Medicul care operează copiii direct în burta mamelor mi-a zis cum a ajuns să facă asta în România

Ești însărcinată? Felicitări! Urmează cea mai mișto și cea mai grea perioadă din viața ta. Fericire extremă, stres, panică, griji, analize, controale, ecografii, medici, o burtă enormă, retenție de apă, picioare umflate și un copil care o să-ți iasă prin vagin sau prin burtă. Și o să devină imediat centrul universului tău. Ce nebunie, nu? N-o zic doar din ce-am citit pe internet, ci o pot spune direct: am fost acolo. Fericirea o să se învârtă în jurul unui om care are câțiva centimetri și câteva kilograme. Și pe care nici nu îl cunoști – copleșitor sentiment!

Până atunci, mergi la medic des. Stai pe holuri mult până să ajungi la omul care urmărește cum arată și cum crește un copil în interiorul tău. Dacă ai noroc, poate e un medic simpatic care n-o să-ți vorbească cu sictir. Poate nici n-o să dai șpagă, poate n-o să vomiți de sila sistemului. Poate ai un copil sănătos – ceea ce-ți și doresc. Ce se întâmplă însă dacă nu? Abia atunci începe haosul în țara care-ți condamnă la moarte copilul bolnav și pe tine la cel mai urât sentiment de pe pământ: neputința. Neputința de a-ți salva copilul. 

Permite-mi să-ți explic — Cifrele oficiale arată dezastrul pe care îl traversăm. România se menține printre primele locuri în Uniunea Europeană la capitolul mortalitate infantilă. Cel mai recent raport Eurostat arată că rata mortalității infantile era de 5,8 la mia de copii născuți vii în 2019. Principala cauză: nașterile premature. Marea problemă este, în esență, alta. Lipsa dotărilor ultramoderne din secțiile de Terapie Intensivă neonatală și lipsa educației viitoarelor mame. Altfel spus, în alte țări din Europa, copiii născuți prematur pot fi salvați și ținuți în viață cu ajutorul aparaturii incubatoarelor. În România, sunt un lux și de cele mai multe ori atunci când vorbim despre un copil născut prematur, discutăm și despre cum să fie transferat la București. 

România trece printr-o criză uriașă. Deși ar fi nevoie de șase sute de locuri de Terapie Intensivă Neonatală, adică 30 de locuri la un milion de locuitori, în realitate sunt circa trei sute de astfel de locuri. Pe lângă copiii care se nasc prematur, mai sunt și alte afecțiuni pe care aceștia le pot dezvolta în burta mamelor. Principale cauze ale mortalităţii copiilor de până în patru ani sunt leziunile traumatice (o rată de 8,7 la suta de mii de locuitori), afecţiunile aparatului respirator (7,3 la suta de mii de locuitori), tumorile (4,3 la suta de mii de locuitori) şi malformaţiile congenitale (2,9 la suta de mii de locuitori), potrivit Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP) pentru 2019.

O bună parte din probleme ar putea fi rezolvate chirurgical, prin intervenții încă dinaintea nașterii – specializarea se numește chirurgie fetală. Pe cât este de importantă, pe atât de puțini specialiști sunt care să o practice. Cel mai cunoscut nume e al doctorului Hadi Rahimian, cu care am vorbit când ți-am povestit despre experiența mea cu cezariana. Este, totodată, unul dintre primii chirurgi care au început să facă operații intrauterine în România, în 2012. Și uite așa am ajuns să vorbesc cu el despre ce face și cum face.

Primul plan al lui Hadi Rahimian a fost să se ducă în Statele Unite ale Americii. În Turcia, de unde trebuia să-și ia viză, s-a întâlnit cu un prieten care venea în România să studieze medicina. Așa a aflat de țara în care, ceva ani mai târziu, a ajuns să pună bazele chirurgiei fetale. N-a primit viza de State, așa c-a ales România, unde a venit în 1986. A ales specializarea obstetrică–ginecologie, că îmbină partea medicală cu partea chirurgicală și oferă o sferă mai largă de activitate. Este un amestec reușit, după cum o caracterizează el. 

A făcut facultatea și în 1993 a intrat în sistem, întâi în cel de stat. A și ieșit din el odată cu ordinul ministrului Sănătății Eugen Nicolăescu (5 aprilie 2007–22 decembrie 2008) care prevedea că cercetătorii nu mai aveau acces la pacienți, nu mai puteau opera, puteau doar să cerceteze. Așa că a ales sistemul privat, unde mai vede și un alt beneficiu imens față de cel de stat: dacă are nevoie de echipamente, le obține, în timp ce la stat fie se poate rezolva cu o așteptare mai lungă, fie e mutată cererea pe bugetul din următorul an. 

De la specializarea lui la chirurgie fetală a ajuns printr-un caz. Era vorba de un făt care avea nevoie de transfuzie intrauterină și nu a găsit niciun loc în România unde să poată fi făcută. Copilul a și murit în uter. Și de unde până atunci se ocupa de operațiuni standard, s-a gândit să facă ceva ce nu se mai făcea în România. Așa se face că primele intervenții au fost chiar transfuziile intrauterine. A ajuns la peste 350 de intervenții intrauterine, iar rata de succes a fost între 70 și 80 la sută, în peste un deceniu.

În tot acest timp a ajuns să fie numit de mame „Dumnezeul copiilor”. Nu se consideră însă mai presus de ceilalți medici. „Sunt ca toți ceilalți medici care lucrează în sistemul medical din România. Nu pot să zic că fac ceva mai mult sau ceva deosebit, îmi fac doar meseria. Cred că adevărații eroi sunt colegii mei care nu lucrează în spitale centrale și reușesc să salveze vieți. Ceea ce fac eu este să aplic corect tot ce am învățat”, subliniază el. 

Am zis că ce l-a motivat pe Hadi Rahimian să facă ce face în prezent a fost cazul în care un făt avea nevoie de transfuzie intrauterină și nu a fost găsit niciun loc în România pentru el. Așa că l-am întrebat ce ne lipsește la capitolul chirurgie fetală de mor atât de mulți copii nenăscuți. „Nouă nu ne lipsește nimic fizic. Ne lipsește susținerea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a Ministerului Sănătății, care ar trebui să ne ajute. Aceste intervenții sunt costisitoare și, dacă s-ar putea, ar trebui să-i ajutăm puțin pe părinți cu banii necesari operației”, explică medicul. „Ideal ar fi să operăm aici în România cât mai mult, iar părinții să nu fie nevoiți să plece în străinătate pentru aceste intervenții.”

Înainte de discuția mea cu Hadi Rahimian am crezut că specializarea în chirurgie fetală e una de nișă. Am aflat însă între timp că e mai mult de atât. „Când spui «de nișă» mă gândesc la ceva corporatist, iar eu n-am făcut specializarea asta pentru că a fost un domeniu de nișă – a fost o necesitate. M-am gândit pe vremea aia, în urmă cu mai bine de zece ani, că astfel de intervenții nu se făceau în România. Și atunci m-am gândit că poate o să fie necesar să facă cineva aceste operații”, adaugă medicul. De la acel moment a ajuns ca, în prezent, el și echipa lui să facă toate intervențiile care se pot face unui făt în acest moment în lume. 

„De la operații pentru sindromul transfuzor-transfuzat până la sarcina gemelară, pentru hernie diafragmatică, montare de balon, pentru diverse formațiuni ale cutiei toracice pe care putem să le operăm în uter. De altfel, facem operații pentru mielomeningocel și spină bifidă, și operații deschise, și operații minim invazive prin fetoscopie. Operăm copii care au diverse tumori în regiunile cervicale, îi intubăm în uter, după care îi scoatem și continuăm afară operația în regiunea respectivă”, explică Hadi. „Facem tot ce se face în lume. Practic, operăm orice malformație care poate fi rezolvată din uter, chiar și lipirea membranelor – cunoscută și drept amniopatch. Facem și această intervenție, însă nu merge la toată lumea. Merge doar la unele femei, în special la cele cărora le facem o intervenție. Se fisurează membranele și este nevoie să le sigilăm pe cât posibil, astfel încât sarcină să poată ajunge la termen.”

Unele operații sunt făcute direct în uter, adică în niciun moment copilul nu este scos, în timp ce în alte cazuri este scos parțial, operat și pus la loc. 

Despre cele din urmă, Hadi Rahimian susține că sunt și cele mai grele operații – trebuie scos parțial copilul din uter, pus la loc, cusut uterul și sigilate membranele. Operațiile acestea sunt cele făcute pentru tumorile de pe cutia toracică, spre exemplu. 

Nu este, cred, nicio surpriză faptul că nu trăiești în cel mai bun mediu, de la aerul pe care îl respiri până la factori de stres. Așa că am vrut să aflu dacă pot fi acestea cauze ale bolilor de care suferă copiii. Din fericire, nu influențează major sănătatea. Mai mult o face alimentația, de exemplu, pentru că lipsa de acid folic poate duce la apariția spinei bifide. Medicul susține însă că cele mai frecvente sunt cazurile anatomice, adică greșeli anatomice care se produc în timpul dezvoltării copilului și apar anumite malformații. Iar cele mai frecvente anomalii sunt legate de problemele genetice. Și poți rămâne cu ideea asta, dacă plănuiești să ai copil: investighează tot ce-i de investigat pe firul ăsta, ca să n-ai surprize neplăcute mai târziu. 

Mai fac loc și pentru o altă idee pe lista asta a cauzelor. Hadi Rahimian explică și cum vârsta mamei este un factor foarte important. „Acum, tot mai multe femei vor carieră – și nu le condamn pentru alegere –, dar așa rămân tot mai târziu însărcinate. De la vârstă vine și numărul foarte mare de probleme care pot să apară, deoarece cu cât crește vârsta, crește și riscul de sindroame genetice și problemele de malformații fetale.”

„Nu poți să faci nicio operație fără să ai emoții, pentru că este, totuși, viața unui om”, susține chirurgul. „În cazul meu sunt două vieți – a mamei și a copilului; nu ai cum să n-ai emoții. Pe de altă parte sunt și riscurile de operației și șansele de reușită. Dacă la o operație ginecologică știi 99 la sută că o să meargă bine, în cazul acestora șansele de reușită sunt mult mai mici și, normal, am emoții. Gândul că pot să salvez un copil sau să ajut o familie mă face să merg înainte.”

E important aici de subliniat că în cazul operațiilor intrauterine șansele de reușită nu sunt în niciun caz de sută la sută, cum este în cazul altor intervenții chirurgicale. „Facem operații acolo unde, dacă nu ai face nimic, ai pierde sigur sarcina, copilul. Și atunci unde știm sigur că, dacă nu facem nimic, pierdem tot. Este rezonabil să faci o intervenție intrauterină acolo unde șansele de reușită sunt de 70–80 la sută”, explică acesta. E însă și-o rază de optimism. Chiar dacă suntem printre primii când vine vorba despre mortalitatea infantilă, numărul deceselor a scăzut mult după Revoluție și în special în ultimii 20 de ani. Ba chiar aici România a înregistrat progrese mai mari decât media Uniunii Europene: rata mortalităţii infantile a scăzut de la 20,5 decese în 1998, până la șase decese în 2018. 

În tot acest context, nu-i totul chirurgical, ci apropierea de oameni e la fel de importantă. „Trebuie să fiu apropiat de părinți, să le explic clar modul în care se face o operație, care sunt riscurile pentru copil, riscurile pentru mamă. Și nu se termină totul după o operație reușită”, explică medicul. „Când copilul se naște trebuie să fii aproape de mama lui, pentru că oricând poate să apară o problemă și să fii nevoit să operezi din nou. Uneori se întâmplă să pierzi concedii, vacanțe din cauza asta, dar pentru mine asta nu este o problemă. Mie îmi face plăcere să pot ajuta, acolo unde o pot face.”

El a atins și un punct important în toată această discuție: salvarea vieților încă dinainte de-a ajunge la operație. Hadi consideră că e important să fie prevenite nașterile premature. Și asta se poate face prin analize. „Medicii trebuie să aibă în vedere tratarea infecțiilor din sarcină ca să nu se mai ajungă la așa ceva. Iar femeile trebuie să înțeleagă necesitatea mersului mai des la medic. Extinderea secțiilor de Terapie Intensivă neonatală este foarte costisitoare, implică echipamente. Dacă vrei, poți cumpăra și monta în toate spitalele, dar trebuie să ai și specialiști care să știe să lucreze acolo. Asta se obține greu, pentru că ai nevoie de doi–trei ani să educi un specialist”, conchide Hadi Rahimian.

În prezent, ai putea spune că există deja o generație de copii salvați de acest medic și de necesitatea de-a putea salva vieți chiar și în România. În vreo șase–șapte ani, primii dintre aceștia vor fi majori. Chiar dacă am început pe un ton prăpăstios articolul, pot închide într-o notă mai optimistă acum. S-au schimbat multe în ultimele două–trei decenii în România, dar un lucru încă pune o presiune imensă pe fiecare dintre noi: incertitudinea. A rezumat-o medicul Hadi Rahimian astfel: „Cum se va rezolva situația mortalității infantile? Nu știm. Și nu știm nici când vom putea să ne lăudăm cu spitale occidentale”.

Interviul a fost editat pentru claritate și concizie.