Care-s cele mai cretine lucruri pe care poți să le iei în loc de droguri

În caz că v-aţi plictisit de alcool, droguri, sex sălbatic şi alte dependenţe simpatice, a venit vremea să treceţi la următorul nivel şi să vă găsiţi o manie atât de naşpa încât să aibă potențial pentru paginile de fapt divers ale ziarelor.

Noi suntem un popor destul de dependent, ca dovadă şi faptul că avem al doilea cel mai mare consum de bere după nemţi: 89 de litri pe cap de locuitor. Suferim şi de alte manii în afarăde alcool: mâncăruri grase, televizor, shopping. Totuşi unele dependenţe sunt un pic prea dubioase chiar şi pentru ţara noastră ciudată. Pe alte meleaguri oamenii se automutilează constant cu chirurgie plastică, aparate de solar, pierce-uri şi tatuaje. Unii suferă de dependenţe care le afectează caracterul, gen mitomanii sau ăia care sunt atât de legaţi de calculator şi de mobil că devin nevrotici sau leşină dacă rămân fără ele. Alţii simt nevoia să înfulece constant chestii bolnave precum sticlă, benzină, bureţi de baie şi produse de curăţat.

Pentru c-ar fi greu să testez tot ce-am enumerat mai sus am zis să încerc să fiu un fel de Bear Grills al dependenţelor şi să mă bag doar la obiceiurile bizare legate de haleală. O să judec fiecare manie alimentară dubioasă după dificultatea de a mesteca (M), după gust (G) și după cât de greu cred că mi-ar fi să rămân dependent de aşa ceva (D). M-a asistat Cristian Mărgărit, consultant în nutriție și fitness, care a dat dependențelor dubioase un coeficient de sănătate (S).

Mestecare: În caz că aveaţi dubii, cur papierul e cel mai uşor mestecabil lucru din lista asta. Ai senzaţia că molfăi un piure făcut din fulgi de cartofi la o autoservire naşpa din Vamă.

Gust: Pentru că pe amabalaj scria că hârtia asta are aromă de piersică, mă așteptam să aibă şi gust de fructe. Dar singurul lucru care leagă rola asta de o piersică e culoarea. Nici măcar nu s-a simţit mirosul în timp ce mi se lipea foaia de cerul gurii.

Dependență: Nu prea văd de ce aş rămâne dependent de aşa ceva. E, în principiu, un obicei care nu are cum să te afecteze. Hârtia nu e prea toxică, că altfel nu ne-am şterge cu ea acolo unde nu bate soarele. Totuşi mă gândesc c-ar merge să mesteci mizerie d-asta în loc de gumă de mestecat când eşti nevrotic că încerci să te laşi de fumat.

Sănătate: Hârtia poate fi toxică, în funcţie de chimicalele cu ajutorul cărora a fost fabricată sau a celor adaugate ulterior. Dar, cel mai vizibil efect secundar este producţia sporită de gaze la stomac, pentru că omul nu digeră celuloză. Recomandabil ar fi ca hârtia să fie mancată înainte de a fi folosită.

M: Nu se poate mesteca, pentru că devine oribil de înţepător, iar în contact cu saliva devine cleios. Mi se pare genul de obicei prost pe care l-ar avea o casnică de vârsta a doua după ani de zile de inhalat vapori de clor care i-au prăjit creierul.

G: Nu se simte aroma de fructe de pădure de pe ambalaj. E doar un gust sărat şi oribil de iritant. Ai senzaţia că ţi-a vârât careva o seringă în fiecare papilă gustativă. Şi, ca bonus, îţi desfundă sinusurile, ochii şi multe alte locuri care ai fi preferat să rămână înfundate, decât să treci prin chinul acestei mizerii.Nu am încercat să-l și trag pe nas precum cocaina, că deja îmi dăduseră lacrimile de la gustul înţepător.

D: Mi-e imposibil să ţin căcatul ăsta pe limbă, deci mai mult ca sigur că n-am cum să rămân dependent de detergent. Ar trebui să ai o rezistenţă destul de mare la substanţe toxice şi să ai sistemul digestiv complet amorţit de la vârful limbii la sfincter ca să poţi să baga asta.

S: Să înghiți detergent e foarte periculos. Poți muri de „supradoză". Crampele la stomac şi voma sunt efectele cele mai slabe. Altele negative pot fi ireversibile, adică te poţi trezi cu daune permanente, chiar dacă vei renunţa la acest obicei.

M: Nu, nu vorbesc despre crystal meth, căruia i se mai spune și ice. Se mestecă relativ uşor, dacă ai măselele cât de cât întregi, dar nu m-aş risca dacă aş avea carii, că-ţi vine un val de durere de toată frumuseţea din dinte până-n creier.

G: Gustul e absolut răcoritor. Într-o zi infectă de caniculă nimic nu te răcoreşte mai tare ca mestecatul unui cub de gheaţă. Mă rog, se aplică doar când eşti prea sărac pentru aer condiţionat şi prea leneş să-ţi pui băutura la rece.

D: E singura dintre dependenţele de aici de care chiar sufăr. Recunosc că nu am privit-o ca o problemă până acum, pentru că mi s-a părut mereu o metodă practică de a mă răcori. Mania asta are şi un nume dubios: pagofagie. Cică e semn de anemie, dar numai anemic nu-s.

S: Senzatia de „răcoare" va fi doar de moment şi, din păcate, va fi urmată de o senzaţie de încălzire (de unde şi nevoia pentru o nouă „doză"). Afectează negativ smalţul dinţilor (provoacă carii) şi poate arăta o deficienţă de fier care este tratabilă.

M: Nu se poate mesteca, pentru că nu se poate ţine pe limbă prea mult din cauza gustului. Oricum se simte ca un fel plastilină fărămicioasă şi umedă între măsele. Am avut senzaţia că dacă îl molfăiam între dinţi acolo rămânea împietrit.

G: Gustul e complicat. Sinistru, dar complicat. În pământul din jardiniera mea se găsesc minerale, rădăcini de plante, mucuri de ţigară şi, probabil, viermi. De la combinaţia asta extremă mi s-a părut c-avea gust de pate de ficat combinat cu bulion.

D: Dependenţa asta se numeşete geofagie şi se practică între muritorii de foame din lumea a treia care înfulecă pământ ca să-şi oblige ulcerul să se mai calmeze. Cum am destul pate de ficat şi ketchup acasă nu cred că voi mai repeta experienţa cu pământul. Totuşi, când eram mic, mâncam de pe jos nu doar pământ, dar şi alte tâmpenii. De acolo am, probabil, sistemul imunitar brici.

S: Cu toții înghițim fără să vrem, puțin pâmânt, de pe frunze, legume și fructe. Există chiar și tratamente bazate pe diverse tipuri de sol, cum e argila. Totuşi, consumul de pământ obişnuit duce la probleme cu dantura, contaminări cu diverse chimicale (pesticide, metale grele), boli infecţioase ale tubului digestiv, infestarea cu paraziţi, asta fără să mai vorbim de fecalele diverselor animale, omniprezente pe şi în pământ.

M: E foarte greu de mestecat, dacă nu ai dinţi beton. Totuşi, după prima muşcătură se topeşte imediat şi te trezeşti, ca mine, cu săpun lichid în gură.

G: Gustul e cam la fel de naşpa ca ăla de pământ, numai mult mai chimic. La prima muşcătură nu am simţit niciun gust, dar după ce am mestecat puţin săpunul m-a luat voma instant. Dintre toate produsele testate până acum ăsta e singurul la care nu am reuşit să elimin gustul din gură după experiment.

D: Din nou, nu pot deveni dependent de ceva care mă face să dau la boboci. Mi se pare sinistru că o englezoaică bagă vreo sută de batoane d-astea pe an. Ea se hrăneşte numai cu săpunuri organice, deci moda alimentelor bio i-a lovit şi pe îngurgitatorii de produse de igienă.

S: Săpunurile moderne sunt încărcate cu substanţe toxice şi, în cel mai bun caz, ajungi la spital. Altfel, acţionează în special pe termen lung, efectele secundare imediate rezumându-se la diaree şi, probabil, spume la gură.

În concluzie după ce-am încercat chestiile astea care unora le provoacă dependenţă am ajuns la concluzia că e mai bine să rămân cu manii mai sănătoase precum tăriile proaste, fumatul de ţigări basarabene şi spartul uşilor cu faţa. Așa trăiesc mai sănătos. De asemenea, ţin să punctez că majoritatea obiceiurilor ăstora se întâlnesc numai în S.U.A., unde inteligenţa zburdă liberă şi oamenii sunt disperaţi după tripuri noi. Totuşi nu mă las de mestecat gheaţă, mai ales că primăvara asta e exagerat de caldă.

Urmărește VICE pe Facebook:

Vezi și:
Prin ce probleme trec traficantele de droguri, față de colegii lor de sex masculin
Toţi traficanții de droguri pe care o să-i cunoşti după 20 de ani
Cum e să faci pârnaie pentru posesie de droguri