orgasm, viol, trauma, orgasm dupa viol
Ilustrație de DIMAS ADIPRASETYO  
18+

Cum am reușit să am primul orgasm din viața mea după ani de zile distruși de un viol

Ca să ating orgasmul a trebuit să învăț să mă iubesc din nou, nu să mă învinovățesc că nu-l pot obține.
15.10.20

Atenție: Informațiile de mai jos pot avea un impact emoțional. Dacă ai trecut prin ceva similar poți apela la numărul gratuit la 0800 500 333, numărul unic destinat victimelor violenței domestice, sau le poți scrie celor de la ANAIS sau Centru Filia.

Mi-am impus în urmă cu 14 luni să am orgasm. A început când am împlinit 23 de ani și am realizat că n-am avut niciodată unul. De fapt, abia dacă am simțit vreodată vreo excitație în timpul sexului sau masturbării, totul din cauza violului de la 18 ani.

Publicitate

Cel mai aproape de orgasm am fost în timpul lui, iar de atunci sexul n-a mai funcționat pentru mine. Îmi doream din tot sufletul să am și eu parte de experiența aia cu gemut, corp încordat și tot tacâmul pe care o vezi în filme. Sau orice tip de orgasm.

Așadar, în urmă cu 14 luni, mi-am început călătoria cu un articol în VICE în care am povestit cum violul mi-a răpit bucuria față de sex. La început, am crezut că dacă găsesc o legătură între abuz și plăcere, voi rezolva problema. Dar, în schimb, lucrurile mai mult s-au complicat. Am devenit atât de obsedată să am orgasm, încât m-am îndepărtat și mai mult de el. Mă masturbam cu treaba asta în minte. Făceam sex numai pentru asta. Mi-am scris și întreaga experiență în online cu același scop. M-am pierdut pe drum atât de mult încât am uitat de ce l-am ales în primul rând.

Nu trebuia să fie despre orgasm în sine. Întregul proces era despre a-mi recăpăta puterea care mi-a fost furată când am fost violată.

Chiar dacă agresorul mi-a penetrat corpul, zona de impact a fost creierul meu. Nu a distrus vaginul, ci încrederea în mine, libidoul și propria valoare. De la viol, m-am urât. Nu m-am mai simțit sexy sau dezirabilă. Nu mai înțelegeam care erau limitele în dormitor. Nu-mi mai ofeream respectul pe care-l meritam.

Când am realizat asta, am decis să mă detașez de ideea că orgasmul era cea mai importantă parte a procesului meu de eliberare sexuală.

Publicitate

Pe scurt: N-am avut orgasm până n-am încetat să-ncerc să am orgasm.

Ca să-l ating, am trecut prin toată munca aia clișeică cu sinele. Am renunțat la alcool pentru câteva luni. M-am identificat ca pansexuală, m-am mutat, am șters Tinder și nu m-am mai culcat cu cineva pentru șase luni.

Am folosit timpul ăsta ca să-mi resetez creierul și să nu-mi mai blochez emoțiile cu partide la beție. Am început să mă accept așa cum sunt, ceea ce mi-a permis să mă iert pentru toată vina pe care am simțit-o. M-am învinovățit mereu pentru viol. Odată ce am renunțat la lucrurile superficiale care-mi distrăgeau atenția, am putut să-mi înțeleg mai bine sentimentele, cine sunt și ce merit.

Desigur că a durat ceva timp. Nu există un program pe pași prin care să-nveți să te iubești, mai ales după un eveniment traumatizant ca violul. A trebuit să-mi ofer timp și spațiu de vindecare. N-am mai pus atâta presiune pe mine și mi-am văzut de viață, fără deadline sau un obiectiv.

Apoi, în urmă cu câteva săptămâni, mi-am cumpărat niște lenjerie intimă. Am venit acasă și mi-am pus muzică sexy la boxe. Pentru prima dată în viața mea, nu mai vedeam în oglindă o umbră a omului din trecut, ci pe cineva sexy. Am dansat, mi-am mângâiat corpul. Voiam să mi-o trag. Nu am mai simțit niciodată așa ceva față de mine însămi.

De fiecare dată când un gând negativ apărea în mintea mea, îl trimiteam în pizda mă-sii. Am păstrat controlul.

Publicitate

Am mers în pat și m-am masturbat. Nu m-am uitat la filme porno. Nu mi-am imaginat nimic. Masturbarea nu mai era ca o sarcină banală ca până atunci. Nu mai urmăream un țel final. Ci doar voiam să mă bucur de mine.

Am încercat poziții și tehnici diferite, în timp ce pe fundal se auzea Khalid. M-am speriat puțin de mine când mi-am dat drumul, dar am decis că a fost chiar mișto. Am continuat să mă joc cu mine.

Am întrebat în repetate rânduri oamenii cum își dau seama că au avut orgasm? Răspunsul a fost mereu: „pur și simplu știi”. Pot confirma asta. Am reușit în sfârșit să mă bucur de plăcerea asta nebună.

Mi-am recăpătat puterea. Însă se pare că tot timpul puterea am fost eu.

În primul articol, te-am rugat să mi te alături în călătoria de a ajunge la orgasm. A fost o aventură complicată și clar n-a fost deloc ușor. Dar fiecare pas a fost important în dezvoltarea mea ca individ și m-a adus unde sunt acum.

Asta-i faza cu genul ăsta de călătorii. Sunt mai multe căi, obstacole și ocolișuri. Mare parte din ea e imprevizibilă, dar tocmai asta o face atât de mișto.

N-ar fi trebuit niciodată să o încep cu un obiectiv atât de clar pentru că vindecarea nu e liniară. Ca și un orgasm, are nevoie de etape: o întoarcere la stânga pentru a-mi redescoperi încrederea în sine, o ocolire ca să-mi confrunt trauma și o expediție să-mi găsesc valoarea. Dar în cele din urmă am ajuns la destinație.

Acum deja știu ce funcționează pentru mine. Ba chiar mi-ar plăcea să adaug și un partener.

Mă bucur că a depins de mine să-mi ofer marele O și să-mi recuperez controlul. Acum sunt gata pentru niște sex ca la carte.