Studenții africani au fost agresați și umiliți în Ucraina când au vrut să treacă granița

Pe măsură ce atacul Rusiei asupra Ucrainei s-a intensificat, Jesse Gogoe, un student la medicină în vârstă de 24 de ani, originar din Ghana, care studia în Ivano-Frankivsk, un oraș din vestul Ucrainei, a încercat să găsească o mașină ca să fugă împreună cu prietenii lui spre granița cu Polonia, situată la două sute de kilometri depărtare. 

A fost aproape imposibil să găsească una, din cauză că mii de persoane doreau exact același lucru în același timp. Până la urmă, un șofer cu o dubă cu douăzeci de locuri le-a zis că îi ia pentru suma de șase sute de dolari de persoană, iar ei au acceptat.

Gogoe a zis că au condus timp de patru ore, după care s-au blocat în trafic, pentru că o grămadă de oameni aveau același traseu și același scop: să scape de război. „Era o aglomerație groaznică, stăteai pe loc cinci ore fără să te miști un milimetru”, a zis Gogoe.

Până la urmă au coborât din mașină când erau într-un sat și au mers pe jos 12 ore ca să ajungă la graniță. Acolo, au așteptat 15 ore și au văzut cum vameșii îi favorizau pe cetățenii ucraineni în defavoarea celor străini, cu atât mai mult dacă cetățenii străini nu erau albi.

Vameșii le-au permis trecerea multor ucraineni, în timp ce pe Gogoe și pe prietenii lui i-au ținut pe loc. Abia după ce mulțimea de câteva mii de oameni a început să se agite, au reușit și ei să treacă. Unii au încercat chiar să sară peste gardul de sârmă ghimpată ca să ajungă în Polonia.

„Toată lumea era obosită și civilii au început să deschidă porțile cu forța să se împingă. Din cauza asta, unii și-au pierdut bagajele, iar alții aproape s-au sufocat”, a zis Gogoe. Și el și-a pierdut bagajul, în care avea un MacBook, câteva haine și adidașii.

„Am fost tratați groaznic, nu doresc nimănui să treacă prin ce am trecut noi”, a adăugat Gogoe și a zis că se simte traumatizat.

Gogoe e unul dintre zecile de mii de studenți din țările africane – printre care Ghana, Nigeria, Camerun – care studiază în Ucraina, o țară care le oferă studenților internaționali educație la prețuri accesibile; numai Nigeria are patru mii de studenți în Ucraina. Nu se știe câți dintre acești studenți africani au fugit sau încearcă să fugă din țară de când a început invazia rusă.

Luni, 28 februarie, cinci sute de mii de refugiați reușiseră deja să plece din Ucraina și alte zeci de mii așteptau la graniță să treacă și ei. Cei care nu sunt cetățeni ucraineni, mai ales persoanele de culoare, spun că au așteptat zile în șir la graniță, unde vameșii ucraineni i-au insultat și i-au agresat.

Kunda Zimba s-a chinuit trei zile să ajungă în Polonia.

Student la medicină în anul trei, zambianul a mers 15 kilometri pe jos alături de alți studenți africani, din Lviv până la un oraș de la granița cu Polonia.

„Am mers pe jos, pentru că traficul era groaznic”, a zis Zimba. Grupul a încercat să traverseze granița prin două puncte, dar nu a reușit, așa că s-a întors în Lviv. „Abia mai puteam merge și eram înghețați de frig. Afară erau -5 grade și noi am dormit în stradă.”

James Chidiebere, un cetățean nigerian care studiază și el în Ucraina, spune că agenții au fost duri și cu el. A așteptat patru zile la graniță, unde n-a putut să doarmă mai deloc și n-a avut nici apă.

„A fost un iad să ajung în Polonia”, a zis Chidiebere.

Chidiebere a zis că a încercat să sară peste gard, dar paznicii ucraineni l-au prins și l-au lovit. Ne-a arătat niște tăieturi adânci pe degete.

Până la urmă, a reușit să se împingă prin mulțime și să treacă în Polonia, unde e în siguranță în momentul de față. „Dar n-o să uit niciodată cum am fost tratat”, a zis el.

„Nu ne tratează egal, cred că sunt rasiști... Dacă încercam să le explicăm ceva, ne plesneau peste față. Pe cetățenii lor nu-i tratau așa.”

Owolabi Gbolahan, doctorand în orașul ucrainean Ivano-Frankivsk, era în camera lui când un atac aerian rusesc a distrus aeroportul situat la câțiva kilometri de casa lui. Gbolahan, fostul președinte al Uniunii Studenților Nigerieni din Ivano-Frankivsk, a organizat un autobuz cu o sută de locuri care să-i transporte pe studenții africani la granița Ucrainei cu România. Dar când au ajuns, paznicii de la vamă i-au agresat.

„Efectiv le spuneau străinilor să se pună în genunchi ca să traverseze granița, în vreme de război”, a declarat Gbolahan pentru VICE World News.

După aceste evenimente, Sindicatul African a lansat o declarație în care condamnă felul în care au fost tratați studenții africani: „Suntem tulburați să auzim că cetățenilor africani li s-a refuzat dreptul de a traversa granița spre o zonă mai sigură”.

Declarația susține că toți oamenii au dreptul să treacă granița ca să se salveze în timpul unui conflict, indiferent de rasă sau naționalitate. „Faptul că africanii nu au avut voie să o facă denotă un tratament rasist șocant care încalcă legea internațională.”

Un student care își spune Nze pe Twitter a zis că autoritățile ucrainene i-au refuzat lui și altora dreptul de a traversa granița și mulți africani au fost nevoiți să se întoarcă în Lviv după ce au așteptat zile în șir. Nze a spus că el și alți studenți au fost amenințați de soldații ucraineni cu armele, dar au reușit până la urmă să se împingă odată cu mulțimea și să ajungă pe partea cealaltă. Acum e în Varșovia, Polonia.

„Mă bucur că nu am ascultat argumentele ilogice ale soldaților ucraineni și am trecut granița cu forța”, a postat el pe Twitter.

O altă studentă, Koko, a călătorit până la granița Ucrainei cu România, unde a așteptat aproape 24 de ore. A scris pe Twitter că unii localnici au amenințat grupul din care făcea parte și le-au zis că nu merită să treacă. Mai târziu, vameșii ucraineni au segregat ucrainenii de cetățenii străini și le-au permis doar ucrainenilor să treacă, la fel ca vameșii de la granița cu Polonia. 

„Încă suntem la granița cu România și probabil vom petrece încă 24 de ore aici. E extrem de frig.”

Tolulope Osho, un businessman nigerian în vârstă de treizeci de ani, și-a convertit biroul din orașul ucrainean vestic Ternopil într-un adăpost improvizat pentru sute de africani care erau în drum spre granițele cu Polonia și Ungaria.

„Nu pot spune câți oameni au trecut pe la mine, am inbox-ul plin de mesaje și acum”, a zis el.

În ultimele zile, ambasadorii africani au călătorit până în Polonia și Ungaria ca să-și ajute cetățenii să treacă granițele în siguranță. Ministrul de Externe al Nigeriei, Geoffrey Onyeama, a confirmat că vameșii ucraineni au primit instrucțiuni să lase toți cetățenii străini să plece din țară.

„E oficial: nu există nicio restricție împotriva cetățenilor străini. Problema e rezultatul haosului de la granițe”, a zis Onyeama.

Alții postează pe rețelele sociale despre subiect, ca să își ajute concetățenii care vor să fugă din calea războiului. Emmanuel Afriyie, un student la inginerie din Ghana, a reușit să fugă din Ucraina pe 15 februarie, înainte de invazia rusă. A zis că a plecat pentru că își făcea deja griji din cauza amenințărilor Rusiei. De atunci, a ajutat mai mulți africani să ajungă acasă.

„Toată lumea se roagă pentru Ucraina și e îngrozitor ce fac la graniță soldații ucraineni. Înțelegem că nu pot lăsa să treacă multe persoane deodată. Înțelegem că e coadă. Dar tratamentul inegal e inacceptabil”, a zis Afriyie.

Conform lui Afriyie, cei care vor să părăsească țara își doresc să ajungă în țările lor de baștină. Evident că multe zboruri sunt deja pline, așa că ambasadele încearcă să se asigure că cetățenii lor vor avea unde să stea în țări precum Polonia, în caz că au de așteptat mai multe zile până pot pleca.

„Prețurile biletelor cresc încontinuu, pentru că toată lumea vrea să plece”, a zis el. „Facem tot ce putem.”

Guvernul din Ghana a evacuat aproximativ 460 de ghanezi din Ucraina prin Polonia, Ungaria, România, Slovacia și Cehia. Afriyie a zis că primul grup de studenți ghanezi s-a întors în Ghana marți dimineață la ora 8. „Diplomații s-au mișcat repede, consulul și liderii studenților au fost foarte cooperanți și ghanezii din țările vecine și-au oferit ajutorul la graniță”, a zis Jonas Nyabor, un student la Jurnalism din Ghana.

Între timp, Gogoe, studentul ghanez, se află în Varșovia, unde a fost uimit de ajutorul pe care l-a primit.

„Ne-au întâmpinat, ne-au dat mâncare și băutură gratis. Eu îmi pierdusem bagajul și aveam nevoie de haine și mi-au dat pantaloni și un tricou”, a povestit el.

În Polonia, Zimba face parte din grupul de 60 de zambieni care au trecut în Polonia și se pregătesc să plece spre casă.

„Eu merg acasă pe cont propriu, dar prietenii mei merg cu ajutorul guvernului din Zambia. Sunt la hotel și îi așteaptă și pe alții să ajungă.”