sanatate mintala

10 întrebări despre tulburarea bipolară la care ai vrut mereu răspuns

Am vorbit cu profesorul Eduard Vieta Pascual, unul dintre cei mai mari experți în tulburarea bipolară.
15.12.20
bipolaritate, episod maniacal bipolar

Pentru Kanye West a fost anul dezvăluirilor. În pandemie, rapperul a participat la mai multe interviuri în care a vorbit despre diagnosticul lui de tulburare bipolară, problemele cu care se confruntă din această cauză și motivele pentru care a ales să nu ia medicamente.

În cadrul ultimei convorbiri cu Joe Rogan, gazda podcastului a rezonat cu el în modul lui tipic, insensibil: „Dacă ai de ales între un Kanye gras și blegit de la pastile, care nu mai termină niciun proiect, și un Kanye maniac și nebun... normal că îl alegi pe Kanye cel maniac și nebun!” Practic, Rogan a romanțat termenul de tulburare mintală și l-a transformat în doar o altă fațetă a geniului creativ al lui Kanye.

Relația dintre bipolaritate și creativitate are o istorie lungă; una dintre întrebările cele mai căutate pe Google despre această tulburare este: „E bipolaritatea un indiciu că ești un geniu?”

Într-un interviu cu David Letterman, Kanye a declarat că e cea mai faimoasă persoană bipolară de pe planetă – dar mai există și alte celebrități care suferă de această tulburare, printre care Selena Gomez, Mariah Carey și Demi Lovato. Multe alte vedete din afara industriei muzicale au fost diagnosticate cu bipolaritate: Ernest Hemingway, Virginia Woolf sau Jackson Pollock.

Publicitate

Așadar, există oare o legătură între bipolaritate și geniu creativ? Ca să aflu un răspuns, am stat de vorbă cu unul dintre cei mai mari specialiști în tulburarea bipolară, Eduard Vieta Pascual, profesor de psihiatrie de la Universitatea din Barcelona.

Kanye West si bipolaritate

Kanye West. Foto: RANDALL HILL / REUTERS

VICE: De ce suferă atâtea persoane realizate și creative de tulburarea bipolară?
Eduard Pascal:
Există mai multe dovezi științifice pentru asta. Unul dintre potențialele motive este că genele care configurează riscul de a dezvolta tulburare bipolară sunt aceleași care sunt implicate în procese ce includ creativitatea și abilitățile de lider. Într-o oarecare măsură, dacă ai prea multe gene bipolare, crește și riscul de a dezvolta tulburarea. Dacă ai câteva astfel de gene, dar nu foarte multe, atunci vei obține și avantajele. Acesta e, probabil, motivul pentru care natura încă produce persoane bipolare; genele respective sunt asociate și cu lucruri bune, dar și cu unele rele.

Ați găsit echilibrul perfect pentru a obține cât mai multe avantaje și cât mai puține dezavantaje?
Încă nu. Dar asta nu înseamnă că orice persoană creativă e bipolară sau riscă să fie. Dar e clar că riscul e mai mare la persoanele creative.

Dacă bipolaritatea e parțial naturală și parțial cultivată, e posibil ca activarea în industriile creative să aibă un rol în cultivarea tulburării?
Cred că da, într-o oarecare măsură. Consumul de canabis și stimulenți, somnul neregulat, lipsa rutinei, toți acești factori pot încuraja bipolaritatea. Și stresul poate facilita apariția tulburării.

Publicitate

Descrierile hipomaniei – faza pre-maniacală – seamănă mult cu emoțiile pe care le descriu artiștii când sunt pe culmile inspirației. Ce diferențe sunt între cele două?
Hipomania te poate face mai creativ, dar și mult mai critic cu tine însuți. Când persoana care experimentează asta vede ce a făcut în timpul acestei faze, nu i se pare valoros. Diferența dintre hipomanie și fericirea creativă autentică e că hipomania e recurentă și, de obicei, e precedată sau urmată de o depresie. Acesta e un indiciu puternic.

Problema cu hipomania e că nu durează foarte mult. E doar un episod. Comportamentul persoanei cu hipomanie e recunoscut de cei care sunt familiari cu ea, pentru că e diferit de comportamentul ei obișnuit. E un sentiment aparent benefic, care nu e deloc așa grozav precum pare. Hipomania te face să te simți bine, dar asta nu înseamnă că ești neapărat avantajat. Poate că ești activ și mai creativ ca de obicei, dar perspectiva îți e încețoșată și s-ar putea să nu faci lucrurile așa de bine cum ți se pare că le faci.

Cât de des se întâmplă ca persoanele diagnosticate cu această tulburare să prefere să nu se trateze?
Se întâmplă destul de des. Unele persoane aleg să nege problema sau tratamentul. Dar cele care fac asta și au o tulburare severă ajung să-și distrugă viața sau să distrugă viețile celor din jur. Pentru cazurile grave de bipolaritate, e o alegere nefastă. Dar bineînțeles că unii oameni decid să nu se trateze.

Publicitate

Multe persoane ezită să ia tratament medicamentos pentru problemele psihice de care suferă. Aceasta are legătură cu trăsăturile narcisice pe care le avem cu toții. Credem că suntem buni așa cum suntem și avem un soi de paranoia că medicamentele ne pot schimba personalitatea, ceea ce nu e adevărat. Unul dintre simptomele bipolarității e suicidul, iar riscul de sinucidere pentru cei care nu se tratează e de douăzeci de ori mai mare decât la cei care iau tratament.

Ce crezi despre teoria că medicamentele ar reduce creativitatea?
Nu cred că e o perspectivă corectă. Poți fi foarte creativ când ești bipolar și total stabil când ești în remisie. Creativitatea nu merge neapărat mână în mână cu mania sau hipomania, ci cu niște factori personali pe care s-ar putea să nu-i cunoaștem niciodată. 

Deci nu boala te face creativ, asta e o confuzie. Când oamenii sunt maniaci sau hipomaniaci fac, adesea, lucruri neobișnuite care nu sunt deloc creative. Ca să scrii sau să faci muzică ai nevoie de niște liniște, niște reflecție. Nu ai nevoie doar de inspirație, ci și de transpirație. Trebuie să muncești din greu. Așa că, de obicei, nebunia nu ajută la creativitate.

Iluzia grandorii e un simptom răspândit al maniei. Cred că asta e greu de gestionat când ești o persoană importantă cu tulburare bipolară.
Este. Am scris o carte despre Ferdinand al 6-lea, unul dintre regii Spaniei, care suferea de tulburare bipolară. Pe vremea aceea, Spania era un imperiu și el era unul dintre cei mai puternici oameni de pe planetă. Consilierilor lui le era greu să interacționeze cu el, pentru că era foarte maniacal. A vrut să declare război și Angliei, și Franței, principalele lui rivale, în același timp.

Cât de des se întâmplă ca o persoană care suferă de bipolaritate să-și schimbe opiniile și punctele de vedere fundamentale?
Foarte des. Când oamenii trec de la hipomanie la depresie, se întâmplă des să se răzgândească. Se simt deodată vinovați pentru lucruri care înainte li se păreau normale. Pacienții bipolari trec adesea de la o stare la alta. Credințele pe care le îmbrățișau cu tărie cu două zile în urmă se schimbă brusc.

Poate fi bipolaritatea o forță pozitivă în viața cuiva?
Nu cred că e ceva prea pozitiv. Dar cred că persoanele care suferă de asta – și, în general, persoanele care au o dizabilitate – o pot utiliza ca să evolueze și să depășească această barieră reprezentată de dizabilitate. Deci chiar cred că suferința te poate face uneori o persoană mai bună. Dar nu cred că putem spune că e un lucru bun.

E adevărat că bipolaritatea are și niște laturi bune, dar de cele mai multe ori, persoanele dragi din jurul persoanei bipolare au cel mai mult de suferit, iar asta nu e deloc ideal. În orice caz, dacă ai această tulburare, cred cu tărie că trebuie să profiți de tot ce îți oferă bun și să te descurci cu ce ai.