Relație

Viața în chirie: M-am îndrăgostit de noua mea colegă de apartament, dar sunt căsătorită

Bonus: sfaturi practice pentru cum să faci față frustrării aduse de criza imobiliară.
12 Februarie 2020, 5:00am
colegi de apartament, viata in chirie
Relațiile sunt și mai complicate decât erau în trecut. Găsești aici o groază de exemple care te vor ajuta în viitor.

Viața în chirie e o rubrică în care Vicky Spratt răspunde la orice întrebări legate de chirii.

Am o situație foarte stresantă. Locuiesc într-o casă cu cea mai bună prietenă a mea, soțul meu și o nouă colegă de apartament. Toți ne înțelegem foarte bine și casa e frumoasă.

Problema e că mă îndrăgostesc din ce în ce mai tare de colega mea de apartament și deja stau cu ea mai mult decât cu soțul meu în fiecare zi. Și mai nasol e că e sigur reciproc. Eu și soțul meu suntem împreună de trei ani și jumătate și îl iubesc foarte mult, dar sentimentele pentru ea au început să mă consume rău. Sunt super confuză. Ce ar trebui să fac?

Mamă, frate. Numai citind chestia asta m-a luat durerea de stomac. Mă simt ca într-un rollercoaster, atunci când aștepți să-ți dea drumul de sus.

În prezent, viața ta e ca o aruncare cu banul. Forțele cosmice s-au aliniat astfel încât să găsești o iubire incredibilă alături de colega de apartament, ceea ce îți dă de gândit că poate nu erai așa de fericită înainte să vă cunoașteți.

Dar ești în pericol de a arunca pe apa Sâmbetei un viitor pentru care ai muncit, o relație stabilă și plină de iubire, doar pentru că îți place de altcineva.

Spui că cel mai nasol e că sentimentele sunt reciproce. Dar poate că ăsta e singurul lucru bun la toată situația asta? Nu-mi pari genul care e speriată de relații, doar te-ai căsătorit cu partenerul și trăiești cu el. Deci nu e ca și cum ai obiceiul să sari dintr-o relație în alta.

Oare s-au aliniat planetele în așa fel încât să te oblige să-ți pui o întrebare importantă: sunt fericită? Oare îmi mai doresc asta? Asta e viața pe care mi-o doresc peste douăzeci sau treizeci de ani?

Relațiile sunt dificile și necesită multă muncă. Din când în când, universul te testează ca să se asigure că ești pe calea corectă. Ai primit ocazia să îți analizezi viața. Dacă faci lucrurile cum trebuie, o să fie mișto.

Sunt multe lucruri în joc, dar o să fii ok, fie că alegi relația cu soțul tău sau pe cea cu colega de apartament.

Nu uita totuși că lucrurile interzise par mereu palpitante și atrăgătoare. Oamenii le vor doar pentru că nu le pot avea. Tentația poate prelua controlul asupra creierului și te poate păcăli să iei decizii dubioase. Deocamdată e important să nu te pripești doar pentru că ai fantezii cu o persoană pe care nici n-o cunoști bine și cu care s-ar putea să nu fii compatibilă.

În termeni practici, mă tem că lucrurile nu sunt mai complexe de atât. Trebuie doar să mergi pe burtă.

În funcție de cum iese, ai putea ajunge într-un context în care tu sau partenerul tău sau colega ta sau niciunul dintre voi nu mai vrea să locuiască în casă. Dacă aveți un contract de închiriere, asta o să fie o problemă. Proprietarul trebuie anunțat din timp de orice schimbări și contractele nu se pot anula așa ușor, fără să lase găuri în buget.

E ok ca unul dintre voi să plece dacă lucrurile devin tensionate, numai să te asiguri că n-o să plece brusc, fără să plătească partea lui de chirie.

Nu te invidiez pentru situația asta, dar trebuie s-o confrunți. Va trebui să vorbești cu soțul, cu colega de apartament și cu prietena ta cea mai bună care stă cu voi. Va trebui să le spui tuturor ce simți. Poate că va trebui să te muți tu singură și să îți aduni gândurile. Sau poate că persoana de care te-ai îndrăgostit trebuie să se dea la o parte ca să-ți dea spațiu și să poți lua o decizie.

Îți țin pumnii, să știi. Din când în când, circumstanțele ne obligă să ne confruntăm cu sentimentele noastre, să spunem lucruri pe care le-am evitat. Știu că nu pare ok acum, dar lucrurile se vor regla cumva în final și, oricum ar fi, o să fie bine, îți promit.

Nu sunt sigură că am o întrebare sau o frustrare. Sunt o femeie de 34 de ani, am un job și tot încerc să-mi cumpăr un apartament, pentru că nu mai suport să am de-a face cu proprietari dubioși și colegi de apartament.

Sistemul actual mă obligă să aplic pentru o schemă în care trebuie să plătesc și ipoteca, și chiria, în același timp, deoarece băncile nu vor să-mi dea credit pentru toată valoarea proprietății.

Apartamentul costă undeva între 350 000 și 400 000 de lire. Întrebarea mea e: n-ar trebui să existe o alternativă care să ne ușureze situația?

Chiar trebuie să muncesc toată viața ca un robot ca să-mi plătesc ipoteca și chiria și să nu mai am bani de nimic important cum ar fi călătoriile sau ieșirile în oraș? Nu crezi că guvernul ar trebui să facă ceva în privința asta?

Săptămâna trecută, când am fost la sală, m-am uitat la o femeie care folosea un stepper. Pas cu pas, urca spre nicăieri și se uita la un reportaj despre Brexit. După Brexit, crainica a început să spună cum datoriile din gospodării au atins un nou record și multe familii recurg la credite ca să se descurce.

Niciodată n-a mai fost un electorat atât de deziluzionat de un sistem care îi păcălește intenționat ca să voteze în favoarea sancțiunilor economice asupra propriei lor țări.

Ciclul „muncă, plătește datorii și dormi” de care vorbești e acum o normă pentru tot mai mulți oameni care nu-și permit să-și cumpere o locuință și sunt obligați să plătească chirie până intră în mormânt. Deci da, frustrarea e fondată. Dar nu știu ce reacție ar trebui să ai. Probabil apatie, pentru că furia te va epuiza pe termen lung.

Uite care-i chestia. Chiar și când lucrurile merg prost, viața continuă. Oamenii din jurul tău se vor împiedica și tu o să-i ridici. Prietenii tăi se vor căsători și vor divorța. Oamenii pe care îi iubești vor face copii. O să ai momente paralizante în care vei realiza mizeria în care trăiești. Din când în când, o să adormi plângând, dar tot vei experimenta momente de bucurie când te aștepți mai puțin. Vei reuși să te simți recunoscătoare pe alocuri. O să ridici ochii din telefon și o să simți o rază de speranță în întuneric.

Să revin la întrebarea ta. Oare ar trebui să existe o alternativă pentru cei interesați să cumpere o casă? Bineînțeles că ar trebui. Dar momentan nu există. Până se va găsi o soluție, trebuie să iei o decizie pentru viitorul tău bazată pe opțiunile care îți sunt disponibile. E mai bine să deții ceva decât să torni bani în contul unui proprietar și să rămâi cu nimic.

Din păcate, guvernul îți oferă o singură opțiune: să plătești ipotecă și chirie în același timp. E un alt mod creativ prin care politicienii noștri i-au băgat pe bieții cetățeni în datorii enorme.

Gândește-te la femeia care mergea pe stepper. Unul dintre cele mai mari trucuri ale capitalismului târziu și ale politicilor neoliberale e să ne convingă că fiecare dezamăgire e un eșec moral personal. Generația noastră nu are nicio șansă și nicio vină că e în situația asta.

Ia-o ușor și întreabă-te de ce ai nevoie cu adevărat. Poți găsi o cale să fii fericită în punctul în care ești, făcând tot ce poți cu ce ai? Nu e ideal, dar aia e.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.