Ziua independenţei în Madagascar

Orice țară care începe cu „mad” (nebun) probabil că e puțin dusă cu pluta. Și pe lângă asta, e foarte posibil ca Madagascar să fi luat niște speed nasol din Serbia când a început să-și sărbătorească independența. Știți chestia aia cu „less is more”, mai puțin înseamnă mai mult blabla? Ei au aruncat-o pe fereastră, au luat steaguri și pistoale și s-au apucat de sărbătorit 48 de ore încontinuu ziua în care i-au dat afară din țară pe francezi. De menționat că în momentul ăsta insula a fost recolonizată de către un bătrân francez libidinos cu o slăbiciune pentru tinere malgașe, dar să nu ne întristăm de la început.

Ziua Independenței e un concept ușor străin pentru noi, britanicii, unul care ne trezește amintiri vagi despre Margaret Thatcher și John Major care le înapoiază țările popoarelor pe care i-au oprimat ani de zile. Dar acolo la ei e mare lucru ziua asta. Am sărbătorit-o și noi în capitala Madagascarului, Antananarivo, un oraș pe care cel mai mâncător de căcat agent imobiliar l-ar descrie ca fiind plin de culoare și înfloritor. Dacă te uiți printre gene, totuși, poate arăta destul de drăguț, ca un oraș italian deluros, doar că nivelele de corupție sunt mult mai ridicate aici.

În Anglia, avem steaguri și desfrâu coordonate de omnipotentul maestru de ceremonii Gary Barlow. Aici, toată lumea se îndeasă într-o Toyota și petrec seara bând și aprinzând artificii dubioase, după care urmează opt ore de concerte și parade în soare a doua zi. E ca ziua de 4 iulie combinată cu Magaluf.

Neglijențele abundă – copiii se plimbă călare pe ponei în preajma bărbaților care agită rachete aprinse, iar bărbații nu sunt singurii care se joacă cu pirotehnica homemade…

Pe la ora 6 seara se închid toate magazinele. Tana nu are iluminare stradală propriu-zisă, așa că am urmat mulțimea cu neoane și artificii și ne-am bucurat de peisaj.

Ca toate parcurile de distracții, era mișto. Se găseau bere, jocuri și un carusel atât de zgomotos și haotic încât părea alimentat de beligerență umană.

În dimineața următoare ne-am trezit devreme și am mers la locul festivităților de noaptea trecută și a trecut de soldații malgași care erau prezenți în număr mare. Nimic nu te face să te simți mai în siguranță decât o grămadă de tipi relaxați care se sprijină în puștile lor AK-47. Parada s-a ținut în onoarea fiului unui general și fost DJ transformat în președinte copil, Andry Rajoelina.

Andry Rajoelina

Rajoelina e un bou. Serios, e un mare bou. În 2009, a aranjat o lovitură de stat împotriva președintelui ales democratic Ravalomanana, a suspendat prompt parlamentul și a hotărât că din momentul ăla, el va ține frâiele țării.

A trebuit să modifice și constituția ca să aibă voie să facă asta deși avea doar vreo 12 ani – înainte trebuia să fii măcar la pubertate ca să poți candida - și a adăugat o clauză care stipula rezidența malgașă ca cerință pentru a putea fi membru al Parlamentului. Foarte convenabil pentru el, a scăpat imediat de opoziție.

Dar nu te poți certa niciodată cu eleganță. Rajoelina a sosit într-o mașină argintie, flancat de nu mai puțin de cinci motoriști și s-a plimbat ca un despot chic prin fața mulțimii. Ce a urmat a fost unul dintre cele mai plictisitoare momente pe care le-am văzut. Timp de o oră, o trupă de soldați au patrulat lent în zona VIP, destul de departe cât să nu vedem nimic din tribune. Ne era cald și eram plictisiți, dar tot eram mai norocoși decât generalii care trebuiau să se ridice în picioare să salute de fiecare dată când trecea prin fața lor o trupă, și anume, la fiecare două minute.

Trupa de ninja (da, Madagascarul are o trupă de ninja) erau destul de șmecheri. Au patrulat rapid îmbrăcați în lycra neagră din cap până-n picioare, în niște costume care acopereau capul și fața.

După soldații ninja, a urmat o paradă cu absolut tot ce deținea armata. Mașini, tancuri, camioane pline cu soldați, apoi cavaleria. Au fost urmați de o divizie de bicicliști, care au pedalat frumos la unison, ca în videoclipul ăla a lui Morrissey, dacă toți nerzii din clip ar fi avut arme imense.

Deja ne întrebam cum dracu’ ar putea apărea și trupa de Marină, când au apărut câteva bărci încărcate în camioane și trase prin fața președintelui. La o inspecție mai detaliată, am observat că pasagerii bărcilor purtau pe căldura aia atât costume de scafandri, cât și ochelari de înot.

Trupele aeriene au fost punctul culminant. Cele două avioane de la forțele aeriene au trecut pe lângă noi de două ori, ca să pară că sunt patru. Apoi au urmat elicopterele, care transportau un imens steag malgaș, după care au coborât pe teren, la un metru deasupra solului, făcând cercuri.

Apoi timp de vreo zece ore, mulțimea care se înghesuise să intre pe stadion s-a înghesuit să iasă.

După concertele tradiționale malgașe, ne-am dus acasă să ne uităm la Madagascar la TV. Ciudat film de dat la televiziunea națională într-o zi atât de naționalistă, având în vedere că toți protagoniștii filmului încearcă din toate puterile să fugă din țară.

Citește și:

Ziua goth la Disneyland!

O noapte dementă cu tânăra elită a Moscovei

Traducere: Oana Maria Zaharia