studiourile buftea, cinematografie romania
Subsemnatul surprins într-o ipostază hamletiană, meditând la vremelnicia lucrurilor. 
Cultură

Ce comori am găsit în locul în care s-au tras cele mai importante filme din istoria României

Buftea e pentru cinematografia românească ceea ce e Hollywood pentru cea americană, Cinecittà pentru cea italiană sau Babelsberg pentru cea germană.
1.3.21

Legenda spune că Gheorghe Gheorghiu-Dej ar fi construit imensul complex întins pe 56 de hectare pentru a satisface dorința fiicei sale, care visa să ajungă star de cinema. La fel ca majoritatea legendelor, realitatea e ceva mai prozaică. Regimul lui Dej a ridicat studiourile de la Buftea pentru a susține efortul propagandei comuniste pentru care, de la Lenin citire, cinemaul reprezenta „cea mai importantă artă”.

Publicitate

E adevărat, Lica Gheorghiu a avut un rol pozitiv prin lobby-ul pe care l-a făcut pe lângă tatăl său să fie importată tehnică de vârf occidentală, în locul mult mai rudimentarei tehnologii sovietice, pentru filmele în care juca.

buftea

Kirk Douglas însoțit de Sergiu Nicolaescu în vizită la Buftea (1966). Fotografie via Fototeca Studiourilor Buftea

De-a lungul timpului, studiourile de la Buftea au fost călcate de nume importante ale cinematografiei internaționale, printre care regizorii Orson Welles, René Clair, Robert Siodmak și Jean Negulescu, actorii Kirk Douglas, Shirley Maclaine, Jack Lemmon, Jean Paul Belmondo și Edward G. Robinson sau teoreticianul neorealismului italian Cesare Zavattini. În zilele sale de glorie, se turnau aici între 25 și 30 de filme românești pe an, pe lângă alte câteva coproducții și prestări de serviciu cu parteneri străini. 

O armată de circa trei mii de angajați era la dispoziția acestei adevărate uzine de film. Pe platourile de filmare era o forfotă necontenită, cu actori, tehnicieni, cameramani, recuziteri și costumieri care traversau în grabă aleile sale pentru a duce la bun sfârșit peliculele care se realizau simultan.

După 1989, la fel ca toate industriile de stat, și Studiourile cinematografice de la Buftea au sfârșit în malaxorul privatizărilor tranziției. În 1998, mogulul de presă Adrian Sârbu – la rândul său, fost cineast – a achiziționat complexul și a pus bazele MediaPro Studios, specializat pe turnarea producțiilor cinematografice internaționale cu buget ridicat. Printre ele, filme biografice precum Callas Forever (2001, regia Franco Zeffirelli), Amen (2002, regia Costa Gavras), Modigliani (2004, regia Mick Davis) sau filmul francez de război nominalizat la Oscar Joyeux Noël (2005, regia Christian Carion). 

Sunt titlurile cele mai importante, care au atras actori de primă mână (Jeremy Irons, Sissy Spacek, Donald Sutherland, Andy García, Dennis Hopper, Fanny Ardant, Robert Carlyle etc.), însă pe lângă astea, la Buftea s-au filmat în aceeași perioadă și o serie de producții de serie de categoria B sau chiar C, cu actori de duzină reciclați din sitcomurile americane. Povești cu vârcolaci și vampiri, horror-uri gore, fantasy-uri cu decoruri cheesy, filme de acțiune cu mafioți ex-sovietici și cu spioni CIA care-și dau întâlnire pe străzile Bucureștiului anilor 2000.

Odată cu problemele financiare și juridice ale lui Sârbu, Buftea a ieșit pentru o vreme din atenția publică. Întâmplător, în căutările mele febrile pentru o fotografie de copertă la cartea despre cinematografia ceaușistă pe care am publicat-o recent, am dat peste pagina de Facebook a Studiourilor Buftea. Am găsit acolo o adevărată comoară, cu mii de fotografii inedite de pe platourile de filmare ale principalelor producții din perioada comunistă. 

Printre ele și cea aleasă în final de mine, cu Sergiu Nicolaescu filmând scena bătăliei de la Călugăreni pentru Mihai Viteazul, vegheat de pe margine de ofițerii armatei RSR. Am aflat ulterior și numele celui care se ocupă de această sisifică muncă de scanare și de încărcare pe net a arhivei Buftea - Ștefan Chiriac - și am reușit să-l conving să mă primească în vizită.

buftea

Sergiu Nicolaescu filmând scena bătăliei de la Călugăreni pentru Mihai Viteazul. Fotografie via Fototeca Studiourilor Buftea

Împreună cu colegul Mihai Burcea, un entuziast al „arheologiei” artefactelor erei comuniste, am purces dis-de-dimineață spre cetatea filmului de la Buftea. Locul de întâlnire cu gazda noastră a fost „Boston”, orășelul folosit ca decor pentru westernuri și filme de epocă. Recent, aici s-a filmat o nouă ecranizare după Ocolul pământului în 80 de zile de Jules Verne.

L-am surprins în fața barului pe Mihai care ne povestea cum a fost cu duelul de la O.K. Corral între Wyatt Earp și banda cowboy-lor renegați. Din fericire, barul era închis la ora respectivă, așa că nu am dat peste nici un pistolar iute la mânie și degrabă vărsător de sânge de istoric.

buftea

Boston

buftea

Boston

Am ajuns la principala clădire a complexului, un adevărat palat administrativ. La parter, am dat peste macheta originală a studiourilor, apoi am urcat scările la etaj. Acolo, în urmă cu câțiva ani, când studiourile ajunseseră o ruină, portretul lui Amza Pellea zăcea aruncat pe jos. Între timp au apărut alți investitori, Buftea a intrat într-un proces de reabilitare, iar Amza a revenit la locul său.

buftea

Macheta Studiourilor Buftea

buftea

Surpriza cea mai mare a fost într-unul din birourile complexului, unde am dat peste o adevărată capsulă a timpului, cu obiecte personale ale lui Nicolae Ceaușescu, majoritatea provenite din reședința sa din Primăverii. Multe dintre ele erau cadouri oficiale, din partea colectivelor de oameni ai muncii de pe tot cuprinsul patriei. 

buftea

Așa arăta una dintre cutiile în care se aflau casetele video pe care tovarășul Ceaușescu le primea pentru vizionările din sala de proiecție privată din Primăverii.

buftea

Cei care au ajuns acolo în zilele fierbinți ale revoluției din 1989 povestesc că au dat peste unul dintre episoadele de capă și spadă din seria Angelica, marchiza îngerilor, care își aștepta rândul la vizionare.

buftea

Subsemnatul instalat comod în fotoliul prezidențial, înroșind linia telefonică. În spate, sub radioul care avea blocate frecvențele posturilor Europa Libere și Vocea Americii, se află cutia televizorului personal al lui Nicolae Ceaușescu. Nu s-a găsit încă cheița care să deblocheze ușa glisantă a ecranului.

buftea

Doar o mică parte din fabuloasa arhivă video a Studiourilor Buftea, încă nedesfăcută și scanată.

buftea

Dosarul cu fotografii de la probele actorilor care și-au încercat norocul pentru a fi distribuiți în Mihai Viteazul. Printre ele se află și cadre cu Sergiu Nicolaescu costumat în domnitorul valah. Titus Popovici, scenarist al filmului și membru în Comitetul Central al PCR, s-ar fi opus distribuției regizorului în rolul lui Mihai Viteazul, considerând că vocea pițigăiată a lui Nicolaescu nu se potrivea cu personalitatea istorică a voievodului. Într-un final, rolul lui Mihai va fi jucat de Amza Pellea, însă cu vocea dublată de actorul Emanoil Petruț.

buftea

O altă capsulă a timpului, sala auditoriului în care se înregistra muzica și se realiza mixajul monaural și stereofonic. Pe podea sunt pistele sonore pentru înregistrarea sunetelor produse de pașii de pe diferite suprafețe (metal, asfalt, lemn etc.) Ca urmare a acusticii deosebite, e considerat un Luvru al muzicologilor care vin din toate colțurile lumii să înregistreze.

buftea

Obligatoriul selfie muncitoresc din uriașul bazin folosit la filmări acvatice, recent construit în Studioul 9. Am ajuns și în depozitele uriașe ale obiectelor de recuzită. Se estimează numărul lor la peste 50.000 de obiecte. 

buftea

Aici am dat peste macheta goeletei Speranța din „Toate pânzele sus”, însă nici urmă de căpitanul Anton Lupan sau de Ismail.

buftea

„Azi, canci”. Minciogul folosit în Operațiunea „Monstrul” (1976, r. Manole Marcus).

buftea

La un moment dat, dintr-un colț s-a ițit capul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, zâmbindu-ne liniștit că a scăpat de cicăleala Licăi.

buftea

Inevitabil, au apărut și disensiunile în clanul istoricilor. Motivul: cine se va urca pe Tronul de Fier în variantă mioritică. Am scăpat ca prin urechile acului să nu fiu descăpățânat.

Recuzita și costumele sunt în grija ultimilor mohicani ai studiourilor, angajați care lucrează la Buftea de aproape patru decenii, fiind martori ai zilelor de glorie. 

buftea

Doamna Rica, ce în trecut a lucrat și la realizarea unuia dintre cele mai ambițioase proiecte realizate aici, coproducția internațională Wilhelm Cuceritorul (1982, coregia Gilles Grangier și Sergiu Nicolaescu), mi-a povestit cum spală manual obiectele textile în mai multe ape pentru a preveni deteriorarea lor.

buftea

Am probat niște caftane, un ișlic și o cucă de boieri fanarioți.

buftea

În timp ce noi deja ieșisem din rolurile ciocoimii de altădată, noua ciocoime se lăfăia în vilele situate pe țărmul opus al lacului Buftea, cu siguranță privind cu jind la potențialul imobiliar al complexului vechilor studiouri. 

buftea

Atâta vreme cât se filmează aici, pericolul de a se pierde acest inestimabil patrimoniu național este nul. Și de câțiva ani, pe platourile de la Buftea a început iar să se filmeze.



Bogdan Jitea e cercetător independent și specialist în istoria cinematografiei. Este interesat de aspectele mai puțin flatante ale istoriei românilor precum sclavia romilor, seducția autoritarismului și biografiile neretușate ale personalităților trecutului. A realizat un documentar despre filmele istorice ale regimului Ceaușescu (Epopeea Națională Cinematografică, 2011) și a scris o carte despre industria ceaușistă de film (Cinema în RSR, Polirom, 2021).