Nu vă băgaţi limacşi în vagin!

Hei, eu sunt Dr. Mona Moore. Evident, ăsta nu este numele meu real, dar sunt medic pe bune. Totuși, să nu vă fie milă de mine, pentru că întotdeauna voi avea un loc de muncă, un apartament de zece ori mai mare ca al vostru și dreptul să vă spun ce să faceți, pur și simplu pentru că întotdeauna știu ce e mai bine. Acum, bucurați-vă de rubrica mea!

LA NAIBA CU JURĂMÂNTUL LUI HIPOCRATE – LUCRURI ÎNVĂŢATE DE-A LUNGUL CARIEREI MELE MEDICALE

Din zilele când eram o tânără studentă la medicină care împungea zonele intime ale cadavrelor şi care se făcea praf cu gaz de râs am învăţat două lucruri. În primul rând am realizat că oamenii sunt, în general, nişte perverşi chitiţi să inveteze noi moduri de a-şi face singuri rău în căutarea plăcerii. În al doilea rând am realizat că eu ca medic nu pot să fac nimic ca să-i opresc.

Poate că sunt eu pudică, dar sunt foarte puţine obiecte care mă fac să mă gândesc: „Vai ce mi l-aş vârâ pe gaura veche." Penisuri, limbi, degete şi vibratoare. Atât. Am învăţat încă de mică lecţia asta. Când aveam 12 ani o colegă a avut un accident bolnav care a desfigurat-o cu o periuţă de dinţi electrică şi o eprubetă de la laboratorul de chimie. De atunci orice dorinţă de a experimenta cu tipuri noi de masturbare mi s-a evaporat.

Totuşi am cunoscut o casnică de vârstă medie care nu a beneficiat de o lecţie de viaţă atât de puternică ca cea primită de mine. Fie c-o faci din experimentalism, fie din eroticism, tot n-ai nici o scuză ca să-ţi îndeşi un limax în fofoloancă. Acum înţeleg că aţi putea avea impresia că un limax seamănă cu o limbă. Amândouă hălcile de carne sunt umede, musculoase şi şerpuinde, totuşi ar trebui să găsiţi alte alternative, oricât de nefutute aţi fi.

Ştiu că vi se pare un mit urban, dar ea chiar mi-a relatata povestea aşa: Îşi tundea flociii noaptea când, spre oroarea ei, a observat că un limax i se urcase pe interiorul coapsei. Dihania a fost mult prea rapidă ca să fie prinsă şi i s-a îndesat în adâncurile vaginului.

Nu e deloc surprinzător. E un loc călduros, umed şi protejat de prădători – un adăpost perfect pentru un limax. Sau nu. Am primit-o la Urgenţe pe la ora trei dimineaţa aproape pufnind în râs. Cu cracii femeii ridicaţi şi cu o oglindă de ginecologie între picioarele ei medicul de serviciu a încercat să scoată gastropodul maroniu din ea, dar el a şerpuit mai adânc şi s-a lipit de cervixul ei. Doctorul a ridicat-o într-o poziţie de lumânare şi, transformându-i fofoloanca într-o căldare, a umplut-o cu apă sărată şi a aşteptat ca sărmana creatură să moară ca să-i extragă hoitul scorojit din femeie.

Obiectele străine găsite în vagin – cum sunt ele numite în profesia medicală – sunt de toate formele şi dimensiunile. Un pahar de vin, o muscă beţivă, o jumătate de cartof, o sticluţă de coniac de 0,53 litri, bile, capacul de la un fixativ, ace de siguranţă, capace de borcane şi o mână de capete de păpuşi au fost extrase din cufărul genital al femeilor la spitalul meu.

Cel mai grav lucru în astfel de situaţii e că femeile decid că e prea ruşinos să pună întrebări de genul ăsta la doctor. Ele se conving singure că orice urcă, trebuie să şi coboare. E un fel de coşmar freudian. Nici nu mai vorbim de deficienţe urinare, dejecţii împuţite şi discomfortul provocat. Când vaginul realizează că are un obiect străin în el, va încerca să-l acopere în calciu ca să limiteze pagubele provocate de el acolo. Pe scurt, pizda voastră transformă chestiile dubioase din ea în statui.

Cu asta în minte vă voi lăsa cu sfatul medicului în astfel de probleme: „Activităţile sexuale în care se folosesc obiecte care ar putea rămâne blocate în vagin ar trebui evitate."

Traducere: Mihai Popescu

Anterior: Când am luat prea multă cocaină?