Intrarea în fosta colonie. Cum ne-au văzut, locuitorii au fugit din fața noastră, lăsând drumul pustiu.
Bocuri de locuințe, cu trei euro chiria pe an, tixite cu antene parabolice cu 40 de lei abonamentul pe lună.
Spitalul, acum o ruină din acre s-au furat chiar și pereții.
Sunt vreo 12 halde de uraniu vizibile, ca cea din spatele crucii, dar sunt vreo 40 răspândite pe munții din jur.
Oamenii pasc oile în jurul haldelor, după care vând brânza la piață.
Mircea Goloșie, fondatorul asociației Hobby Club Jules Verne menit a descoperi zonele radioactive. Acum zece ani, el și-a pus cortul pe o hală de steril și s-a contaminat.
Ilie a lucrat în subteran trei decenii. Mi-a spus: „N-am fost niciodată bolnav. Oamenii mor peste tot în Europa, nu doar aici. Eu am văzut cioban bolnav de silocoză, deci poți să mori dacă înghiți praf, oriunde”.
Mașina ghidului nostru Ghișe, un Mosvici optzecist.
Și jurnalul lui de bord.
Camera hărților în școala din Ciuanovița, construită pe o fostă haldă de steril.
Și laboratorul de informatică.
Gheorghe Popa, de 54 de ani, fost mecanic în mină timp de 17 ani, actual consilier la primărie, vânzător de lumânări la biserică și eu care mă uit la poza lui Popa de când avea patru ani.
Popa este om prosper, cu animale, printre care niște găini fără pene …
… și un câine fără un ochi.
În cârciuma satului, tinerii se adună să joace table. Mai fac câteodată și discotecă, dar iese cu scandal dacă băieții din satele vecine vin și atentează cu un dans la fetele lor.
Copii pe drumul principal al coloniei. Medicul Dan Popescu, ultimul dintre cei opt care au lucrat în fosta colonie și încă mai e în viță mi-a spus că multe malformații nu se văd la naștere sau când ești copil.