LGBT+

Toate operațiile și testele prin care am trecut ca să fiu femeie trans în România

Afectiv, nu aveam nicio tangență cu sentimentele tipilor gay și am frânt multe inimi, fără să vreau. M-am simțit dintotdeauna o femeie, care tânjea după tipii heterosexuali.
10.8.20
operatii tranzitie in romania, schimbare de sex, operatii trans
Autoarea. Fotografii din arhiva sa personală
Am creat un loc în care te poți simți safe.

Am fost dintotdeauna atrasă de bărbații heterosexuali, însă mi-am renegat asta până la 30 de ani. Ca măsură de compromis, am avut o viață sexuală nesatisfăcătoare cu bărbați gay, cel mult bi. La 30 de ani am ajuns la psiholog, după o lungă depresie. Viața mea era un fiasco total și defulam în sex haotic, alcool și droguri. Aveam un caracter autodistructiv.

Am făcut terapie timp de un an și, într-o zi, diagnosticul pus de medicul psiholog a fost „disforie de gen”. Subconștientul meu a știut dintotdeauna că trebuie să fiu femeie, dar la nivel conștient am renegat tot. Psihologul m-a liniștit, mi-a spus că pot deveni femeia superbă care îmi doresc să fiu și mi-a explicat tot ce presupune această schimbare, deloc ușoară.

Publicitate

Am să fac o incursiune prin toate dimensiunile schimbării, ca să înțelegi mai bine ce presupune acest proces, de la etape de tratament, operații, emoții și gânduri.

Analiza schimbării

Ca să începi tratamentul hormonal, trebuie să parcurgi niște etape clare: psiholog, psihiatru și endocrinolog.

Terapia poate dura ani, însă în urma ei obții certificatul psihologic care atestă disforia de gen și necesitatea schimbării genului. Vei analiza și vei retrăi toate etapele vieții: copilărie, adolescență și viața de adult. Psihologul trebuie să se convingă de faptul că această schimbare nu are la bază niște capcane emoționale, care pot fi tratate fără a fi necesară schimbarea de gen.

Certificatul psihologic trebuie confirmat și de un psihiatru, care te va ține și el pe terapie și va analiza cu mare atenție istoricul tău medical, pentru a se convinge de necesitatea începerii tratamentului. Dacă este de acord, va emite și el un certificat psihiatric.

Doar dacă ai cele două certificate ajungi la medicul endocrinolog. Te va întoarce și el pe toate părțile și-ți va explica ce înseamnă un tratament hormonal, de la schimbări fizice până la riscuri. El decide dacă începi sau nu tranziția, după un set de analize.

Tot acest proces a fost pus la punct după ani de eșecuri. Au fost cazuri, în anii '90, când nu existau aceste etape clare și obligatorii, iar unele femei transgender au vrut să redevină barbați, după operația de schimbare de sex. Multe au intrat în depresie, s-au mutilat sau s-au sinucis. Un caz mediatizat la noi este cel al transsexualei Sorina, prima femeie transgender operată în România, în 1995. A ajuns să regrete operația și s-a mutilat cu acid sulfuric pe față. Pentru a evita astfel de cazuri, regulile sunt acum extrem de stricte și e bine că e așa. Se face consiliere psihologică și psihiatrică, iar dacă nu treci de aceste etape, nu poți începe tranziția.

Publicitate
operație trans

Înainte de operația de reconstrucție osoasă

După ce începi tratamentul hormonal, așteaptă-te la o acutizare a sensibilității. Asta e din cauza prezenței hormonului feminin (estrogenul) și a lipsei de hormon masculin (testosteronul).

Tratamentul hormonal are doua etape, iar prima presupune omorârea testosteronului prin administrarea unei injecții, o dată la 28 de zile. După operația de schimbare de sex, această etapă nu va mai fi necesară și rămâne doar cea de-a doua, care presupune administrarea de estrogen. Asta trebuie urmată toată viața, vei lua hormoni fie sub formă de pastile, fie sub forma unui gel aplicat pe piele.

Eu am simțit foarte clar diferența între viața ca bărbat gay, când mi-am explorat sexualitatea din toate unghiurile, fără restricții, dar și fără emoții, și viața de acum, ca femeie sensibilă. Pe vremuri, nu aveam nicio mustrare de conștiință când înșelam, acum simt nevoia să leg ceva afectiv, chiar și pentru un sex banal. Așadar, e posibil sa ai multe stări contradictorii, avalanșe de sentimente și pusee de romantism.

Durata tranziției

Dacă începi tratamentul hormonal după 18 ani, schimbările nu vor fi majore. Vocea e deja modificată, la fel și structura osoasă. Un tratament hormonal început înainte de pubertate înseamnă mai puține operații, însă pentru asta e nevoie de părinți care să descopere din timp situația, să ceară ajutor de specialitate, să înțeleagă fenomenul și să fie de acord cu începerea procesului de tranziție.

Primele semne apar în șase luni de la începerea tratamentului și sunt legate de starea emoțională și de libidou. Vei deveni mai selectivă și vei pune bază pe latura afectivă, ceea ce sigur nu făceai ca băiat.

Publicitate

Tot atunci încep să crească și sânii. În primă fază, pot fi confundați ușor cu ginecomastia (sânii de bărbat gras), dar lucrurile se vor așeza. Mameloanele vor apărea ulterior, odată cu alte schimbări fizice: masa musculară scade și grăsimea crește, barba și părul corporal apar mai greu, părul scalpului devine mai des și pielea e din ce în ce mai fină.

Poate vei scăpa de sebum și de tenul acneic. Dar, odată cu avantajele astea delicate, apar și dezavantajele. Dacă ești genul meu, care „scapă ca vaca-n lucernă” când are o perioada depresivă, te vei îngrășa destul de mult. O să reții apă din cauza hormonilor, care mai creează și poftă de mâncare. Masa musculară va scădea și va face loc celulitei, în timp ce grăsimea corporală se va redistribui. Aceste schimbări pot să difere de la o persoană la alta, iar unele dintre ele pot apărea până la maximum cinci ani de la începerea tratamentului hormonal.

Ca femeie trans pre-operată, adică care are „cuc”, excitația dispare încet, odată cu lipsa testosteronului, adică a ejacularii și a spermei. Penisul se atrofiază și devine tot mai mic, iar erecția dispare. Excitația poate fi cel mult redată de stimularea uretrei, dacă practici sexul anal. Endocrinologul mi-a explicat că asta se reglează în trei ani.

Restul sunt schimbări chirurgicale opționale, în funcție de buget și de curaj. Unele persoane transgender nu vor să-și facă operația de schimbare de gen, altele sunt mulțumite cu sânii rezultați în urma tratamentului hormonal și nu vor să-și pună silicoane. Important de știut e că, odată ce ți-ai asumat rolul social de femeie, dacă faci tratament hormonal și ai toate avizele care atestă disforia de gen, lipsa unor operații nu te face mai puțin femeie.

Publicitate

Integrare și perioada intersex

Până să finalizezi întreagă tranziție, așteaptă-te să ai o perioadă intersex, în care nu arăți nici a bărbat, nici a femeie. Va fi ciudat, nu vei ști cum să te raportezi la ea nici vestimentar, nici social. Oamenii o să te vadă ca pe o ciudată, pentru că îți cresc sânii, dar te lupți cu barba și cu părul de pe corp. În plus, experimentezi haine noi, tocuri, machiaje, iar la început, nu sunt cele mai reușite. De multe ori, poți părea penibilă.

Eu am luat-o ușor la început, cu haine unisex, în care am introdus pe rând elemente feminine. Mai apoi am început să ies îmbrăcată total feminin. De tine depinde cum tranziționezi, dar îți recomand să o faci treptat. Afrontul cu societatea va fi mai ușor dacă nu apari brusc îmbrăcată ca femeie, deși până atunci te-a văzut toată lumea doar în haine de bărbat.

Înarmează-te cu mulți nervi și cu răbdare, pentru că e cea mai frustrantă perioadă, plină de depresii și de stereotipuri. Trăiești totuși în România, o țară transfobă, statistic vorbind.

Va fi foarte greu să-ți găsești un partener de viață, mai ales în perioada asta. Fiind între două sexe, este posibil ca partenerii interesați să fie bisexuali. Depinde ce orizonturi ai și ce tip de relație îți dorești. Bărbații heterosexuali se împacă greu cu persoanele trans pe partea afectivă. Cel mult vor doar sex, eventual cu lumina stinsă.

Majoritatea percep persoanele trans ca fiind inferioare femeii, de cele mai multe ori lucrătoare sexuale. Industria porno a aruncat femeile trans într-o lumină nefavorabilă, iar lumea ne confundă cu așa-zisele shemale. Așteaptă-te să auzi cele mai dubioase fantezii sexuale de la unii bărbați, cum ar fi, de exemplu, să le-o tragi tu. Genul ăsta de videouri au rupt site-urile porno în două și din păcate, de asta sunt femeile transgender pecepute așa.

Publicitate

Operații și schimbarea la față

Se numește tăierea moțului, dar e impropriu spus tăiere. De fapt, se reconstruiește totul din penis. Mai detaliat, poți vedea aici. În România, operația de schimbare de gen este gratuită, pe baza avizelor psihologice, psihiatrice și endocrinologice. Cu toate astea, majoritatea femeilor transgender preferă țări specializate în astfel de operații, cum ar fi Thailanda. Operațiile sunt un succes, iar organul rezultat e „unu la unu” cu cel al unei femei, atât estetic, cât și funcțional. Am înțeles de la femeile trans operate că, după minimum șase luni de la operație, poți avea orgasm, la fel ca al unei femei biologice. Iar marele plus al femeilor transgender e că nu avem ciclu menstrual.

Cu toate astea, știința a evoluat mult pe partea de operații trans. Mai nou, se încearcă transplantul de uter, cu donatoare compatibile. Este posibil ca în viitorul apropiat, femeile transgender să poată naște copii.

La nivelul feței e nevoie de o serie de intervenții chirurgicale, care să-ți dea o formă cât mai feminină. Bărbații au trăsăturile feței mai aspre, cu linii drepte, pe când ale femeilor sunt rotunjite și mai dulci. Operațiile sunt opționale, în funcție de buget, la recomandarea unui medic estetician care îți va indica ce este necesar pentru feminizarea facială.

Eu mi-am făcut reconstrucție osoasă, mi-am tăiat din mandibulă și din maxilar, mi-am înfundat oasele zigomatice, mi-am șlefuit arcadele și le-am rotunjit și mi-am tras linia părului mai jos. Am stat șase ore în operație, iar imediat după am simțit că m-a lovit acceleratul. Două luni nu am putut să mestec nimic și am mâncat doar lichefiat.

Publicitate
operatii tranzitie

După operația de feminizare facială

Mai vreau să-mi operez nasul, să-mi scot Mărul lui Adam, să-mi umplu buzele și să-mi fac câteva liftingurile faciale. Toate astea le fac ca să mă simt bine cu mine, nimic nu e musai.

Operațiile de feminizare facială m-au costat 18 mii de euro, dar nu trebuie să le repeți. Desigur, poți opta pentru intervenții periodice non-invazive, cu injectări de acid hialuronic în pomeți și buze, liftinguri faciale, rinoplastie etc..

Feminizarea vocală se face tot chirurgical, prin alungirea de laringe. Anglia și Belgia sunt specializate în asta, operația costă zece mii de euro și presupune schimbarea emisiei vocale și a frecvențelor. Astfel, vocea devine suavă și feminină, iar bașii dispar. Și asta este tot o alegere personală. Sunt femei transgender care preferă să facă ședințe de logopedie pentru a-și descoperi vocea feminină, altele preferă să se obișnuiască cu o tonalitate mai înaltă.

Silicoanele sunt și ele vreo cinci mii de euro, alungirea de laringe zece mii, „tăierea moțului” 13 mii, cu tot cu bilete de avion și spitalizare. Mai adăugă laserul, pentru epilare definitivă pe tot corpul. În total, undeva la 50 de mii de euro. Dacă muncești în afară și faci credite în țară, faci banii ăștia în câțiva ani. Mai ales că nu faci toate operațiile deodată. Uneori e nevoie și de șase luni între ele.

Pe scurt, „răbdarea” e cuvântul de temelie când începi această tranziție. Oricum, nu te aștepta să te transformi ca Cenușăreasa, peste noapte.

Publicitate

Greutatea schimbării actelor

Până de curând, actele se schimbau abia după „tăierea moțului”, în urma avizelor obținute și a unor scrisori medicale postoperatorii. Acum, am înțeles de la fetele din comunitatea transgender că se schimbă și fără operație, dacă demonstrezi că nu te mai poți integra social că bărbat și că vei rămâne întreaga viață femeie. Poți demonstra asta doar cu acele avize psihologice și psihiatrice, plus cu scrisorile medicale de la chirurgii care te-au operat. Trebuie să-ți iei un avocat și să dai statul în judecată și va exista un proces cu mai multe înfățișări, ceea ce poate dura ani.

Reacțiile oamenilor

Mulți aleg cea mai ușoară cale, preferă să judece și să generalizeze, eventual să ignore, iar ăsta e un caz ideal. Sunt multe stereotipuri cu privire la persoanele trans și te vei lovi de ele peste tot. Eu am învățat să ignor tot acest hate când am conștientizat cine sunt, de unde vin și unde vreau să ajung. Nu îți dictează nimeni viața, așa că fii puternică!

tranzitie

Cu mama, după externare

E greu să rămâi zen ca femeie trans într-o țară transfobă. Și la baie dacă te duci, ești tratat altfel. La toaleta bărbaților mi s-a spus că am greșit încăperea și lumea a fost stânjenită. La cea a femeilor, s-au speriat, au crezut că am venit îmbrăcată feminin ca să abuzez de ele. Eu, de cele mai multe ori, mă folosesc de toaleta persoanelor cu handicap. E o soluție de compromis și îmi accept handicapul fizic, de care încerc să scap.

Dar, cu cât vei deveni mai feminină, reacțiile vor fi tot mai pozitive, te vei simțit dorită și acceptată. Am și zile în care ies complet nemachiată din casă la cumpărături, cu părul prins în coadă și toată lumea mi se adresează cu apelativul „doamna”. Te vei simți flatată de multe ori și vei avea parte de multe complimente, de îndată ce depășești perioada intersex.

Editor: Ioana Pîrvu, Ioana Moldoveanu