De ce merg bărbații din România la cursuri de sexualitate

Pătratul Roșu este un podcast bilunar despre toate lucrurile care-ți vin în minte despre sex și viața sexuală și ți-e rușine să le zici cu voce tare, dar și despre tabuurile din relații și din viața de zi cu zi.

Sigur ai avut și tu măcar un prieten sau o prietenă care, cât încă eram în izolare, n-a mai rezistat și a luat niște decizii la limita legii din cauza hormonilor. N-ar fi prima dată când cineva face ceva stupid pentru sex. Însă ce ne face, ca oameni, să acționăm așa? E clar că există ceva ce n-am înțeles despre sexualitate și corpul uman când vine vorba de libido.

De la astfel de dileme am ajuns la Liana Buzea, sexological bodyworker, o specializare care se folosește de anumite practici precum respirație, atingere sau sunete, ca să te ajute să-ți înțelegi în profunzime sexualitatea. Încă din 2016 ține atât cursuri online, cât și live, în București sau în retreat-uri cu grupuri de persoane dispuse să accepte că mai au de lucrat la capitolul plăcere, relaxare și viață intimă.

În noul episod al podcastului Pătratul Roșu, am acoperit cu Liana teme precum sexul, orgasmul, practica taoistă a oului de jad prin care îți antrenezi mușchii vaginului cu ajutorul unei pietre semiprețioase în formă de ou, problemele care duc la blocajele pe care le au femeile în pat, dar și cât de greu le e bărbaților să vadă ce-i chiar sub nasul lor, ca-n fragmentul de mai jos.

Pătratul Roșu: Spuneai că la sesiuni vin majoritar femei, însă au fost și bărbați care au apelat la tine. Ei ce probleme aveau?
Liana Buzea: În ultima vreme vin bărbați care chiar vor să se cunoască mai bine pe ei înșiși, însă într-o primă instanță veneau foarte mulți care își doreau ca partenerele lor să fie altfel în intimitate. Solicitarea era foarte validă pentru ei, dar eu eram nevoită să le spun că n-am cum să-i ajut. Și dacă ei voiau să lucreze la altceva, cum ar fi să învețe să țină spațiu și să ofere un cadru în care partenera lor ar putea sau nu - depinde și de ea - să se arate și altfel, atunci cu acel lucru sigur îi ajutam.

Am avut un singur caz de bărbat care a lucrat cele opt sesiuni și care chiar ăsta a fost obiectivul lui: să învețe să țină spațiu. M-a auzit la un eveniment vorbind despre asta și a conștientizat că nu știa ce era. Lumea se gândea la propriu, adică ce să țin în mână?

Și atunci încercam să le explic de deschidere și de atmosfera în care persoana chiar are libertatea și simte că poate să fie relaxată, liniștită, să spună cu bune, cu rele, ce are. Și că odată ce făcea asta, era liniștită, că nu avea să piardă relația.

De cele mai multe ori femeile - asta era surpriza multor bărbați care au făcut coaching cu mine - nu aveau curajul să le spună lucruri de teamă să nu-i supere sau să nu-i piardă. Și-atunci țineau totul în ele, implicit nu puteau să fie atât de dezinvolte, pentru că nu primeau ceea ce aveau nevoie, dar nici nu cereau, de teamă să nu supere, să nu deranjeze, să nu sperie, intimideze sau să nu piardă partenerul. Evident că el se prindea că era ceva în neregulă, credea că ele erau de vină - expresia mea, n-a zis nimeni niciodată așa ceva, dar o spun eu acum -, credea că erau „defecte”. De fapt, nu erau. Pur și simplu le era teamă să spună ce-și doreau de fapt, ce nu mergea, ce nu le plăcea.

În mod surprinzător, când mă uit la statisticile mele de pe Instagram, de pe YouTube, am mult mai mulți bărbați în audiența decât la evenimentele pe care le fac sau la coaching. Și bănuiesc că aici e temerea că o să fie judecați. Sunt doar supozițiile mele. Sexualitatea nu e un subiect ușor și sunt conștientă de asta.

Pe baza a ceea ce mi-ai povestit până acum, îmi creează impresia că lor nu le e teamă să zică ce vor de la parteneră, pe când femeii îi e mult mai greu. Ai spune că-n cuplu bărbatul este mai sigur pe el și pe ce-și dorește decât femeia?
Dintre oamenii care au ajuns la mine, aș putea să trag concluzia asta, că mai degrabă bărbații sunt cei care știu și cei care nu au probleme să spună lucrurilor pe nume, dar sunt conștientă că nu-i așa.

Bărbații care rămân să lucreze cu mine sunt cei care au curajul să fie vulnerabili, să spună: Ok, pe asta n-o știu și vreau să o învăț. Chiar și ca bărbat, să vii și să lucrezi în coaching, în terapie sau în mentorat, ai nevoie de o anumită vulnerabilitate să spui că vrei să înveți.

În urma participării la cursurile tale, au fost cupluri care s-au despărțit sau s-au căsătorit?
Din păcate, coaching-ul nu aduce miracole de genul acesta. El ajută omul să vadă realitatea așa cum este și dacă vrea să lucreze la relație sau să plece. Până la urmă, sunt mulți oameni care rămân în relații nesănătoase, deși sunt conștienți că ar fi necesară o schimbare sau ăla e de fapt un capăt, dar ei nu au resursele să decidă și să trăiască cu asta.

Schimbarea nu este ușoară deloc. Scopul meu e să ajut oamenii să-și dea seama ce vor ei să aleagă, care le sunt resursele să ducă deciziile acelea la concretizare și-apoi care sunt pașii pe care tot ei trebuie să-i urmeze. Au fost persoane care, după retreat-uri, și-au îmbunătățit relațiile. Sigur, ele trebuie muncite.

Pe termen lung, orice proces de coaching sau retreat n-are cum să-ți rezolve ție problema. Tu ești cel care trebuie să trăiești zi de zi cu viața ta și deciziile pe care le iei. În al doilea rând, mai des am văzut schimbarea relației cu corpul și asta e unul dintre cele mai frumoase lucruri. Până la urmă, majoritatea persoanelor care vin la mine nu au o relație atât de puternică cu corpul lor, din varii motive. Poate au o viață atât de agitată, atât de stresantă, încât nu mai au timp, iar când ajung acasă la final de zi și-ar vrea să facă o practică, să stea cu corpul lor, cad de oboseală.

Și-atunci e și asta o revelație: să-ți simți corpul care-ți spune, uneori prin cuvinte, alteori prin dureri, stări neplăcute, că poate trebuie regândită toată viața ta, pentru că, la un moment dat, stările de disconfort pot fi somatizate în probleme și mai grave. E un fapt cunoscut că majoritatea problemelor de sănătate pornesc de la tensiune, stres, supărări acumulate-n timp.

Și-n al treilea rând, sunt tot felul de curiozități, diferite stări pe care nu știau că le pot avea, aprofundate de plăcere, de relaxare, de activare a energiei sexuale. Menționez că aici vin persoane care deja au o anumită deschidere și și-au depășit câteva blocaje mentale, prejudecăți, au făcut terapie. Există un anumit nivel de disponibilitate, de a lucra cu sinele.

Pe acele persoane pot să le ajut să lucreze mult mai frumos sesiunile de coaching. De la o excentricitate că, wow, corpul meu îmi răspunde și îmi spune ce vrea, ce e în neregulă cu el, până la stări aprofundate de relaxare.

Ca de exemplu?
Bărbatul care a venit să învețe să țină spațiu în una dintre sesiuni era răcit cobză, dar cu toate astea a venit, pentru că știa că avea un timp limitat în care putea să lucreze, îi urma o perioadă agitată la muncă, așa că nu-și permitea să sară peste nicio sesiune.

În momentul în care am făcut câteva practici de respirație, plus diferite accesorii, îmbrăcat, nici măcar direct pe corp, s-a simțit atât de bine, încât la final, când l-am întrebat dacă îi mai e rău, mi-a zis: „Care răceală? Sunt bine”. Adică, în unele cazuri, poți să vezi cum starea de plăcere îți schimbă atât de mult starea ta interioară, încât corpul le duce mai ușor.

Evident că el încă mai era răcit, partea fizică nu se dusese. Dar el ducea mai bine răceala în momentul acela și în ziua de după.

Acest interviu a fost editat pentru claritate și lungime.

Poți urmări Pătratul Roșu și pe Instagram, Spotify, Apple Podcasts și YouTube.