Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Știri

Povestea foștilor locatari homleși de la Carol 53

În 2012 mai mulți studenți la arhitectură s-au oferit să transforme casa din bulevardul Carol 53 într-un program cultural independent.

de Dana Alecu
27 August 2014, 6:18am

Ca proprietar de casă monument, veche de peste o sută de ani, care mai are puțin și pică, fără bani să o refaci, să primești ajutorul unor tineri dispuși să investească în ea, e ca și cum Gaudi a clipit când se uita la tine din cer. Asta s-a întâmplat în 2012, când mai mulți studenți la arhitectură s-au oferit să transforme casa din bulevardul Carol 53 într-un program cultural independent. Proprietarul le-a lăsat-o pe mână, alături de o familie de romi care locuiau abuziv în subsolul ei.

Odată ce familia Iakab a plecat din Carol, studenții s-au trezit cu un boicot virtual, care susține că i-au alungat pe romi din casă, iar acum trăiesc sub condițiile unui trai decent. Cum mie nu mi se pare ok să dai aiurea niște oameni afară din casă, dar cum nu mi se pare normal nici să boicotezi o mișcare culturală și o inițiativă bine intenționată și unică în București, m-am dus să aflu adevărul de la Iakabi.

Camera în care locuiesc Giani și Vera împreună cu cei doi copii

Reșoul e și aragaz și sobă, curent să fie.

Îi găsesc în noua lor casă din zona Armenească, unde sunt întâmpinată de cuplul Giani și Vera Iakab, singurii care sunt de acord să-mi vorbească despre „abuzeala" din Carol. Ceilalți membri ai familiei amuțesc instantaneu când văd reportofonul. Nu mai au încredere în presă de când Arnold și colegii lui, din Boicot, au scris într-un articol că au furat și au făcut alte răutăți.

În clădire locuiesc patru familii, deci în jur de 14 inși. Vera Iakab are 19 ani, dintre care patru a stat pe unde a nimerit. La început îi era frică, dar s-a obișnuit. Acum locuiesc cu acordul proprietarului, dar există oricând posibilitatea ca cineva să fie interesat de casă și să o cumpere, iar ei să ajungă din nou în stradă.

Vera îmi arată rochia ei de două milioane, primită de la un unchi bogat, special pentru o nuntă.

Giani abia îndrăznește să ia cuvântul. Spre deosebire de „soția" lui, care are opt clase, el are doar cinci, iar de curând a rămas fără buletin.E mândru însă, că e boldean:„Ne tragem din florari, țiganii ăia cu tarabe cu flori." Dar nu vând flori. Vera face curățenie la piața Unirii în fiecare dimineață timp de patru ore pentru cinci milioane pe lună. El mai spală un parbriz și face parcarea. Așa s-au și cunoscut, la 13 ani, dar„n-am început relațiile sexuale de atunci", precizează Vera. Din vorbă-n vorbă, în doi ani s-au mutat la părinții ei, care locuiau tot pe „abuzeală." Au făcut și doi copii, care acum au trei ani, respectiv opt luni. Și deși au un unchi bogat, care l-a pictat pe Becali în foiță de aur pentru o biserică din Pipera, nu cer bani.

Lângă casa Iakabilor există o clădire neterminată cu un etaj, unde s-a ținut festivalul tripoteca.

În curte mai e o clădire neterminată, cu un singur etaj, numai bună pentru evenimente hipsterești. Festivalul Tripoteca și-a încercat norocul aici anul trecut cu proiecții și expoziții. Lucru care a adus și familiei câțiva bani. Nici fotografii curioși nu scapă de o „taxă" de intrare, dacă vor să pozeze interiorul casei din secolul al IX-lea.

În cele cinci camere de la demisol, Iakabii au loc să se desfășoare, în comparație cu toaleta abandonată de pe Griviței în care au stat la un moment dat. Odată era cât pe-aci ca un buldozer să dărâme o casă peste ei, când trăiau în zona Foișorului de Foc, pentru că nimeni nu știa de existența lor între acei pereți.

Fratele Verei (dreapta) și copilul ei cel mare, care m-a întâmpinat în pielea goală în ambele dăți când i-am vizitat.

De acolo au ajuns direct în Carol. Atunci erau 12. S-au strecurat prin chioșcul de la intrare și s-au găzduit acolo șase luni. Când exista pericolul ca spațiul să se transforme în șantier, au apărut studenții cu ideea să facă un proiect cultural. Doar că viziunea noilor chiriași  nu prea se pupa cu stilul de viață al Iakabilor, care și-au strâns sarsanalele și-au plecat. Dar nu imediat, arhitecții le-au făcut rost de la proprietarul care inițial voia să cheme poliția, de de un răgaz de câteva săptămâni să-și găsească alt loc.

Curățenie la Carol 53, 2013

Între timp, Iakabii au ajutat la curățenie și au fost plătiți de proprietar cu 50 de lei pe zi de om. Oamenii au mișcat tot gunoiul de la mansardă la parter și la subsol, de unde l-au scos arhitecții. Dragoș, unul dintre studenții de la Carol, povestește: „Luasem o cremă, ne-o puneam la nas, însă și cu măști simțeam mirosul." Cea mai mare problemă a fost o conductă de apă spartă de un Iakab turmentat, dar asta nu a împiedicat cu nimic prezența lor la evenimentul de deschidere.

Arhitecții construiesc baraca pentru Iakabi

Apoi au dormit două săptămâni în parc și au mai stat înghesuiți pe undeva cu chirie o lună, până au ajuns într-o groapă, pe Berzei. Cu ajutorul lui Dragoș, Lucian și încă doi arhitecți de la Carol, au ridicat o baracă. Iar totul a fost făcut din banii lui Dragoș si Lucian, care ulterior și-au recuperat banii din donațiile de la evenimente. Au cumpărat lemne, tablă și polistiren, chiar dacă ei încă admirau găurile din acoperișul de la Carol. „Lucian, Dragoș și fratele lui, Denis sunt băieți buni", confirmă Vera.

Și cei din Boicot au ajutat Iakabii momentul ăla. Arnold și Mihai s-au zbătut să le facă acte, le-au dat alimente, le-au făcut cerere pentru ajutor social și au plătit tratamentul pentru semipareza facială a mătușii Verei.

Giani (stânga) și un prieten de-al fratelui Verei.

După cinci luni au fost dați afară și din groapă, că au făcut gură vecinii imediat când au văzut fum. Așa că au continuat iar într-un du-te-vino, ba cu chirie, ba pe abuzeală, până au ajuns aici, în Armenească. Locul îl știau de la Dragoș și, deși vecinii l-au sunat pe proprietar când au văzut mișcare prin curte, bărbatul le-a dat voie să rămână, doar să aibă grijă de casă.

Denis spune că i-au mai ajutat pe Iakabi cu una-alta până-n primăvara acestui an. Însă așa-zisa legătură se rezumă în prezent atât în cazul Carol, cât și în al celor din Boicot, doar la nivelul unui număr de telefon care zace în agendă. Pentru că primii nu prea mai au perspective de dezvoltare la Carol, iar cei din urmă caută soluții și pentru alte cazuri. Iakabii se descurcă acum pe cont propriu.

Fereastra de la camera Verei și a lui Giani.

Întânirea cu Iakabii m-a făcut să înțeleg că atunci când stai abuziv într-o casă ești conștient că există riscul ca-n orice moment să rămâi fără acoperiș. Studenții de la Carol au încercat pe cât posibil să le dea o mână de ajutor, ba chiar un braț, când au putut, dar asta nu-i face responsabili de viitorul Iakabilor. Situația nu a fost și nu e roz, dar până și Arnold, de la Boicot, și-a dat seama că „unii dintre studenți i-au ajutat, deși alții au vorbit urât despre ei."

Citește și alte materiale despre homleși:

Bucureştiul pe faţă şi pe dos

România a luat titlul la Homeless World Cup 2013

Fotografii cu oamenii din canalele Bucureștiului