Istoria lumii în cincisprezece poze

Aby Warburg, teoretician cultural, istoric de artă și succesor al dinastiei bancherilor germano-evreiești Warburg, și-a dedicat o mare parte a vieții unui proiect grandios: o istorie a lumii relatată în întregime prin imagini. Urma să fie Flickr-ul Germaniei de la începutul secolului al XX-lea, dar cu mai puține pisici și cu mai multe recreări minuțioase ale capodoperelor renascentiste.

N-a reușit niciodată s-o ducă la capăt, însă dacă vizitezi Institutul Warburg de la Londra, poți să-ți faci o idee cu privire la ce încerca să facă - ceva serios, profund și iluminant. Într-un spirit diametral opus (jovial, superficial, derutant), iată istoria mea a lumii în cincisprezece imagini. Spre deosebire de Warburg, am un singur loc pe care trebuie să-l vizitez pentru a vedea toate imaginile astea, și nu-i o librărie prăfoasă din suburbiile Leipzigului, domnule 1901! (E Google!)

Iată Pământul lipsit de formă! Zici că i-a pus cineva pe Rolling Stones și pe Kazimir Malevich să picteze întregul Univers. Dar ce se află după colț?

BUM! Lumea noastră ia naștere printr-o explozie. Organisme unicelulare plescăie prin grandioasa mare. Aceste creaturi sunt atât de proaste încât rasa umană va trebui să urce încă vreo trei trepte pe scara evoluției înainte ca noi să putem înțelege cam cât sunt de proaste. Într-o zi, ele vor deveni tocilari și vor face fizică într-un mod hilar.

Iată dinozaurii. Inițial, într-o manieră masiv utopică de gândire biblică, oamenii de știință cred că e posibil ca ei să fie oameni giganți („Dă Doamne să fie Goliat, dă Doamne să fie Goliat!”) Dar n-au fost. Deși tot ce lasă în urmă sunt mărturii ale vieții așa cum a fost sub formă de fosile, iar în baza acestora noi ne construim o imagine a lor ca niște titani masivi ai morții cu sânge rece. Mai târziu, desigur, se vor întoarce pentru niște caterincă la parcul de distracții. Peste un deceniu vor invada Tumblr-ul.

Apar maimuțele. Se inventează dansul, ca o formă de manifestare nearticulată a mâniei pe care nici terapia n-o poate desluși. Privește-le cum țipă și urlă, câtă durere au, câte furie, dar de ce?

Intră în scenă și neanderthalii. Se pare că ne plăcea să ne futem cu creaturile astea monstruoase. Ai avea nevoie de cel puțin opt beri ca să te poți duce acasă cu tipul ăla roșcat de la Simply Red, dar petru scorpia aia din oglindă.

În sfârșit, oamenii sunt oameni. Învață să se exprime, dar exprimarea lor e dominată de picturile rupestre cu boi, cai și cerbi, de care sunt obsedați și pe care-i venerează ca pe niște zei. În curând, Homo sapiens va lăsa de-o parte asemnea romantisme și va domina bestiile astea maleabile așa cum domină Russel Howard o noapte la BBC3.

Epoca de aur a civilizație este aici. Înțelepciune, filozofie și coloane albe: grecii antici le fac pe toate. Ce vrei să spui că ți-e teamă de înclinația europeană a acestei istorii globale? Du-te și citește istoria lumii a lui Mao, domnule Revizionist. Suie-te-n autobuz și du-te la Școala de Studii Orientale și Africane să vorbești despre culturile antice și despre șesurile etiopiene, domnule Nesuferit-Care-Poartă-Sandale. Rezervă-ți o excursie all-inclusive pentru o experiență incașă la Machu Picchu și plânge în fața frumuseții muzicienilor cu cimpoi de pe strada principală care mimează cântarea cu piese pe fundal, în timp ce un american gras din Podunk, Idaho se plânge de afecțiunea intestinală, domnule Doctorat-În-Culturi Obscure.

Evul Mediu: europenii uită de democrație, de limba lor, de dragostea pentru baia comunală și de îmbăierea minunată în ulei de măsline. Fete tatuate aiurea cutreieră ținuturile, forțate să vorbească într-un accent studiat de Surrey pentru a putea vedea lumina zilei de mâine.

Lucrurile nu-s așa de negre în afara Europei, și asemeni unui vânt foarte puternic care suflă din est, Ginghis Han și hoardele lui mongole invadează două treimi din lume. Ginghis e cam afemeiat și are 16 milioane de descendenți (asta nu-i o minciună fantezistă, e un fapt științific controversat). Și asta nu pentru că era libertin, ci pentru că era un tip care respecta tradiția și recunoștea că n-ar fi frumos să cucerească un grup de oameni și să le refuze femeile oferite din teamă.

Asemeni luminii care trece printr-un geam vine Renașterea, un Hugh Laurie care zornăie un pian într-o lume plină de grași și emisiuni-concurs, găzduite de Stephen Frys. Evident că majoritatea sponsorilor Renașterii (familia Medici, Carol al VIII-lea, Colin Firth în Shakespeare in Love) sunt ucigași în masă psihotici și conspiratori care într-o zi o să-i facă pe Bush și pe Blair să arate ca Mandela și Tutu. Dar scopul scuză mijloacele, așa că atunci când te vei găsi holbându-te la David al lui Michelangelo sau când vei sublinia cu istețime că guvernarea Partidului Laburist a fost obsedată de Machiavelli, ține minte doar că o grămadă de oameni nevinovați au fost aruncați de la balcon în Florența pentru ca tu să fii mișcat de/să râzi pe seama lui Alistair Campbell.

Britania e regina apelor. Englezii sunt plimbați prin imperiu pe lectici. Australia, o țară uriașă, este descoperită și apoi folosită pe post de închisoare. Soarele nu apune niciodată, pentru că fiecare englez e atât de îmbătat de putere să mai țină minte măcar că există. Finalul încet al acestei povești se va termina cu apariția celor de la The Kinks și The Jam, în timp ce înapoi acasă, în Britania, internetul e prefigurat de o grămadă de idioți anonimi care se cacă pe geam pe strada de dedesubt.

La revedere ținuturi verzi și plăcute. Bun venit fabrici și capitalism, într-o zi o să-mi permiți să mănânc hamburgeri în timp ce mă plâng de prețul petrolului. Sigură că există un german bărbos irascibil care nu se prea bucură de opresiunea proletariatului dar, spre norocul lui, ideile lui vor forma coloana vertebrală a unui mare guvern utopic al secolului al XX-lea, în care sintagmele „lagărul morții sovietic”, „trimis în Siberia” și „Stalin e nemulțumit” n-au nici un fel de relevanță.

Modernitatea! Don Draper! Costume, martini și plimbări cu caleașca prin parc. Dacă nu te descurci pe propria fermă, te descurci în orașul-capitală, prietene. Totul se rezumă la trăitul pe picior mare! Trăitul pe picior mare și armament extrem de sumbru.

Şi apoi…

Pentru că fără ei n-ai avea asta și asta ar fi ca și când n-ai fi ascultat niciodată albumul lui Lou Reed bazat pe poveștile lui Edgar Allen Poe. Sau albumul în latină pe care l-a făcut Paul McCarney. Și fără internet, telefonul tău ar fi în continuare plictisitor iar jurnaliștii n-ar avea habar despre ce să scrie.

Cred că asta-i cam tot.

Traducere: Anca Huzum