Cum mai stăm cu pacea mondială #12

În timp ce unii dintre voi ați petrecut weekendul încuiați în casă de teamă să nu fiți mâncați de un leu cu accent britanic, iar alții l-ați petrecut pișându-vă pe garaje la carnaval, alți locuri de pe planetă au fost mai norocoase. Ei doar s-au hăcuit sau s-au bătut din cauza fotbalului.

Tensiunile interetnice au dus la violențe extreme miercurea trecută în Kenya, în urma ciocnirilor dintre grupurile Pokomo și Orma din sudul țării. Două sute de membri Pokomo înarmați au atacat un sat Orma, incendiind casele și hăcuind cu macetele 48 de bărbați, femei și copii.

Cele două grupuri etnice sunt în conflict de câteva decenii din cauza drepturilor asupra locurilor de pășunat, dar rar au loc astfel de atacuri violente care să implice moartea atâtor oameni. Deci e foarte probabil ca grupul Orma să inițieze o acțiune de răzbunare cât de curând. Aceste evenimente alimentează teama că țara s-ar putea întoarce la violențele post-electorale din 2007 în urma cărora au murit mii de oameni.

Pentru ca țara kenyană să apară la știri din motive greșite, au mai avut loc și ciocniri între musulmani și poliție în orașul-port Mombasa, după împușcarea infamului preot Aboud Rogo Mohammed. Conform BBC, preotul, care a fost acuzat de către Statele Unite că a sponsorizat militanții islamiști din Somalia, a murit în drum spre spital după ce o mașină a parcat lângă mașina lui și l-a împușcat pe el și pe soția acestuia.

Ca reacție la incident, sute de suporteri de-ai preotului au invadat străzile, jefuind magazine, blocând străzile și atacând bisericile. În mod surprinzător, poliția a răspuns cu gaz lacrimogen și o persoană a fost ucisă.

Mulți dintre protestatari au învinuit autoritățile pentru asasinarea lui Mohammed, în timp ce aliații lui din Somalia, grupul terorist Al-Shabaab, au eliberat o declarație despre moartea lui: „Musulmanii trebuie să rezolve problema cu forțe proprii, să se unească împotriva non-musulmanilor și să ia toate măsurile necesare pentru a-și proteja religia, onoarea, teritoriul și viața de dușmanii Islamului.”

Nu pare a fi o declarație de pace, dacă nu mă înșel. Bineînțeles, marți seară, protestanții au aruncat o grenadă înspre poliție, ucigând un polițist și rănind alți 16. Și cum protestele nu dau semne să se oprească, de ce n-ar face și poliția același lucru?

Revolta majorității șiite împotriva familiei conducătoare sunite din Bahrain durează din iunie 2011, dar a fost ignorată de presa străină de când Regele Hamad Khalifa a trimis ca întăriri forțe armate saudite. Totuși, săptămâna aceasta Bahrain a apărut la știri după ce înmormântarea unui demonstrant a fost atacată de poliție cu gaz lacrimogen și focuri de armă, în stil sirian. Bărbatul fusese împușcat de poliție la o demonstrație. Și ghici ce s-a întâmplat: protestatarii/participanții la înmormântare au bombardat poliția cu molotoave și pietre. Cu o săptămână înainte, regimul îl arestase pe activistul pentru drepturile omului Nabeel Rajab timp de trei săptămâni, pentru că hotărâseră că a insultat un suporter al regimului pe Twitter.

Violențele între tineri și forțele de poliție sprijinite de mercenari pakistanezi (cum se vede în videoclipul de mai sus) sunt des întâlnite în Bahrain, din cauză că mulți demonstranți refuză să se retragă până nu au loc reforme în parlament și nu există egalitate pentru populația șiită. Incidente ca acesta stârnesc și mai multe proteste, dar încă nu e cazul să ne gândim la o revoluție. Flota marină a Statelor Unite staționează momentan în Bahrain, așa că nu se prevede vreo revoluție șiită sprijinită de Iran la orizont.

Cu excepția ciocnirilor care au avut loc la situl unei mine de aur acum câteva săptămâni, Grecia a fost destul de liniștită în timpul verii. Bieții oameni și-or fi luat și ei o binemeritată pauză la plajă. Dar în curând se va răcori un pic și sezonul bătăilor se va întoarce în Grecia, deși fanii echipei de fotbal PAOK Salonika n-au mai rezistat și au început de pe-acum, la meciul de calificare în Liga Europeană cu Rapid Viena.

Huliganii au atacat fanii Rapid cu artificii, pocnitori și tot ce le-a intrat în mână. După ce au lăsat cele două grupuri să se desfășoare o vreme, poliția a intervenit în cele din urmă, dar din fericire nu s-au raportat răniți sau arestări. Totuși, PAOK a primit interdicție pe un an să participe la orice competiție europeană, ceea ce e destul de nasol pentru jucători și pentru fanii mai politicoși care n-au avut nicio vină. (În orice caz, ar fi putut fi și mai nasol pentru dacă ar fi început și poliția să împartă pulane pe spinare și gaz lacrimogen fără discriminare în mulțime.)

Alt grup care n-a putut sta liniștit în această pauză de vară e grupul de extremă dreaptă Zorile Aurii, care a avut multă trebușoară: au plesnit femei în direct la TV și au înjunghiat emigranți în Atena. Spre deosebire de restul opoziției politice, care nu a greșit când a învinuit pentru criza financiară a Greciei fostul partid aflat la conducere, PASOK, și Germania, Zorile Aurii au continuat cu aberațiile lor pe genul „Emigranții sunt de vină pentru tot”, un argument care a reușit să cucerească jumătate din forțele de poliție ale Greciei la ultimele alegeri.

Joi, în Corint, reprezentantul Zorilor Aurii Efstathios Boukouras și suporterii lui s-au adunat în fața unei tabere militare care găzduiește emigranți arestați în urma Operațiunii Zeus, noul pogrom al grecilor împotriva emigranților.

Zorile Aurii au încercat să blocheze accesul în tabără, aruncând cu legume în poliție (!), care a răspuns cu gaz lacrimogen și explozive. Sincer să fiu, protestul a fost super stupid; doar Zorile Aurii au tot făcut scandal să fie strânși de pe străzi emigranții.

Care-i faza? S-au răzgândit? Până la urmă, mințile luminate ale grupării au eliberat o declarație în care susțineau că motivul din spatele atacului a fost că nu doreau „baze militare transformate în centre turistice pentru emigranți ilegali”. Poate ar trebui cazați în grădinile lor, în cazul acesta.

Ca de obicei, încheiem rubrica cu cel mai mare dezastru al lumii în momentul de față, Siria. Pentru opoziția siriană a fost o săptămână foarte diversă. Comandanții Armatei Siriene Libere au declarat că dețin 60 la sută din contestatul oraș nordic Aleppo. În ultimele două luni, în oraș au avut loc lupte de stradă intense, iar zona a fost bombardată de elicoptere ale regimului. Ca și înainte, cum stau prost la capitolul furnizare, rebelii au fost obligați să se retragă.

Între timp, în Damasc, rebelii au reușit să doboare un elicopter (vezi videoclipul de mai sus) care le bombarda sediile. Poate o să ziceți că sunt nebun, dar mie mi se pare că bombardarea propriului oraș e semn de disperare.

În timp ce bătăliile sunt în toi în Aleppo, și restul țării e presărat cu acte îngrozitoare de violență. Orașul sudic Daraya, o suburbie a capitalei Damasc, a fost cucerit de forțele regimului după ce ASL s-a retras din zonă. Ce a urmat a fost unul dintre cele mai cumplite masacre care au avut loc în timpul acestui război civil, care s-a lăsat cu două sute până la patru sute de morți (rapoartele presei, ale regimului și ale activiștilor diferă).

Mulți dintre cei uciși încercau să fugă din calea forțelor regimului care intrau în oraș. Potrivit activiștilor care au găsit cadavrele, unii au fost loviți de gloanțe de la distanță, iar alții au fost prinși și executați pe loc. Regimul a încercat să susțină din nou că voia să curețe orașul de teroriști, dar nu prea cred că teroriștii sunt femei și copii.

Deci iată, a trecut pe lângă noi o altă săptămână de masacre deprimante și lupte între microbiști/fasciști fără minte, iar noi nici n-am clipit. Sper că sunteți mulțumiți de voi înșivă și că v-ați distrat urmărind Jocurile Olimpice.