FYI.

This story is over 5 years old.

18+

Bed & Breakfast & Fisting

La Fistinière e o pensiune idilică bed & breakfast situată la ţară, în Franţa, dedicată fisting-ului.
3.2.12

Capela de fisting LaFistinière, aka Capela Fistină

La Fistinière e o pensiune idilică bed & breakfast situată la ţară, în Franţa, pe teritoriul unei foste ferme, la 50 km de Paris. Se diferenţiază de alte pensiuni B & B din lume prin faptul că e dedicată fisting-ului. Turiştii cazaţi aici primesc dimineaţa un delicios mic dejun franţuzesc, iar apoi merg într-una din cele cinci camere private să-şi întindă anusurile la maxim. Sau, pentru cei mai aventuroşi, există în mansardă „capela comunală de fisting” care are tot felul de mecanisme din perioada medievală şi o pictură murală imensă cu bărbaţi musculoşi care îşi vâră unii altora în anusuri limbi, lanţuri, conuri pentru traffic, stand într-o serie de poziţii complexe şi dureroase. Locul e deţinut de Juan Carlos şi François (nu-şi folosesc decât numele mici), un cuplu prietenos de domni netradiţionalişti care au renovat singuri clădirea şi se ocupă de toate operaţiunile zilnice în afară de mese (care sunt pregătite cu drag de sora lui François, Nelly). Au şi o pisică pe care o cheamă Fistouille, care s-ar putea traduce aproximativ „Pumnuleţul meu iubit”. E clar că francezii ăştia nu se tem să-şi murdărească mâinile.

Publicitate

VICE: Cum v-aţi cunoscut?

François:La o saună pentru gay. Ne-am îndrăgostit imediat, iar Juan mi-a vorbit despre fisting în prima noastră noapte împreună.

Juan Carlos:L-am testat imediat. Era talentat, a reuşit din prima încercare. Îţi dai seama de la primul contact dacă mâna unei persoane e făcută sau nu pentru asta. Aşa cum poţi să-ţi dai seama de personalitatea cuiva după o strângere de mână.

Cum v-aţi hotărât să deschideţi un hotel dedicat fisting-ului?

François: Ne plăcea să organizăm orgii acasă şi voiam să înfiinţăm un loc pentru fisting, unde toată lumea să se simtă ca la ea acasă. Voiam să fie ceva primitor şi curat.

Juan:Un loc în care toată lumea să stea de vorbă, fără discriminări de rasă, vârstă, aspect sau mărimea sculei – unde oamenii să poată veni fără să le fie jenă că sunt graşi sau chiar hetero.

Interiorul capelei fistine e ilustrat cu exemple de activităţi care se petrec acolo.

Majoritatea populaţiei nu e prea interesată să-şi înfunde braţele în anusuri, dar cei care sunt, o consideră aproape o religie. Ce e aşa grozav la fisting?

Juan:E cea mai intimă relaţie care poate exista, în afară de a-i atinge cuiva creierul direct cu degetele. În fisting, atingi intestinele cuiva şi prin intestine, toate organele interne. E o practică ce necesită mare atenţie. E un act de deschiderea a percepţiei cuiva într-un mod spiritual şi poate fi aproape religios. Cred în magia sexului.

Publicitate

Ce fel de oaspeţi aveţi?

François: Am văzut comentarii online despre noi de genul: „Trebuie să fii ciudat rău să mergi într-un astfel de loc.” Dar musafirii noştri sunt oameni cu care te întâlneşti zilnic: brutarul, farmacistul, fiica profesorului de filozofie, dentistul, chirurgul care a operat-o pe bunică-ta.

Juan:Singurul gen de musafiri pe care nu i-am avut încă sunt un tată şi fiul lui.

François: Slavă Domnului! [râde]

Juan:Dar a fost odată un tip care avea montat în spatele maşinii un scaun pentru copil.

Ce fel de instrumente se pot găsi în capela fistină?

Juan:Avem dilatatoare veterinare pentru vaci şi iepe. Te ajută să-ţi deschizi anusul bine de tot. Mai sunt palete de tenis de masă pentru dick-pong. Se joacă cu coaiele şi scula. Avem bâte de baseball, pentru băgat în cur, evident. Tot pentru asta sunt şi crosele de golf şi popicele de bowling. Avem şi conuri mari pentru trafic, din cele care se folosesc pe autostrăzi. Le folosim ca scaune. [râde] Mai sunt şi multe feluri de funii pentru legat. Apoi mai sunt ciocanele din cauciuc, cu care se bat perineul şi anusul. La fiecare bătaie, anusul se deschide mai tare. Ah, şi avem şi cuşca în care îi închidem oaspeţii obraznici.

Acesta e un dilatator veterinar. E folosit de obicei pentru a deschide orificiile animalelor pentru efectuarea operaţiilor sau a inseminării. Aici e folosit de entuziaştii fisting-ului.

Vecinii ce cred despre proiectul vostru?

Publicitate

François: Ne-am întâlnit cu primarul local să discutăm despre proiect. Acum două zile au venit nişte poliţişti să verifice dacă întâmpinăm probleme legate de homofobie. Dar nu a fost cazul. Bat în lemn. Îi invităm uneori pe oamenii din sat să bea ceva cu noi, să vadă că suntem oameni normali şi amabili.

Juan şi François ne-au asigurat că conurile şi popicele lor sunt spălate şi sterilizate înainte de fiecare inserţie.

Mi-aţi spus mai devreme că recordul de umplere e deţinut aici de un tip care şi-a băgat 14 bile de golf în fund.

François: Şi asta ţi s-a părut aşa interesant? Pentru noi, fisting-ul nu e o competiţie, ci o plăcere.

Sunteţi impresionaţi uneori de abilităţile cuiva?

Juan: Mă poate impresiona capacitatea anatomică a cuiva, da. Cineva care poate suporta să-i fie vârât în fund un braţ întreg.

Cum funcţionează chestia asta? Nu e prea puţin spaţiu?

Juan: Dacă persoana stă întinsă pe spate, intestinul merge întâi spre dreapta, apoi spre stânga. Braţul îl urmează în mod natural. Totuşi, trebuie să ai cunoştinţe de anatomie ca să faci asta.

François: N-au fost niciodată accidente aici. Dacă ştim că cineva e brutal din fire, îl supraveghem. Toată lumea are grijă de toată lumea, de fapt.

Luaţi parte la fistivităţi?

Juan: Facem asta din când în când. Putem începe să atingem un tip, dar niciodată nun e putem implica total în activitate, pentru că trebuie să supraveghem tot timpul ce se petrece în rest.

François: La un moment dat lucrurile au început să meargă foarte prost între noi. Când am deschis La Fistinière, nu aveam timp liber unul pentru altul şi aproape ne-am despărţit. Am stat de vorbă mult timp şi acum avem amândoi câte un al doilea soţ. Nu sunt în zonă tot timpul, dar ne oferă plăcere în plus. La Fistinière ne ocupă tot timpul, suntem aici în fiecare zi a anului, 24/7. Ne împărţim între sala de joacă, micul dejun, curăţenie şi toate celelalte şi sunt zile când am vrea s-o luăm la fugă.

Traducere: Oana Maria Zaharia