FYI.

This story is over 5 years old.

Artă

Zece lucruri tari de făcut la BB5

Dacă ai plâns după o invitaţie la Chinawoman, nu fi trist, mai sunt chestii de făcut la Bienală. Am fost noi să vedem expoziţiile şi am găsit nişte chestii pe care să le faci ca să nu mori de plictiseală.
29.5.12

Dacă ai plâns după o invitație la Chinawoman și ai ratat perfomance-urile lui Klas Ericsson de la startul Bucharest Biennale 5, nu fi trist, mai sunt chestii de făcut la Bienală. Am fost noi să vedem expozițiile și am găsit niște chestii pe care să le faci ca să nu mori de plictiseală.

1. Să treci pe la Pavilion Info-Point

Probabil cel mai relaxant și lipsit de igrasie loc din tot traseul biennalei.  La Pavilion te pregătești de drum. Îți bei cafeaua, îți iei sacoșa, creioanele, reder-ul (cartea aia care te scutește să te uiți tâmp la cea mai mare parte din arta contemporană), stabilești tacticile, traseul, te lași convins de Răzvan Ion că fiecare dintre noi tre să fie un activist politic, dai o tură prin bibliotecă, te învârtești, îți faci curaj, iei revista VICE și, în drum spre ieșire, intri puțin în ego-tripul lui Bobby Fischer și Rinus Van de Velde.

Rinus van de Velde nu e o casă de parfumuri cum sună, ci un artist belgian tânăr pe care-l excită poveștile romanțate ale oamenilor de geniu.  Le ia și le transformă în narațiuni proprii mai mari decât el, cocoțat pe o scară, pe pereții galeriilor. Pentru BB5, l-a ales pe șahistul american Bobby Fischer, care a pierdut dramatic, sacrificându-și nebunul, în meciul secolului cu rusul Boris Spassky. Se întâmpla pe culmile războiului rece, în 1972. Desenele sunt puternice și autonome, făcute dintr-o bucată, în cărbune, și reimaginează în contextul de azi setting-urile teatrale ale unei povești mai vechi.

Publicitate

*La Pavilion mai vezi:
The Pledge de Alexandre Singh, colaj
Stones to Throw de Ahmet Ogut, instalație
Tryptichs de Iman Issa, instalație

2. Să te pozezi c-un palmier pe sâni

Eu m-am așezat în fața proiectorului să mă usuc (am vizitat BB5 pe cod portocaliu) și dădeam niște telefoane ca să-mi găsesc un job mai decent. Dar e mișto spațiul de la Alert Studio – atât de mic încât intră într-o carte poștală. Poate de-aia aici au instalat cele mai discrete lucrări din bienală – polaroidele lui Haris Epaminoda.

3. Să mănânci la Nana pe ritmuri subversive

Asta atunci când o să ajungă jukebox-ul cu 2 000 de piese progresive al artistei Ruth Ewan. O să-l găsești acolo unde-i cuierul, ni s-a spus. O să aibă 2 000 de piese pe CD-uri în 70 de categorii care includ feminism, proprietate privată, sărăcie, drepturi civile și ecologie. Numai bune de molfăit dovlecei pane, care nouă ne-au cam stat în gât pe reclame la termopane de la Europa FM.

4. Să vezi instalaţii politice şi transgresive pe străzi

Divanul pe care scrie fără echivoc „Jos Primaru!” e în descompunere pe Grivița. Probabil un protest la mutrele fălcoase ale candidaților pe care ești obligat să le vezi deasupra capului la tot pasul, chiar și în fața chioșcului unde-ți bei liniștit berea. Tipul din dreapta face o instalație bazată pe narațiunea personală formată din mașinuță de curse de jucărie, șase baterii Ikea descărcate și un pet de Noroc. Între timp, spală și niște haine pentru fi-su.

5. Să te afumi în România comunistă

La Instuitulul de Cercetări Politice miroase a fum, a ars, a gaz, a biserică și a casă cu sobe. Mă gândesc să alertez pe cineva, dar aflu că e instalația Marinei AlbuAdevărată Casă a Poporului. Marina a recreat atmosfera lungilor ore în care se lua lumina în comunism. Vizitatorii străini se simt minunat: citesc pe întuneric, își lasă hainele ude să se îmbibe cu fum de lumânări și agață studente.

6. Să dansezi pe acoperişurile din Teheran

După alegerile prezidențiale iraniene din 2009 protestatarii s-au urcat noaptea pe casele lor strigând lozinci care erau preluate de la un acoperiș la altul. Anahita Razmi folosește acoperișul ca spațiu autonom de performance, într-o țară în care dansul e interzis. Ne plac mișcările de gherilă, așa că l-am convins pe fotograful nostru să se alăture împreună cu o fată care are mereu în geantă un pulover roșu pentru situații de prostest.

* La Institutul de Cercetări Politice mai vezi:
Take the book, take the money, Run! de Ciprian Homorodean – hand made book
Remarkable de Janice Kerbel – print

7. Să te pierzi prin Casa Presei Libere

Casa Presei este o expoziție în sine și un festin olfactiv. Dacă nu miroase a cantină, miroase a spital, a tipografie sau a mucegai. Pentru experiențe kafkiene hard-core pierde-te printre ganguri, șantiere, coridoare obscure, graffiti-uri și pop-art cu stickere cu fotbaliști, cantine și bodegi nouăzeciste. Dacă te ține, încearcă să folosești toaleta.

8. Să guşti arta ca pe-o cursă cu obstacole

Nimic nu te poate pregăti pentru această  hală a unei foste tipografii, în care sunetul ploii care curge din tavan e bătut de porumbeii care fac concurs de găinaț cu ecou. Copacii de tuia nu sunt puși de Oprescu, ci de artistul Abbas Akhavan, care se joacă cu conceptul de graniță și limitărare în spațiul public. Dacă te încumeți să mergi printre bălți, cabluri, și găuri de lift adânci de opt metri, ajungi la cartea artistei Jill Magid. Câteva pagini din ea sunt ascunse și în numărul următor al revistei VICE, out in July. *La Casa Presi Libere mai vezi:
Search for Landscapes de Vesna Pavlovic – instalație foto

9. Să-nveţi propaganda şi anti-propaganda

Undeva la subsolul Casei Presei, în fostul cinematograf de propagandă pentru muncitori, Marina Naprushkina a înființat un cartier provizoriu al Biroul de Anti – Propagandă. Ea strânge și pune la dispoziție materiale de propagandă din Belarus încă din 2007, motiv pentru care este urmărită în țara ei. Printr-un capriciu al cenzurii, filmul în care un călău din Belarus povestește despre cum să nu apeși pe trăgaci la el în țară este un act de slăbiciune se oprește tot timpul la momentul culminant și o ia de la capăt. Se stricase CD-ul când am ajuns noi, dar nu știm dacă vizitatorii din poza de mai sus își dădeau seama.   *La Casa Presie Libere -subsol mai vezi:
Out of projection de David Miljkovic - proiecție

10. S-o arzi prin cartier

E foarte safe să mergi în Pantelimon cu metroul. Nu te iau găștile de cartier, te iau gaborii și paznicii de fabrici. Cel puțin așa a pățit artistul Klas Ericsson în timpul performance-ului Curva Viola. Dac-ai ratat tot fumul ăsta mov și toată agitația de stadion, du-te la Make a Point să vezi o proiecție a momentului în care tipul „a dat foc la Intercontinental, de dragul artei”, cum au titrat ziarele. Oricum locul e cool și tripant, mai ales cu toate crucile alea turnate în asfalt de artistul Wael Shawky. *La Make a Pointe mai vezi:
Colaborators on Gas de Mounira al Solh și Bassam Ramlawi, desen, proiecție

Bucharest Biennale este considerat cel mai important evenimente de artă contemporană din București. Expoziția principală din acest an este curatoriată de Anne Barlow (UK/USA) sub conceptul „Tactici pentru aici și acum”. Expoziția este instalată în șapte locuri din București, cuprinde lucrările a 19 artiști, iar mare parte dintre ele au fost create special pentru acest eveniment.