiască, dar refuză să dezvăluie planurile publicului.

De cât timp durează protestele?

De aproape trei ani. La început au încercat să oprească demolarea prin metode legale. Trei experți au supravegheat proiectul și doi dintre ei au spus că va dăuna moștenirii culturale, dar tribunalul n-a luat în considerare majoritatea și au dat credit cuvântului celui de-al treilea expert care a spus că proiectul e sustenabil. Protestele țin de trei ani și compania n-a început încă să construiască, din cauza presiunii publice. Dar luna trecută au început să demoleze clădirea și, prin urmare, au mai avut loc două proteste, unul pe 31 martie, altul pe 7 aprilie. Ultimul protest s-a încheiat cu atacuri din partea poliției.

Cine organizează protestele și cine e implicat?

Inițiativa Emek Bizim Istanbul Bizim (Emek e al nostru, Istanbulul e al nostru) organizează protestele, dar nu au structură organizațională. La proteste au participat oameni din toate categoriile sociale, printre care actori, regizori, scenariști și critici de film. Au participat și oamenii care sunt împotriva distrugerii culturii din acest oraș, cei care văd cinematograful Emek ca pe un simbol al rezistenței împotriva transformării continue prin care trece Istanbulul.

Publicitate

De ce ai luat parte la proteste?

Ca locuitor al Istanbulului, nu vreau ca ultimul cinematograf istoric al orașului să fie transformat într-un mall de cumpărături. Nu vreau să mi se șteargă amintirile. Amintirile întregului oraș, de fapt. Nu pot să fiu sincer cu mine însumi dacă nu reacționez atunci când moștenirea culturală a orașului meu e distrusă. Tinerii din Turcia vor fi prizonierii mall-urilor și ale restaurantelor de fast food. Cinematografia va fi percepută doar ca o activitate de divertisment dacă e redusă la nivel de mall.

Nu va mai exista niciun cinematograf în care să ruleze filme independente. Vreau un cinematograf care e conectat direct cu strada și care e de sine stătător ca cinematograf. Ca membru al publicului, nu vreau ca proprietatea mea să fie vândută unei companii fără să fiu întrebat. Nu vreau ca moștenirea culturală a acestui oraș să fie transformată într-un templu al consumerismului fără suflet, fără inimă, fără memorie.

Urmăriți-o pe Beatrice pe Twitter: @brighttyger

Traducere: Oana Maria Zaharia