Jurnal de salariu: Am revenit în Iași și cei mai mulți bani îi sparg pe mâncare livrată și taxiuri

M-am născut în Iași, într-o familie monoparentală. Am fost crescută de o droaie de lume, în special de niște femei extrem de puternice, pentru că la noi în familie bărbații erau cam ca apa sfințită: nu făceau nici rău, nici bine.

Când eram mică nu o duceam prea grozav, dar nu eram cu mult mai săraci decât familiile obișnuite din anii 2000. Mai toți copiii din spatele blocului cu care mă jucam erau obișnuiți să audă și ei „n-are mama bani acum, dar poate îți cumpăr la salariu”. De arătat, ce să zic, păream toți ca de la casa de copii, că mamele și bunicile noastre ne îmbrăcau de la același SH din cartier, care aducea marfă nouă în fiecare zi de luni. Hainele erau bune, donații de la nemți, dar când căutai în maldăr nu aveai timp să te uiți și la mărimi, așa că, de cele mai multe ori, sfârșeam cu niște pantaloni prea scurți care deveneau trei sferturi, niște tricouri lălâi pe care mama le tăia de la jumate în franjuri și, dacă era frig, cu niște geci de fâș mișto, cu turcoaz, albastru și fucsia, pe care și acum le vânez prin SH-uri.  

Mama lucra în presă cu mult timp înainte să mă nasc, doar că perioada de tranziție, criza economică și apariția trusturile media și a zecilor de posturi TV, de radio și a fel de fel de ziare, săptămânale și fițuici, a dus la o deprofesionalizare masivă a domeniului. Se poate spune că doar cine nu voia să facă presă nu devenea jurnalist, așa că salariile erau mizere, munca multă și corupția mare. De aici au și apărut glumițele despre jurnaliști pișcotari, care mergeau și la câte trei-patru conferințe de presă și evenimente ca să ciugulească și ei ceva pe ziua aia.

Ca să poată întreține casa, mama era plecată mai tot timpul din localitate, pe teren, și făcea sacrificii enorme pentru a fi lângă mine la ocaziile speciale. Vacanțe nu ne permiteam, așa că mama încerca să găsească tot felul de tertipuri, cum ar fi să lucreze pe timp de vară la Radio Vacanța, în Constanța, ca să văd și eu marea, sau să organizeze spectacole prin țară unde să mă duc să dansez, că eram mare talent pe vremea aia. Cert e că nu-i era simplu cu banii, așa că, după ce am terminat școala primară, mama și-a mai luat un job.

Gimnaziul l-am făcut la un liceu bun, dar care era și cel mai fițos din oraș. Dacă până la momentul acela nu am simțit propriu-zis că nu am bani, odată cu intrarea la „Negruzzi” am simțit prăpastia dintre mine și colegii mei din familii bogate. Partea bună e că sentimentul de sărăkie m-a ambiționat să fac chestii cu viața mea. 

De la nouă ani am început să fac voluntariat, activitate care mi-a adus recunoaștere și premii, așa că după, prin liceu, am rupt pe partea de activism și implicare civică. Cu câțiva prieteni făceam diverse proiecte cu și pentru tinerii din Iași și în paralel participam la cursuri, traininguri, workshopuri, să învăț lucruri și să fiu în continuă dezvoltare.

A doua oară când sărăcia m-a lovit a fost când a trebuit să plec la studii. Intrasem la câteva facultăți de top din Marea Britanie, dar, din cauza problemelor financiare și a Brexitului, am decis cu mama că e mai bine să rămân în țară.

Din primele săptămâni de facultate la București m-am angajat și am fost pe rând redactor, analist politic, consultant, consilier în Parlamentul României, reporter de teren, redactor-șef, asistent, apoi specialist PR, specialist pe Social Media, digital strategist, specialist marketing și invitat pe la emisiuni TV unde îmi dădeam cu părerea despre incompetenții care ne conduc. Am avut câte două joburi, alteori câte trei part-time-uri, n colaborări p-aici pe colo, am terminat și facultatea de Științe Politice (cu 10 chiar) și am muncit perioade lungi câte 13-14 ore pe zi. 

Ce job am? La un moment dat am clacat, am dat-o în burnout, m-au lovit toate anxietățile și depresiile și am intrat la dezintoxicare. M-am mutat înapoi la Iași și am zis să trăiesc o viață mai chill. În prezent lucrez în două locuri: un job îl am pe comunicare la o federație care reprezintă 44 de ONG-uri care oferă servicii sociale și la celălalt job sunt mediator pe piața muncii – basically ajut persoane din medii defavorizate să își găsească un loc bun de muncă.

În paralel, mai am diverse colaborări și o mică firmă de comunicare unde mai fac contracte. Din octombrie voi fi monitor de teren și voi merge în toate cele 117 școli din județul Iași să studiez și să documentez problema segregării, discriminării și a rasismului. 

Câți ani am? 24

Unde locuiesc? De câteva luni locuiesc în Iași. Nu plătesc chirie și pendulez între casa mamei și a prietenului meu. 

Ce salariu am? Peste o mie de euro, dar depinde de la lună la lună. În octombrie, de exemplu, voi încasa peste 7 000 de lei, dar în alte luni pot să am întârzieri de salariu. Sunt dăți când am prea multe cheltuieli, dar prea puțin salariu rămas până la finalul lunii, așa că mă mai salvează mama din datorii. 

Mâncare: 1 200 de lei. Comand de la FitFoodWay, o firmă care îmi aduce cinci zile din șapte trei mese principale pe zi și două gustări. E mai mult decât suficient.

Restaurante, terase etc.: 400 de lei. În oraș ies cam patru zile pe săptămână. Nu beau deloc alcool, așa că nota de plată nu e chiar dezastruoasă. În weekenduri mănânc în oraș și sunt înnebunită după humus și quesadilla. 

Țigări: Nu mai fumez de trei săptămâni, dar pun banii de pe țigări deoparte, într-un cont de economii. Pe lună aș strânge cam 330 de lei.

Transport: Asta mă rupe pe mine. Dau aproape 1 000 de lei pe taxiuri, Uber și Bolt. Nu am carnet, iar transportul în comun nu îmi place.

Îmbrăcăminte: 300 de lei. Cumpăr haine, deși nu am nevoie de ele.

Sănătate: Iau antidepresive (150 de lei pe lună), 5HTP – precursor de serotonina, care mă face mai happy (120 de lei), medicamente pentru absolut orice mică durere sau disconfort că sunt ipohondră (50 de lei) și analize (teste COVID, stomatologie, analize de sânge regulate etc.). La sănătate aș mai adăuga și uleiul meu de canabis, încă 120 de lei. Rotunjesc spre 400-600 de lei, depinde de lună. 

Produse de igienă și curățenie: 150 de lei 

Înfrumusețare: Pe cosmetice dau cam 150 de lei pe lună, la salon merg pentru manichiură și pedichiură o dată la două săptămâni – 240 de lei, am și genele puse, care înseamnă 150 de lei tot o dată la două săptămâni, așa că ajung la 300 de lei pe lună. Acum am un păr de culoarea Busuioacăi de Bohotin, care și el trebuie întreținut și vopsit o dată la două săptămâni – 80 de lei. Totalul merge spre 770 de lei. 

Câine: 300 de lei. Deși câinele meu e în stare să mănânce și prezervative folosite de pe jos, eu mă încăpățânez să-i iau cea mai bună hrană de pe piață și o groază de snacks-uri. Cheltuielile pot crește considerabil cu mersul la veterinar și cu tâmpeniile pe care i le cumpăr. De exemplu, iarna trecută i-am luat o geacă de 370 de lei. Eu n-aș da atât pe o haină pentru mine. 

Sală: 300 de lei. Știu că e scump, nu mă judeca.

Abonamente: Netflix, AntenaPlay, Spotify, Google Drive, niște programe de editare – 174 lei. 

ONG-uri și donații recurente: 80 lei

Economii: Lol, am un cont de economii cu niște bani, dar, în afară de niște mărunțiș și cât aș da pe țigări, nu reușesc să pun altceva acolo lunar. 

Am ținut un jurnal cu cheltuielile pe care le-am avut luna asta și cam așa a arătat o săptămână normală, în care am trăit doar cu mâncare comandată și Pop Cola.

10.00. Încerc să mă trezesc să plec la muncă. Sunt obosită că iar m-am culcat la 4 cu o seară înainte. Zic că mai stau cinci minute. La 11:30 mă trezesc cu adevărat și mă pregătesc în grabă. Termosul cu cafea mă așteaptă pe masă.

11.40 Am rămas peste noapte la prietenul meu care stă la nici 10 minute distanță de jobul meu. Merg pe jos, așa că nu dau niciun ban pe transport. 

11.50 Punguța cu mâncare e în holul clădirii de birouri unde lucrez. La început, cei de la livrări mă sunau înainte să-mi aducă mâncarea. După vreo două dimineți în care și-au dat seama că mă trezesc din somn dacă mă sună la ora 9 și că mai sunt și neprietenoasă pe deasupra, au renunțat să mă mai sune. Doar îmi lasă mâncarea la tocul ușii și pleacă. Colegele mele iau punga și o pun ori pe hol, ori la mine pe birou. 

12.00 Abia acum iau micul dejun. Azi am frittata cu sparanghel și ceapă verde, cu broccoli, praz, roșii cherry și fasole verde.

14.00 Prima gustare la mine e, de fapt, desertul: măr copt la cuptor cu sos de scorțișoară. Încă nu m-am ridicat de la birou. Între mese mai dau câte un telefon la angajatori pentru a găsi locuri de muncă. 

16.00 Prânzul e compus dintr-o supă cremă de ciuperci cu trufe, tot în fața calculatorului. Termin de mâncat și plec pe jos spre al doilea job. 

16.30 Am ajuns în centru. Mai pun niște cafea în termos și mă apuc de scris. Fac niște postări pe Facebook pentru Vocea ONG, o pagină de informare pentru societatea civilă. 

17.30 În timp ce lucrez la un raport anual mai iau câte o gură din al doilea fel de mâncare – mușchiuleț de porc în crustă de semințe cu sos brun, orez cu roșii și fasole verde în sos de smântână.

19.00 Închid laptopul și mă pregătesc să plec pe jos la sală 

19.30 Sunt cam leșinată azi, așa că nu mă bag la ora de cycling. Prefer să merg pe bandă vreo 30 de minute și după să plec spre casă. De la sală plec tot pe jos, că nu sunt așa departe de casă. 

21.00 Cina înseamnă o salată fish & chips cu file de șalău în pesmet, cartofi copți, mazăre, roșii cherry, castraveți, ridichi și sos tartar. Rămân tot la prietenul meu, că nu are sens să mă mai duc acasă. Mă apuc iar de lucru. 

02.00 Am terminat de scris și de lucrat la raport. Îmi iau pastilele și sper să reușesc să adorm până dimineața.

11.00 De data asta nu am mai încercat să mă trezesc mai devreme. Mă grăbesc la muncă. 

11.25 Micul dejun la birou: ovăz cu iaurt, chia, vișine, fulgi de migdale și dulceață fără zahăr. Merge. N-am prea mult chef așa că mai bag niște cafea că poate mă energizez. Mi-am adus aminte că am uitat să-mi iau 5HTP-ul așa că dau repede o fugă până la farmacie. Un flacon de 30 de pastile înseamnă 60 de lei.

13.30 Gustarea – biscuiți integrali cu iaurt, brânză și karob (pudră de roșcoave). Pastilele și cafeaua și-au făcut efectul. Lucrez mai cu spor. 

15.00 Prânz – gnocchi di patate cu sos de roșii, mozzarella și busuioc. Hmm. Nu știu ce înseamnă, dar a fost bun. Termin de mâncat și plec spre casă. Azi nu mai ajung pe la celălalt birou. 

16.10 Mi-a luat 40 de minute pe jos drumul, dar nu mi s-a părut o eternitate. Acasă dau de mama și Lolo, câinele meu pe care trebuie să-l scot la plimbare. 

16.30 Mi-am cumpărat o Pop Cola cât am fost afară, am dat 4 lei. Nu prea am timp să mă joc cu Lolo, așa că am ieșit la o plimbare scurtă. Cum intrăm în casă, sare direct în cadă să fie spălat pe lăbuțe. 

16.40 Încă o masă – ciorbă țărănească de văcuță. Știu că mâncarea asta trebuie consumată și ea într-o ordine, dar sunt anarhistă așa că nu îmi pasă. 

18.30 Am lucrat până acum cu mama. Mă pregătesc iar de plimbare. A ajuns și prietenul meu între timp. Îl scoatem pe Lolo într-un părculeț din apropiere și eu stau și mă uit la ei cum se joacă cu mingea. Yay! Family time!

19.00 O dăm spre casa lui. Încă 40 de minute pe jos, dar e plăcut. Vremea ține cu noi. 

19.30 Ne oprim pe drum să luăm niște snacks-uri, hop 20 lei.

20.20 Nu mai iau cina, pentru că aș depăși numărul de calorii pe care am voie să le mănânc într-o zi, dacă aș băga și snacks-uri. 

20.40 Punem videoproiectorul în living și ne prefacem că suntem la cinema.

07.30 M-am trezit la această oră inumană pentru că n-am avut de ales. Trebuie să ajung la programarea la unghii. 

08.00 Îmi încep ședința de terapie cu manichiurista mea. Îi povestesc tot ce am făcut în astea două săptămâni de când nu ne-am mai văzut. Povestim de animăluțele noastre, vorbim despre băieți și bârfim ce cliente ciudate a mai avut. 120 lei cu tot cu bacșiș pentru oportunitatea de a mă plânge timp de o oră și jumătate.

09.30 În timp ce stăm la o cafea afară îmi comand un Uber. În sfârșit voi ajunge la o oră decentă la muncă.

09.40 Șoferul strâmbă din nas când îi spun că nu mă urc în mașină dacă nu își pune masca. Aia e. N-o să moară 20 de minute, deși la cum mormăie-n barbă pare foarte afectat. Drumul a făcut 17 lei, nu las bacșiș că m-a enervat. 

10.00 Deși am ajuns mai devreme decât de obicei, sunt total neproductivă. Cu o jumătate de creier încă adormit, dar cu un efort cognitiv fantastic, reușesc să trimit trei mailuri coerente până la prânz. La micul dejun am avut quesadilla cu piept de pui, cașcaval și baby spanac, cu salsa de roșii, fasole roșie și porumb. M-a cam nimerit, nu pot să mă plâng. 

14.00 Ies de la muncă și merg în oraș să mă văd cu o prietenă. Poftesc la ceva dulce, așa că îmi iau un Lava Cake și o limonadă ca să mai echilibrez situația și asta face 37 lei. 

15.30 Mă simt vinovată că am încălcat regimul, așa că fug la sală. Iau o sticlă cu apă și închiriez un prosop, adică 10 lei.

17.00 M-am obosit prea tare. Nu mai am chef să merg pe jos și investesc 15 lei în taxiul până acasă.

12.00 Micul dejun – Clătite proteice din făină integrală cu brânză dulce, stafide și sirop de arțar. Am întârziat și azi, așa că mănânc cu rușine.

16.00 Ies de la muncă și plec spre sală. Pe drum mă opresc într-un magazin, că aveau reduceri. Plec cu o rochie, because why not? Și am mai dat 60 lei. 

16.40 La sală îmi iau o apă și un baton proteic, adică 9 lei.

19.00 Am ajuns la Șotărie cu un grup de amici cu care m-am întâlnit pe drum. Nu consum alcool, așa că dau pe gât două shoturi cu suc de portocale și sirop de curacao. Am vrut să le plătesc, dar nu m-au lăsat. 

20.30 Sunt în Bază (o speluncă de local din zona underground a Iașiului) și beau o bere fără alcool cu un prieten din copilărie – 9 lei. Vorbim despre politică, ne plângem că nu e nimic de făcut în orașul ăsta și povestim despre cum ne vom face viața mai departe.

22.00 Ajung la o oră decentă acasă, așa că îmi deschid laptopul să mai lucrez puțin până spre dimineață. Pe drum mi-am mai luat o Pop Cola Max – 30 lei.

08.00 Mă trezesc cu noaptea-n cap să plec la ședința săptămânală și în jumătate de oră sunt deja în ședință, unde-mi și iau micul dejun. 

12.30 Am ajuns acasă. Prietenul meu încă nu s-a trezit așa că mă pun și eu în pat să mai trag un pui de somn. 

14.00 M-am trezit cu poftă de dulce. Fug până la magazin pentru ciocolată și Pop Cola și dau 15 lei. După, mă apuc iar de lucru. 

20.30 Mă duc în oraș să mă văd cu un prieten. Beau un ceai și discutăm politică și plătesc 17 lei.

21.30 Mi s-a făcut foame. Mergem la alt local să mâncăm o quesadilla, adică 23 lei 

22.00 A mai venit un prieten, mai iau un ceai, mai cheltui 18 lei. Aici e mai scump. 

22.30 Ne ducem toți trei la Șotărie. Iar shot cu suc de portocale, iar nu sunt lăsată să plătesc. 

23.00 Iar am ajuns în Bază. Aceeași masă, tot o bere fără alcool, altă companie, tot 9 lei. E agitație mare prin zonă. Niște prieteni care lucrează în HR vor să-i țină interviu de angajare amicului meu. El mă trage de mânecă să plecăm mai repede.

23.30 Pe drum spre casă zic să ne mai oprim la un pahar, că e vineri seara. Ajungem într-un club de jazz. Mi-am luat o apă, amicul meu un negroni și ne așezăm cu proprietarul spațiului la masă. Pleacă la un moment dat și achită nota pentru toată masă.

00.30 E timpul pentru club. Ajungem la o terasă full care părea petrecerea Covid. Intrăm oricum, că măcar suntem vaccinați. Am încercat noi să stăm într-un colț, dar nu aveam șanse la câtă îmbulzeală era. Spun în mintea mea: „Doamne, dacă mă scapi de Covid și după seara asta, mă jur că încep să cred în tine!” În club iau două ape, adică 12 lei. 

02.00 Petrecerea continuă, dar noi nu mai avem chef de dans. Ne oprim, în schimb, la o terasă de lângă, unde lucrează un alt amic. Ne prepară ceva cocktailuri flambate, fără alcool, la 20 lei. 

04.00 Plec pe jos acasă.

13.00 Am dormit jumătate de zi. Zic că trebuie să mă pun în mișcare. Mă duc să fac niște cumpărături, că am o rețetă de brioșe sărate în cap. Ingredientele fac 40 lei. Îmi aduc aminte că trebuie să iau și tăvi de brioșe, alți 36 lei.

15.00 Am făcut brioșe de pot hrăni tot cartierul. Pun câteva deoparte să-i duc și mamei. N-am chef să merg pe jos așa că iau un taxi și dau 17 lei. 

19.00 Mă sună o prietenă să mergem într-un club de harfiști. Okay. Cântă Loredana. Nu sunt fan, dar am chef să ies oricum. Intrarea în club 80 de lei, un cocktail fără alcool 20 de lei. Cam plictisitoare atmosferă. Muzica proastă, lume care nu dansează, aglomerație. Meh. Sper să merite Loredana.

00.00 Nu a meritat. Am plecat după a patra melodie. Ne distrăm mai bine pe drum cu muzica din mașină, decât în club. 

00.30 Ne-am întors la terasa Covid. E la fel de aglomerat ca vineri. Mă rog iar, îmi cumpăr o apă și țintesc o masă la care să ne așezăm cu japca și cheltui 6 lei.

Sunt pensionară și n-am chef să ies. Lucrez până seara și după bag Asia Express. Mănânc ce mi-a mai rămas de zilele trecute. Trag aer adânc în piept și încerc să mă pregătesc psihic de o nouă săptămână.