Am făcut recensământul bărbilor din Bucureşti

Am avut o revelaţie: sunt tot mai mulţi bărboşi pe stradă. Barba a devenit o modă căreia i se supun tot mai mulţi dintre cunoscuţii mei. Oameni care păreau fără barbă au capotat dintr-o dată şi au trecut la o nouă religie. Într-una din serile trecute eram într-un bar de pe bulevardul Dacia şi mi-am dat seama că, la celelalte mese, toţi erau bărboşi.

Am întrebat un prieten care şi-a lăsat recent o barbă stufoasă, dar atent îngrijită, de ce s-a convertit. Unu: părea uimit că mi-am dat seama şi doi, am smuls cu greu adevărul de la el, anume că a cedat modei pentru a agaţa, pentru că agăţi mai uşor cu barbă. În această perioadă, a tot circulat pe Facebook şi un articol din presă americană despre specia lumbersexualului, hipsterul cu mega barbă, şi tocmai pentru că am vrut să cercetez extinderea molimei, am făcut o razie în câteva localuri din Bucureşti, pentru a surprinde sec, cu cifre, adevărul despre bărbi.

E marţi, mă aflu în oraş la o ora cât de cât rezonabilă, când oamenii ies din vizuină şi încep să umple cu încredere barurile din Bucureşti. Ce-ar fi, dacă aş intra în cât mai multe, că să număr bărbile?

21:50. Prima dată întru în Energia, în acelaşi timp cu o tipă și eu tip, iar el are o mândreţe de barbă. Barul e destul de plin, ba chiar aglomerat. Stau o secundă şi contemplez: peisajul plin de bărbi îmi taie răsuflarea. Zâmbesc mulţumit şi mă apuc gospodăreşte de treabă: 26 de bărbi (între care şi două ale tipilor care serveau la bar), iar patru dintre ele sunt genul masiv.

21:55. Ies de la Energia şi fac câţiva paşi spre cafeneaua de lângă, Origo. Nu prea are clienţi, însă dintre cei patru tipi, trei au barbă.

21:57 Decid să caut mai multă barbă la berăria Gambrinus, peste bulevard. În treacăt, remarc că unul dintre vânzătorii unui non-stop are barbă. În berărie, pentru cât de gol e localul, recolta de bărbi e bună: 12, iar una dintre ele este cea grizonantă a regizorului Cătălin Mitulescu.

22:00 Mă îndrept către locul pe care îl bănuiesc că ar putea să fie Polul Bărbilor din Bucureşti: clubul Control. Pe strada care duce către pol îmi apare în faţă un semn bun: un tip cu o barbă puternică şi un rucsac. În club tocmai se desfăşoară concertul celor de la Raveonettes. Ghinion, într-un fel, probabil multe bărbi au fost aspirate în sala unde se cântă. Intru, văd că e full şi îmi arunc privirea către mulţime. Mulţimea are barbă. O vreme mă fâţâi prin spaţiu, ca să-mi dau seama de unde să apuc barba şi s-o număr mai bine. În cele din urmă, încep: 1..2…6…14… 25…33… 44. 44 de bărbi (patruzeci şi patru). Nu am intrat la concert, unde printre picături, când se mai deschide uşa, se văd alte zeci de bărbi, dar mă duc şi la intrarea cu garderoba. Opt bărbi. Plus alte două care ies de după perdeaua din sala de concert. Bun! Total, 54 de bărbi, de toate mărimile.

22:26 Ajung în Dianei 4, după ce, pe drum, fac o secundă popas în Edgar's Pub, unde nu e nimeni în afară de două bărbi, o masă de tipe şi un nebărbos, apoi trec şi pe la Legere, în Piaţa Rosetti, care e şi el cam gol. Nouă bărbi. În Dianei sunt multe gagici, dar şi bărbile sunt în număr de 14. Sunt şi vreo trei bărbați fără. Până azi, poate că şi-au lăsat-o deja să crească.

Mai las o săptămâna să treacă, pentru ponderarea sondajului, şi pornesc la drum luni seară, într-o zi când, după weekend, barurile sunt goale şi bărbile pot fi surprinse în ritmul lor normal de apariţie.

20:56. Alandala, pe Eminescu. Un singur client. Bărbos.

21.03. The Lokal, pe Eminescu. La bar, găsesc o gaşcă de bărboşi şi fete cărora le vorbesc despre revelaţia bărbilor şi cu care încep o discuţie. Andrei, 30 de ani, bărbos, a lucrat în ultimii trei ani pe vase de croazieră şi s-a hotărât să rămână în ţară, pentru că are chef să-şi dedice şi lui nişte timp. Pe vasele unde a lucrat, era greu să îţi păstrezi barba, ca steward, însă tot ce a putut face a fost să îşi ţină un cioc. Acum, reîntors la vatră, şi-a lăsat barba să crească în voie.

„Pe vas, dacă aveai barbă, trebuia să fie foarte bine îngrijită. Mai erau şi alţii, dar şi-o îngrijeau, de ziceai, când îi vedeai, că erau căpitani toţi", spune Andrei. „Acum e folositoare, mai ales pe bicicletă. E foarte greu să te bărbiereşti o dată la două, trei zile. Port cioc dintr-a zecea. Mi l-am ras o singură dată, ca să dau corijenţă la mate. Şi am mai observat ceva, legat de barbă, că am început să o pieptăn". În ce priveşte succesul la femei datorat bărbii, Andrei crede că există ceva adevăr. „Percepţia colectivă e că e mai bine cu barbă".

Mona Călinescu, 29 de ani, absolventă a Facultăţii de Litere, pune punctul pe i: „E un clişeu, dar aşa este, băieţii cu barbă inspiră masculinitate. E genul ăla de aparenţă care sugerează că un bărbat este puternic, viril şi că, prin barba aia, ascunde o sensibilitate. Iar barba e un fel de scut pe care orice femeie visează să-l înlăture. Bărboşii îmi inspiră o masculinitate întoarsă la origini. Barba ascunde din trăsăturile feţei, e o mască a virilităţii".

O întreb dacă, sub presiunea modei, printre bărboşii autentici nu au început să se ascundă şi impostori ai bărbii. „E o modă, da. Motivaţia bărbaţilor, înainte de apariţia modei, până acum, era o lene, un fel de fuck it, n-am chef să mă bărbieresc. Acum s-a creat o transmutaţie de la jemanfişimul pur masculin la o tendinţă feminină, de a se uniformiza, pentru a obţine efectul scontat, acela de a fi plăcuţi. La un moment dat fenomenul va atinge apogeul şi bărbaţii vor încerca să fie altfel. Până acolo, piaţa e încă superdornică. Dar, conştienzând ce am zis până acum, tot îmi plac bărboşii", încheie Mona.

Adrian, bărbos în stil pistolarii din Vestul sălbatic, cu barbă „contur", are 32 de ani şi de fapt, a avut o barbă mare până în urmă cu două zile. „Majoritatea timpului nu am avut barbă. Sunt bărbos de trei ani". Remarc că de aproximativ trei ani a început şi curentul pro barbă lansat de hipsteri. Încuviinţează. „Era o perioadă în care multă lume voia o schimbare. Trendul a venit organic. E şi uşor de întreţinut", spune el.

Surprinzător, recunoaşte că a meditat destul de mult de-a lungul timpului la relaţia dintre el şi barbă. „Cred că trăsăturile astea mai neaderthaliene aduc aspectul ăla primar, instinctual. Undeva, laşi raţiunea deoparte, ca sex opus. Statistic, empiric şi dovedit, bărbaţii cu barbă sunt mai atractivi", mărturiseşte Adrian care însă preferă să fie discret în legătură cu propria sa rată de succes la femei, după lăsarea bărbii.

În schimb, vorbeşte despre consecinţele bărbii asupra existenţei sale. „Ca atitudine am simţit că sunt mai sigur pe mine. E o problemă însă, că îţi pierzi identitatea, când ai barbă. Câteodată simţi nevoia să revii la ce erai. Uneori, simt că vreau să-mi revăd faţa. Însă barba creează o dependenţă. Când o dai jos, o şi vrei înapoi. Barba îţi modifică şi trăsăturile, te umfli un pic de la ea. Când o dai jos, eşti un hibrid. Dar e foarte uşor să te întorci la barbă."

Alina are 29 de ani şi a făcut Teatru. „Fac parte din Societatea secretă a iubitorilor de bărbi. Îmi plăceau încă din gimnaziu. Din punctul meu de vedere, orice păr în plus e un semn de virilitate. Dacă au păr pe spate, sunt cei mai virili." Încerc să vorbesc şi cu ea despre fenomenul recrudescenţei bărbilor. „Din fericire, da", recunoaşte Alina existenţa modei.

Apare încă un bărbos, de-al casei, Dan. E rocker cu barbă de opt ani şi auzind discuţia, se manifestă imediat împotriva celor care, hipsteri fiind, au început să îşi lase barbă în ultimii ani. „Aia nu e barbă, e perucă!", spune el. Alina şi el pornesc o mică discuţie despre bărbi. Ea, ca fană necondiţionată a bărbilor, le apăra şi pe cele apărute ca urmare a modei hipstereşti. „Singurul lucru care mă deranjează la barbă e că prinde toate mirosurile de mâncare", spune ea, deşi e un neajuns insignifiant.

„Pentru mine, un bărbat îşi poartă barba aşa cum îşi poartă femeile machiajul. Dacă îşi lasă barbă şi şi-o poartă bine, e OK. Toată lumea are dreptul să facă asta, dacă se simte mai confortabil. Poate într-o zi vor avea barbă şi înăuntru, dacă şi-o asumă. Poate că e fake, dar au tot dreptul". Adică, filosofic vorbind, adevărații bărboși au barbă și pe dinăuntru, pe când cei care vin odată cu moda, au barba doar pe dinafară. În încheiere îmi povesteşte cât de totală a fost preferinţă ei pentru barbă, încă de la începuturi. „Aveam un prieten cu barbă. Când şi-a dat-o jos, am avut un şoc. Efectiv, am refuzat să-l mai văd".

22:30. Continui peregrinările pentru numărătoarea bărbilor. Găsesc majorităţi evidente şi în alte baruri. La Romană, trei băieţi bărboşi, singurii clienţi, mănâncă şaorme în vitrină, la Divan Express, împreună cu o fată. În A1, la Piaţă Amzei, sunt 12 bărboşi. Şi nebărboşi, dar puţini. Închei cercetarea cu Eden. Mişcare slabă, lunea. Cu toate astea, sunt opt bărboşi.

L-am întrebat şi pe stilistul Ovidiu Buta ce părere are despre barbă din perspectiva cuiva care le vede din punct de vedere istoric.

„Barba reprezintă o formă de cochetărie care nu le ştirbeşte nimic din masculinitate. Bărbaţii aveau nevoie de o chestie care să le permită să se îngrijească, dar în acelaşi timp să nu pară decât bărbaţi. Există o perioadă în care toată lumea simte nevoia de o schimbare. Practic, o barbă poate să redeseneze un maxilar, să adauge nişte ani în plus, dacă asta e ceea ce vor respectivii, e un bun deschizător de discuţii, dar ţine şi de o anumită nevoie a bărbaţilor de a aparţine unui club, unui grup. Am şi eu o barbă foarte scurtă, dar doar pentru că îmi redesenează faţa. Când apare o modă, trebuie să ne uităm mereu înapoi. Iar înapoia acestei mode sunt metrosexualii. Așa că, putem concluziona, că această moda a bărbilor nu este altceva decât o falsă rebeliune față de acest curent. Dar, ca orice modă, se va duce. Îi mai dau maximum un an de zile."

Ceasul ticăie. Oare bărboşii ştiu?

Urmărește VICE pe Facebook.