FYI.

This story is over 5 years old.

AM LANSAT NUMĂRUL CĂRUIA ÎI PASĂ

Pune-ţi bocancii în cui

Zvonuri despre copii care salută străinii cu „Heil Hitler" au catapultat satul Jamel în atenţia presei.

Am găsit grătarul ăsta pentru barbecue, cu inscripția „Holocaust Fericit!”, în curtea din spatele casei Thinghaus, păzit de doi ciobănești caucazieni.

Jamel, un sătuc din statul nordic Mecklenburg-Vorpommern, a atras rezidenți de extremă dreaptă din 1990, de la unificarea Germaniei. Cel mai celebru este Sven Krüger, antreprenor și politician de dreapta, care a fost arestat de curând pentru negoț cu bunuri furate și posesie de armă fără permis. Krüger a făcut tot ce-i stătea în putere ca să-i expulzeze din Jamel pe cei care nu erau pasionați de măsurarea distanței până la locul de naștere al lui Hitler (un semn, îndepărtat între timp, informa rezidenții că mai erau 855 de kilometri până la orașul austriac Braunau am Inn), și a oferit spații de birouri pentru partidul politic de extremă dreaptă NPD, care își are acum sediul în incinta companiei sale din învecinatul Grevesmühlen. Când și-a decorat sediul cu steagul german ante-război și a afișat logo-ul companiei cu un muncitor care zdrobește steaua lui David, orice dubii legate de convingerile lui extremiste s-au evaporat.

Publicitate

Zvonuri despre copii care salută străinii cu „Heil Hitler” au catapultat satul Jamel în atenția presei, care semnala frecvent ‒ Mecklenburg-Vorpommern și pe bună dreptate – că ideologiile de extremă dreaptă în Germania nu sunt fantome ale trecutului, ci sunt încă viguroase, mai ales în fosta Germanie de est.

Când am vizitat așa-zisul „sat nazist” Jamel, am fost dezamăgită. E o așezare minusculă cu opt case, construită de-a lungul unei străzi pavate pe care o parcurgi în câteva minute. Dacă n-aș fi știut că mai mult de jumătate dintre cei 37 de locuitori au ca pasiune picturile murale pe teme neconstituționale (în Germania e ilegal să afișezi simboluri care celebrează regimul nazist sau sunt asociate cu acesta în vreun fel) și că au fost acuzați de participarea la acte de violență ce țin de extrema dreaptă, satul mi s-ar fi părut idilic și liniștit.

Uwe Wandel, primarul din Grevesmühlen, m-a însoțit prin mica localitate. Când l-am întrebat dacă în Jamel au avut loc acte concrete de violență, a menționat ceva de anii ’90, când o casă cu rezidenți care nu erau de extremă dreaptă a fost incendiată. Cea mai mare crimă din oraș în ultima vreme a fost poluarea cauzată de compania de demolări a lui Krüger, acuzat de depozitarea ilegală a deșeurilor din construcții. Potrivit spuselor lui Wandel, sătenii știu foarte bine cine este vinovat de depozitare, deși toți au pretins a fi ignoranți. Și, fără martori, nu se pot depune acuzații.

Publicitate

Wandel nu are nicio problemă cu existența fasciștilor, ci doar cu activitățile lor ilegale. „Nu poți rezolva problema extremei drepte de pe o zi pe alta. Mereu vor exista adepți ai acestor ideologii”, a spus el. „Nu am o problemă cu asta. E vorba de libertatea de opinie. De ce ar conta doar libertatea mea? Atâta timp cât nu încalcă legea, sunt liberi să facă ce vor. Dar dacă o încalcă, atunci populația și statul trebuie să ia măsuri.”

Pictura aceasta murală a devenit trade mark pentru Jamel în reportajele din presă. Reprezintă „familia ideală” pentru extrema dreaptă, cu trei copii și motto-ul Jamel: eliberat – social – național.

Fiind mic și izolat, Jamel pare a fi locul ideal pentru a stabili o comunitate a adepților aceleiași politici. Conform spuselor lui Wandel, noii rezidenți urmează un program simplu (și sinistru): „Abolirea statului german și resurecția celui de-al Treilea Reich”. Dacă te uiți pe homepage-ul MUPInfo, un site local asociat partidului NPD, al cărui editor are sediul în biroul lui Krüger din Grevesmühlen, găsești tot felul de referiri la „ură rasială ca în 1933”, a adăugat el.

Am plecat spre Grevesmühlen, să vizităm Thinghaus-ul lui Krüger, care s-ar traduce aproximativ prin „casa comunității”. (Potrivit MUPInfo, Thinghaus este un „refugiu al libertății” dar, potrivit ziarului Hamburger Morgenpost, seamănă mai degrabă cu un „lagăr de concentrare”).

Următoarele două ore au fost perioada în care am stat cel mai aproape vreodată de niște adepți ai supremației albe. Mi-am murmurat numele când s-au făcut prezentările, ușurată că nimeni nu mi-a observat rădăcinile poloneze. Discuția cu David Petereit, editorul MUPInfo, și Stefan Köster, președintele local al NPD, a fost la fel de șocantă ca și grătarul pentru friptură pe care am observat inscripția în engleză: „Holocaust Fericit!”. Petereit era prietenos în mod superficial, încercând să se apropie de mine pe motiv că „lucrăm amândoi în presă”. Köster, pe de cealaltă parte, îmi reamintea de o versiune malefică a pictorului Sigmar Polke, impresie întărită atunci când mi-a povestit că fusese condamnat pentru atac asupra unei femei din aripa stângă. Era mascată, a argumentat el cavalerește, și „nu îți puteai da seama că e femeie”.

Publicitate

Atât Köster cât și Petereit prevăd o catastrofă imensă la orizont, atunci când imigranții îi vor aglomera pe germanii buni (arieni). Spre cine direcționează ei toată această ură, având în vedere că doar două procente din populația statului Mecklenburg-Vorpommern sunt străini? „Populația de străini din Leipzig a crescut la opt procente, și asta s-a întâmplat în doar câțiva ani”, a răspuns Köster. „Mișcarea asta o să se întindă și aici până la urmă. Și nu vrem asta. Nu e vorba că urâm străinii. Dar dacă te uiți la orașele mari, structura lor socială e complet dată peste cap. Nu vreau ca tinerii să fie înjunghiați în stațiile de metrou. În Hamburg, asta se întâmplă aproape zilnic. Noi suntem doar foarte prevăzători.”

Stefan Köster, capul NPD din Mecklenburg-Vorpommern, și David Petereit, editor al platformei de extremă dreaptă MUPInfo, în față la Thinghaus în Grevesmühlen.

Argumentul cum că ar fi doar prevăzători e unul dintre motivele care face partidul NPD atrăgător și pentru cetățenii cu drept de vot care nu se consideră fasciști. Partidul îi ajută pe vârstnicii șomeri să-și rezolve problemele cu actele și orice dispute legale, investește intensiv în recrutarea de tineri, distribuind orice, de la broșuri cu caricaturi drăgălașe și naționaliste cu peștișori, până la CD-uri cu muzică de extremă dreaptă. Acestea din urmă au fost interzise, o prohibiție la care Petereit, evident, are de obiectat. E o exagerare, susține el, să spui că versurile despre „bocancii care tropăie cu ecou prin Berlin” se referă la trupele SS – pot fi o aluzie la Napoleon, la sovietici sau chiar la armata germană de astăzi. După conversația cu Köster și Petereit, care m-a ajutat să înțeleg cum funcționează strategiile de recrutare de voturi în cadrul NPD, mica enclavă Jamel, ai cărei rezidenți par a fi nepăsători față de restul lumii, mi s-a părut cât se poate de neamenințătoare.

Publicitate

Am plecat din Thinghaus ca să mă întâlnesc cu Gabriele Hünmörder, o manageră a unui club pentru tineret care a lucrat cu adolescenți încă dinainte de reunificare. Le-a văzut pe toate: de la ascensiunea neo-nazismului la începutul anilor ’90, la copii fasciști crescând, așezându-se la casa lor, construindu-și familii și, în cele din urmă, pierzându-și interesul pentru activitățile de extremă dreaptă. Ea susține că Krüger e un exemplu de frustrare personală care s-a transformat într-o cruciadă politică. „În copilărie, Sven a primit mai multe bătăi decât mese calde. Întotdeauna e vorba de o familie sau de o familie surogat”, crede Hünmörder.

În timp ce stăteam în biroul lui Hünmörder, decorat generos cu obiecte de artă de origine amerindiană, au intrat doi dintre „copiii ei”, acum tineri adulți. Cel mare, mi-a șoptit ea, aparținea înainte unei organizații extremiste pentru tineret, Wiking-Jugend. În zilele acelea, călătorea cu un grup de discipoli care se ținea după el, cărându-i gențile, întărind ideea că mulți dintre acești tineri căutau pe cineva care să le spună ce să facă în anii haotici de după reunificare. Când în sfârșit a hotărât să se despartă de grup, s-a ales cu o falcă fracturată.

„E ca o sectă. Au strategiile lor cu care prind în mreje copiii”, a spus. Spre surprinderea ei, scena extremei drepte a devenit mult mai sofisticată și rafinată în ultimii ani, renunțând la bocancii de luptă și frizurile de skinhead și încercând, în schimb, să încorporeze în propagandă personalități ca Che Guevara și Dolores Ibàrruri, care sunt mult mai atractive pentru adolescenți decât bolboroseala despre Hitler.

Publicitate

Jamel a fost un magnet pentru presă în ultimul an, dar extrema dreaptă e activă și în afara granițelor lui. Și, așa cum s-a văzut la ultimele alegeri locale din Mecklenburg-Vorpommern, unde NPD a câștigat șase procente din voturi, partidul știe să atragă alegătorii, cerând pedepse mai dure pentru pedofili și abolirea monedei euro. Dar chiar dacă curtea germană de justiție o să-i ceară lui Krüger să-și țină discursurile extremiste dintr-o celulă de închisoare, spiritul și ideologia lui vor continua să trăiască.

Semnul de deasupra intrării în Thinghaus reprezintă litera runică Algiz, care înseamnă apărare, cât și expresia „Mai bine mort decât sclav” în proto germană. Logo-ul companiei Krüger de pe ușă arată un muncitor în construcții care sparge steaua lui David.

Un gard de sârmă ghimpată, turn de veghe și steagul vechi al Germaniei separă festivitatea în aer liber „Holocaustul Vesel” de oricine care trece prin spatele Thinghaus-ului.

Replica mașinii de poliție e una dintre cele două oportunități de distracție pentru cei zece copii care trăiesc în Jamel. Apropo, niciun copil cu care ne-am întâlnit nu ne-a salutat cu „Heil Hitler”.

Replica mașinii de poliție e una dintre cele două oportunități de distracție pentru cei zece copii care trăiesc în Jamel. Apropo, niciun copil cu care ne-am întâlnit nu ne-a salutat cu „Heil Hitler”.