​Fă cunoștință cu bătrânul de 68 de ani care petrece prin cele mai tari cluburi ale Amsterdamului

Jan Bakker e o personalitate remarcabilă a scenei de house și tehno din Amsterdam. Are 68 de ani, nu mai vede bine, dar participă la cel puțin o petrecere tehno în fiecare weekend. S-a născut în Arnhem, dar a hotărât să se mute în Amsterdam după ce a divorțat acum 35 de ani. În Amsterdam se simte ca acasă, pentru că mereu are loc câte o petrecere pe undeva. M-am întâlnit cu el la Café De Ceuvel, un loc pe care îi place să-l frecventeze.

THUMP: De cât timp mergi la petrecerile astea house și tehno?
Jan Bakker: De foarte multă vreme, probabil din momentul în care scena a prins aripi. Nu mi-au plăcut niciodată RoXY și iT (foste cluburi renumite din Amsterdam). Am fost acolo de câteva ori, dar erau genul de locuri în care mergeai doar ca să fii văzut. Petrecerile în sine nu prea erau grozave.

Ce fel de petreceri îți plăceau ție?
​După perioada aia, au început să apară niște festivaluri la scară mică și multe rave-uri ilegale care se țineau în depozite abandonate. Acolo era super distracție și oamenii erau diferiți.

Mergi la petreceri și festivaluri cu alți oameni sau singur?
​În majoritatea cazurilor merg singur. Înainte mergeam și cu alții, dar nu mai fac asta de când am fost cu un grup la Mysteryland. Ăștia aveau planul făcut de acasă, pas cu pas. Mie nu-mi place să mi-o ard așa. N-am niciun chef să alerg de colo-colo după un program toată ziua. Așa că mi-am zis: De acum o să merg singur. Și-mi place la nebunie așa. Pot sta cât vreau și pot face ce vreau fără să trebuiască să inventez scuze. Bineînțeles, de-a lungul anilor am cunoscut o grămadă de oameni cu care mă întâlnesc des. Față de alți petrecăreți, mă îmbrac destul de special, așa că ies în evidență. Îmi plac anumite genuri de haine, pantofi și ochelari, dar nu mă îmbrac niciodată potrivit cu ocazia respectivă. Stilul meu pare să-i încurajeze pe mulți să mă abordeze la petreceri. Majoritatea sunt prietenoși. Din când în când îi mai aud pe unii: „Hai să ne apropiem de tataie să facem o poză cu el", dar nu reacționez la așa ceva. Pur și simplu mă întorc pe călcâie și plec.

Diferența de vârstă dintre tine și restul participanților la petreceri te face să te simți ciudat?
​De multe ori mă invită la petreceri tineri de 19 și 20 de ani. Îmi spun: „Hai cu noi, Jan, ne place să te avem în preajmă!" Deci nu mi-a fost niciodată greu să mă amestec printre tineri. Mulți oameni renunță la petreceri când îmbătrânesc, muzica devine prea intensă pentru ei. Eu mă gândesc așa: „Deci te-ai bucurat de muzică atâția ani și deodată ți se pare mai important să ai o mașină scumpă?" Bine, înțeleg că odată ce ai o familie, alte aspecte ale vieții devin prioritare.

Ai copii?
Am un fiu de 42 de ani și o nepoată de 20 de ani. Ea nu merge niciodată la genul ăsta de petreceri și nici fiul meu nu dă doi bani pe ele. Preferă concertele rock.

Asculți tehno când ești acasă?
​Nu chiar. Din când în când, și atunci la căști. Genul ăsta de muzică se ascultă la volum înalt, n-o poți asculta la radio. E la fel ca și la muzica rock: Led Zeppelin trebuie ascultat doar la maximum. Vecinii n-ar fi amuzați dacă aș face asta, așa că ascult toate genurile muzicale. Ascult tehno din când în când, dar numai la căști.

Ai vreun artist preferat?
​Nu chiar. Îmi plac mult Monika Kruse și Nina Kraviz.

Are legătură cu faptul că sunt femei?
​Nu, nu, nu. Îmi plac pentru că sunt foarte bune ca DJ.

Ce job ai avut în tinerețe?
​Am lucrat în domeniul comerțului tehnic. Dar sunt la pensie de doisprezece ani – m-am pensionat devreme. N-am regretat asta nicio clipă.

Ce ai făcut apoi?
Nimic. Nu m-am plictisit niciodată. N-aș zice că am avut vreun hobby, pur și simplu mă pricep să mă distrez de unul singur. Merg mult cu bicicleta, fac plimbări lungi, am un stil de viață sănătos. Am renunțat la fumat după ce am avut un atac de inimă. Mi-am găsit tot timpul ceva de făcut, nu stau degeaba.

Locuiești singur?
Da. Acum doi ani, a trebuit să-mi eutanasiez pisicile. Am hotărât să nu-mi iau pisici noi. Amândouă ajunseseră la vârsta de 20 de ani și au trăit toată viața în casă. A fost nasol când le-am pierdut. Luni de zile m-am tot așteptat să apară să mi se frece de picioare, atât de mult mă obișnuisem cu ele. Acum m-am obișnuit să trăiesc fără ele.

Crezi că o să continui să petreci multă vreme?
Dacă e o petrecere în seara asta, îmi iau bicla și mă duc. N-am nevoie de baston deocamdată, mă simt grozav. Locuiesc la etajul cinci și nu iau niciodată liftul. De ce să nu continui cu petrecerile dacă mă fac să mă simt bine? Normal, depinde și de oamenii cu care petreci. Oriunde merg, dau de oameni pe care i-am cunoscut la petrecerile anterioare. Nu demult a fost un party în Diemen; a avut loc într-o clădire cu șase etaje. Au venit vreo 1600 de oameni în total și pe jumătate dintre ei îi cunoșteam. A fost incredibil.

Ce părere ai despre consumul de droguri de la aceste petreceri? După ce-au avut loc vreo două decese din cauza asta, iar s-a aprins dezbaterea pe tema asta.
Din experiența mea, aș zice că doar oamenii care ies la o petrecere din asta o dată pe an sunt genul care bagă în ei toate drogurile care le pică în mână. Am văzut o fată care-și pusese GHB într-o sticlă cu apă pe care a folosit-o ca să dea pe gât mai multe pastile. Atunci începi să te întrebi: câte pastile iau oamenii ăștia, de fapt? Crede-mă, la petrecerile la care am fost, n-am văzut oameni complet praf de la droguri sau tărie. Sigur, mai beau câte o bere, iau și droguri, dar moderat. Dar la petrecerile care au loc în aer liber sau la festivaluri, mereu vezi câțiva oameni praf chiar de la intrare. Și eu mai iau droguri, dar încep cu o jumătate de pastilă, la fel ca majoritatea oamenilor din jurul meu. Te duci să te distrezi și în ziua următoare vrei să-ți și amintești cât de mișto a fost petrecerea. Am grijă să nici nu-mi distrug sănătatea.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre petreceri:
Am fost la o petrec​ere cu spumă în Magaluf O petrecere nu se cheamă pe​trecere până nu pocnești un pește Tinerii din Beirut dau petreceri de​mențiale ca să uite de bombardamente