Ketamina românului

Deși consumul de ketamină a apărut în studiile Agenției Naționale Atidrog din România de abia în 2009, toată lumea în jurul meu o folosește încă din anii '90. Pe atunci era legală, se găsea în farmacii. A fost interzisă 13 ani mai târziu, dar Poliția nu dă doi bani pe dealeri nici în prezent, pentru că nu generează crimă organizată (rețele, trafic transfrontalier, spălare de bani). Studiul făcut pe 5000 de persoane spune că doar 0,1 % din cei de 21 de milioane de români au încercat vreodată acest drog. Eu cred însă că n-au întrebat pe cine trebuie.

Ketamina se trage pe nas sau se injectează intramuscular. Agenția Antidrog spune că se și fumează, dar n-am văzut pe nimeni făcând asta și mi-a zis cineva că pute oribil. Eu nu mă omor după ea, dar din ce văd în jur dă halucinații, te duce în cosmos sau măcar te scoate din corp. Funcțiile motorii dispar și, dacă nu cazi din picioare ca un buștean, oricum rămâi înțepenit unde ești ca o stâncă. În principiu, deși ție ți-e bine în cosmos, din afară arăți destul de retard, mai ales dacă scoți și sunete în încercarea de a vorbi cu o navă extraterestră. Prețul a crescut semnificativ, de la 20 de euro în 2005, la 90 de euro în 2011.

Am luat interviu unuia dintre primii și cei mai mari dealeri de ketamină din București, ca să aflăm istoria drogului pe piața românească și cât de răspândită este în prezent. Tipul ăsta învârte și consumă ketamină de 13 ani. A luat o singură pauză de trei ani jumătate cât a fost închis la Rahova și la Jilava, din motive pe care nu vrea să le spună. Are 24 de ani și zice că le-a încercat pe toate.

VICE: Cine ți-a dat prima oară k?
Un tovarăș din cartier. Am stat zece ani pe praf, până la 21 când bum-bum, am intrat la pușcărie. Când am ieșit, în 2007, am băgat prima dată la pix. Într-o lună am avut combinația. Am ieșit orfan, n-aveam niciun ban, alea alea.

Te-a învățat cineva să faci combinații sau te-ai băgat singur?
Cerea lumea prin cartier: „Ba, tu ce ți-ai făcut, ce-ai luat?". Și le spuneam: „Stați mă că vă fac eu rost", că lumea nu știa de farmacie. Țineam praful în ouă de-alea de plastic de la Kinder. Îl prăjeam și le arătam: „Uite domne', ketamină, droguri, așa se vinde, așa vine". Lumea credea că suntem cei mai tari, știi? Noi nu știam că de fapt nu e panică, așa că le ziceam la toți că e panică.

Mi se pare incredibil că se lua de la farmacie.
Da, era Vetased și Ketamine 10 cu capac verde la zece ml. Am găsit un moș pe la 1 Mai și eram pe el toată ziua. Ne trezeam, haide mă, bum-bum. Nu puteam să-l fac oriunde, trebuia să găsim casă liberă, du-te la ăla, du-te la ălălalt. Am prajit și acasă o dată. Atunci eram cu meciurile, eram în galerie, mă duceam prin deplasări cu Ultras, cu galeria. M-a prins mama: „Ce faci dom'le aicea?". „Taci dom'le că mâine e meci cu Steaua, fac fumigene. Prafu' ăsta îl iei, îl bagi în țiplă și-i dai foc, ai văzut cum iese". N-a mai zis nimic.

Acum ești mai responsabil?
Majoritatea care stau pe lângă mine sunt mai mici și mai…tre să stau cu ochii pe ei. Să fiu atent la aia că a căzut și și-a rupt gura, ăla că a căzut în geam și și-a rupt capul… Am avut de-astea. Una a căzut într-un ghiveci de ăla mare, pe spate, a făcut praf ghiveciul, i-au intrat cioburi în spate, din alea de ceramică, s-a tăiat… Alta a căzut rău, s-a tăiat la cap, am fost direct la Urgență… În lac nu-ți mai spun cați au căzut…

În lac?
Da. Când parcam la ponton, hidrobicicleta nu se lipea de el, lumea nu mai vedea pe unde calcă, și bum-bum, în apă. Dar mulți, nu așa, mulți! Eu cred că sunt unul dintre puținii care n-au căzut. Ba pe burtă, ba pe ponton, ba în apă cu telefoane. Vara stăteam numai pe hidrobicicletă. Sunau: „Unde vin mă?". „Unde vrei tu, în Herăstrău pe marginea lacului". Veneau, pac, dă-mi banii, ia sticla! Era la fel când faceam tarabe, gen toat lumea la un singur loc. Le ziceam: „Băi ăștia cu telefoane, cu acarete, deoparte! Care-i cu banu' fix, primu'!".

Dădeai K pe telefoane?
Pe orice dădeam o sticlă mică, asta era combinația. Nu mai țineam cont, știa toată lumea. Aveam cutii de telefoane, de aparate foto, de laptopuri…tot, tot, tot!

Luai un laptop şi dădeai o sticlă de 10ml?
Mi-am luat iPhone 3 când a apărut, cu o sticlă mică, cu 800 000 cum ar veni. O dată am dat două pliculețe de Magic pe un televizor. Oamenii sunt nebuni.

Ce-ai făcut cu acareturile?
Le-am vândut, le-am dat cadou. Ia mă, care n-ai telefon. Ce să fac cu ele?

Cam ce oameni iau K în București și de ce?
Din toate categoriile. Vreo 10% sunt din ăștia care sunt și pe marfă; ăștia iau ca să facă pauză. Iar majoritatea sunt oameni super ok, nu e ca la alte droguri, nu e nici panică. Îmi place anturajul. Majoritatea iau ca sa intre în stare. Mai sunt ăștia care bagă marfă și iau K când vor să facă o pauză, stau o săptămână pe K. Și mai sunt ăștia care iau de toate.

Câte sticle ai dat cel mai mult într-o zi?
30-40. Astea erau gen zile piese. În medie, în zile proaste, vreo zece. Sub asta nu cred că dau. Înainte se dădeau pe bandă rulantă, acum nu mai e piață, s-a stricat. Mulți s-au lăsat. Mulți sunt de 25, 26, până în 30 de ani și cât s-o mai țină așa? Grămezi de bani tocați, că nici nu mai e ieftină.

Nu e panică cu Poliția?
Niciuna. Prima oară m-au săltat bodygurzii la club, cu K. Ne-au cam căpăcit. Bum bum, eram praf, pac pac pac! „Ce aveți aicea, mă? Cocaină? Droguri?" Apoi ne-au dat drumul. Era chiar în primul an în care s-a deschis Mania la Mamaia. După care ne-au mai prins prin cartier, și cu sticle, și cu praf. Apoi m-au prins serios, direct cu 60 de sticle, la Unirii. Pac, „Stați așa, nu mișcați!" Ne-au întins pe burtă și de sub mine au început să se rostogolească sticle pe trotuar. Dar nu îi interesa K-ul, ne-au întrebat dacă avem heroină.

Erați urmăriți?
Nu, acolo stă mereu Antidrogul. În 90% din cazurile în care am fost acolo era și Poliția. Pe urmă a mai fost o schemă, aveam un apartament în zona Unirii și toți care luau K se duceau acolo să-și cumpere. Pac, îi luau pe bandă rulantă.

Deja fuseseşi la închisoare, nu-ți era frică deloc?
Băi, nu m-a oprit. Nu era panică cu cercul de clienți. Știam cu ce se ocupă, că nu au alte combinații, că nu își făceau pe stradă sau în locuri de-astea. Știam ce fel de oameni sunt.

Daca m-ar prinde pe mine, m-aș căca pe mine de frică, aș spune imediat că am luat de la tine.
Vine Poliția la mine, dar cât puteai să iei? O sticlă, nu 50. Și nu e panică. În cercul meu, cu toții avem telefoanele ascultate. Se mai aude „pirr pirr pirr", dar bine, se știe asta [ râde]. M-au prins de grămezi de ori, o singură dată mi-au confiscat 20 de sticle și nu le-am recuperat pentru că nu știam care-i treaba. Ei au crezut că suntem mai dubioși, dar pe urmă au văzut cu ce ne ocupăm, ne-au luat tot, au băgat la plic și rămăsese să ma duc să le iau înapoi, dar nu m-am mai dus. Luasem bon de înregistrare de la DIICOT.

Mişti k-ul pentru ca îţi place k-ul, bani nu prea mai faci.
(Râde) Da, acum nu prea fac, de un an și ceva chiar nu mai fac…

Banii făcuți până acum, cum i-ai cheltuit?
Femeile m-au făcut, m-au tocat, mamă, mamă. Apoi, excursii, distracții, maimuțe, tovarăși, bum bum bum, cum ar veni, adică nimic. E și greu, știi? Să vezi grămezi de bani dintr-o dată și pe urmă să n-ai nici bani de țigări.

Urmărește VICE pe Facebook.

Citeşte şi:
Iarba românului Foiţele românului