Publicitate
Identitate

Sunt om de știință și iubesc femeile trans

„În prezent, mă simt liber de rușinea pe care o simțeam cândva, dar oare cât de mulți bărbați se luptă zilnic cu nesiguranța asta?”

de Anonymous; consemnat de Diana Tourjée ; ilustrat de Emily C. Bernstein
06 Februarie 2020, 5:00am

Ilustrație de Emily Bernstein  

Bărbații cis care iubesc femei trans sunt peste tot. Sunt colegii noștri de la muncă, prietenii sau rude. Și cu toate astea sunt rar reprezentați în opinia publică. Secretul pe care-l păstrează n-a făcut decât să ducă la neînțelegeri și, în cele mai rele cazuri, la violență, pentru că se tem că masculinitatea lor e pusă sub semnul întrebării. Punem capăt tăcerii ca să le spunem poveștile.

Astăzi e rândul unui om de știință din New York. Ne-a rugat să nu-i dăm identitatea ca să-și protejeze intimitatea la locul de muncă.

Încă din copilărie voiam să știu adevărul despre lume și felul în care funcționează. Dar când toate descoperirile indicau că eram atras de femeile trans, mi-era greu să accept.

În adolescență am dat din întâmplare de femei trans în niște filme porno. La început, am fost șocat, dar apoi am realizat că mi se păreau foarte atrăgătoare vizual și sexual, în același fel ca-n cazul oricărei ale femei.

Există atât de multă rușine asociată cu sexualitatea, care-i degeaba. Ca puști, aveam puține cunoștințe și norme sociale ca să-nțeleg imaginea complexă a genului și identității sexuale. În prezent, la finalul anilor 20, mă simt liber de rușinea pe care o simțeam cândva, dar oare cât de mulți bărbați se luptă zilnic cu nesiguranța asta? Sper că povestea mea îi va ajuta cumva să se accepte și să pună capăt suferinței fără sens.

În prezent sunt om de știință în New York. În anii de școală am fost un student conștiincios dornic să învețe tot ce e cunoscut lumii și să exploreze necunoscutul. Sunt din America Latină. După ce mi-am obținut doctoratul în Marea Britanie, m-am mutat în Statele Unite pentru job, ca să conduc o cercetare într-o zonă bine finanțată a medicinei biologice, care-i plină de necunoscute, în ciuda tuturor progreselor făcute în ultimele decenii. Știința e adevăr, de aceea e atât de importantă într-o lume în care știm atât de multe și totuși atât de puține despre viață. Necunoscutele astea sunt niște granițe pe care trebuie să le depășim.

Sexualitatea mea s-a îmbogățit după ani de zile în care am lucrat cu problemele personale și sociale care cândva mă făceau să dau înapoi. N-am nicio problemă cu ce mi se pare atrăgător. După multe introspecții și reflecții, am realizat că orientarea mea sexuală e influențată destul de mult de aspectele non-fizice ale unei persoane. Dar la capitolul fizic, sexul contează, d-aia sunt în general orientat spre indivizi din spectrul feminin. Acum înțeleg că sunt pansexual.

Când vorbeam ipotetic cu prieteni sau cunoștințe despre o întâlnire cu o tipă trans, știu că le ziceam că pentru mine nu erau diferite de femeile cis. Și pentru că sunt la fel de femei indiferent că-s trans sau cis, le spuneam că dacă m-aș fi întâlnit cu una trans aș fi abordat-o la fel ca-n cazul oricărei alte femei de care mi-ar fi plăcut. Treaba asta a însemnat mult pentru mine. Că am devenit confortabil cu mine însumi și îmi păsa mai puțin de ce credeau ceilalți. Iar în felul ăsta, mă apropiam de propriul adevăr. Are sens pentru mine ca individ, dar și ca om de știință.

Faptul că locuiesc într-o țară diferită și întâlnesc persoane noi îmi dezvoltă lumea. Am prieteni, iar unii sunt femei trans. Sunt recunoscător că nu mai sunt limitat de rușine sau teamă. Lucrurile alea nu te ajută să ai o viață productivă și e clar că nu se pupă cu principiile mele.

În urma relațiilor de prietenie pe care le-am format cu femei trans, am realizat că nu prea știu alți bărbați care sunt deschiși față de atracția pentru ele. E ciudat. Ar fi o greșeală și o analiză greșită să mă uit la absența bărbaților ca mine din viața mea și să presupun că nu există. N-am simțit niciodată că eram singurul atras de persoanele astea minunate.

În știință, mai ales în mediul profesional, oamenii nu vorbesc despre viețile lor personale, nici măcar dacă sunt singuri sau au copii. Singura dată când aud un om de știință din comunitatea mea să vorbească despre atracția față de trans e doar când eu deschid subiectul. Oamenii tind să asculte atenți, să fie surprinși, să pună întrebări și apoi să schimbe subiectul. Cred că alți cercetători sunt limitați de înțelegerea sau cunoștințele pe care le au despre femeile trans, cel puțin în cadrul profesiei. Nu știu multe tipe trans care să lucreze în știință.

După cum o văd eu, să fii 100% heterosexual e ceva rar, iar sexualitatea și orientarea sexuală sunt un spectru. Dar a trebuit să aflu asta pe cont propriu.

Ceva trebuie să se schimbe. Primul pas e să ne deschidem mintea și să înțelegem că oamenilor le plac lucruri diferite, iar asta e ok. Dar e nevoie și de o reprezentare mai mare. Oamenilor le e teamă de ce nu le e familiar, iar asta rănește în fiecare zi pe cineva. Îi rănește pe bărbații ca mine, dar, mai ales, pe femeile trans care plătesc pentru ipocrizia unei societăți cu două fețe. Cheia e să interacționezi cu persoane din medii variate și care au experiențe diferite cu sexualitatea. Cine ești și pe cine iubești sunt adevărul. Altceva nu contează.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

Tagged:
cisgender
de ce iubesc femeile trans
femeile trans sunt misto
relatie cu femeie trans