FYI.

This story is over 5 years old.

Psihologie politică - hai la tata!

Cercetătorii s-au hotărât să verifice dacă poţi ghici convingerile politice ale cuiva după felul în care arată. Poţi.
12.1.12

În 2010, cercetătorii de la laboratorul de Inginerie și Științe Aplicate din Harvard s-au hotărât să verifice dacă poți ghici convingerile politice ale cuiva după felul în care arată. Au strâns o grămadă de fotografii cu votanți de vârste, sexe și rase diferite și apoi au întrebat oamenii care dintre ei par a fi democrați și care par republicani.

Se pare că poți ghici cu cine o să voteze cineva doar după cum arată. Frenologia politică chiar funcționează. În 55 până la 60 la sută din cazuri, subiecții au răspuns corect. Dar care erau criteriile lor? După mai multe investigații, echipa a ajuns la concluzia că republicanii tind să proiecteze o atitudine de ‘putere’, pe când democrații de obicei proiectează mai multă ‘căldură’.

Studiul ilustrează că facem alegerea înainte să ajungem la nivelul rațional argumentativ. La bază, politica e o bătălie freudiană între două perspective asupra lumii pe care le cunoaștem cu toții încă din copilărie. Cea a mamei: hrănitoare, oferind siguranță, o cultură a dreptății. Și cea a tatălui: protectoare, conservatoare, o cultură a încrederii în sine.

Din punct de vedere istoric, atunci când lucrurile devin zbuciumate, noi, votanții-copii, nu fugim să ne ascundem nasul în fusta mamei. Vrem protecție, vrem un braț puternic, așa că sunăm la 0800-TATI. Așa s-a întâmplat și acum. În toată Europa, Spania, Marea Britanie, criza din momentul de față a făcut oamenii să dea la o parte guvernele de stânga și să se îndrepte spre regimuri care îi anunță cu zâmbetul pe buze cât rău le vor face.

Tendința actuală spre masochismul politic a fost ilustrată clar prin mesajele deprimante transmise de liderii europeni. Angela Merkel n-a promis nimic bun pentru 2012. David Cameron nici atât: omorâți-vă copiii ca să-i salvați de foamete, cumpărați aur și arme, ne îndreptăm cu toată viteza spre Apocalipsa Pulii, îmbarcați în trenul expres VaiDeSteauaNoastră. Cam asta e ideea generală.

Dar se pare că mesajul lui a funcționat de minune. Niciodată nu a stat mai bine în sondaje. În toamnă, purtătorul lui de cuvânt a anunțat, mai mult sau mai puțin, că partidul conservator va avea drept slogan în 2015 „Votați-ne ca să vă putem tăia pensiile!” Și iată că partidul n-a fost în veci atât de apreciat cum e acum.

Pe de cealaltă parte, un Ed Miliband cu puterile mult slăbite a încercat să explice pe tot parcursul anului 2011 că „e o metodă dureroasă și nu funcționează.” Din punct de vedere economic, s-ar putea să aibă dreptate, dar din punct de vedere politic, Cameron îl poate contrazice oricând: Nu, nu, nu, Ed băiatule…Pentru mine, cel puțin, funcționează tocmai pentru că doare.” Publicul pur și simplu nu vrea să creadă că atâta suferință n-o să ducă până la urmă la un rezultat. Prin urmare, cu cât sunt obligați mai tare să se sacrifice, cu atât le zvâcnește mai tare în creier sindromul Stockholm și cu atât mai tare cred în ideea că investesc pentru o lume mai bună, care îi așteaptă imediat după colț.

Observând discursul lui Cameron, se pare că strategia lui se bazează exact pe acest gen de psihologie. Sunt departe zilele în care Cameron îmbrățișa căței husky și mergea cu sania la Polul Nord; acum tipul și-a dezvoltat o nouă virtute – le spune tuturor exact ce nu vor să audă. Ia priviți-l pe tata în ochi, zice. Ați cam belit-o. Lăcomia voastră pentru asigurări de sănătate, burse sociale și pensii v-a adus la sapă de lemn. Nerușinaților, n-aveți voie să mai ieșiți din casă toată viața! Dar să știți că, chiar dacă o să fie greu ca dracu’, o să reușim noi s-o scoatem la capăt împreună. Brațele puternice se vor înfășura în jurul vostru și vă vor strânge bine, până când vă veți putea folosi libertatea mai înțelept. Tati e lângă tine. Te salvează tati. Hai la tata.

Ilustrație de Joss Frank

Traducere: Oana Maria Zaharia